Nichita Stanescu - smulgerea mastii

Nichita Stanescu - smulgerea mastii

I
Nu mi se poate smulge mana din umar,
chiar daca mi se smulge mana din umar.
Sangele lasat astfel vederii
ar fi un sange contabil
negalgaitor si statistic.

A-ti trage o manusa de pe mana
e pentru insul meu acelasi lucru cu a-ti
trage
mana prin rupere din umar.

S-ar ivi la vedere
o faptura atat de veche si apriga
un animal nelegal
luminiscent in afara luminii.

O imblanzire pentru el si o masca
un fel de lupa maritoare
a fost inconjurarea lui cu piele
si trimiterea lui finala
in, cinci degete cu unghii.

II
N-ar fi prea bine
sa mi se rupa coasta
si nici prea intelept, ca bulbul rosu
al numitei inime
sa se arate
numitei vederi

Inaltator castel si turla
trupul acesta a fost facut
sa fie intelesul legii si pe pofta
foametei ei de geometrie.

Nu-l rupe, el este ochelar, -
nu-l rupe, el e luneta
prin care smarcul, dampful
greutatea
apropie durerea de urletul sau.

III
E trupul vazut
o lupa maritoare
Alergand nebuneste linia
de dragul baltoacei incolacite.

Il sterg cu gingasie si-l cural de miros
il spal cu aer si-l dedau tristetii
Prin el mortalul punctului miros s
e schimba-n cifra.