LIVIU GEORGESCU

Ultimul interviu cu Rembrandt

Confesiuni Recuperate

(fragment)

- Maestre

Sunt propriul meu spirit si il pictez

si uneori spiritul divin

intra in panza, ma viziteaza lume de peste tot, alaltaieri

Johann Sebastian Bach a trecut pe la mine, am cinat,

a cantat din coral

si toate sunetele s-au amestecat in culorile mele si le-am vazut

facand dragoste

unele au ramas gravide

au avut o groaza de urmasi

ii aud jucandu-se in camera mea

printre cearceafurisi alteori intra in pereti

si schimba varul in irizari.

Cand Shakespeare si-a recitat solilocviile

n-am fost atent

dupa plecarea lui am observat ca picturile mele erau

schimbate drastic.

Si interesant, unele erau schimbarile

pe care intentionam si eu sa le fac, dar altele m-au uimit

si m-a cuprins un tremur ciudat.

Altcineva umpluse spatiile dintre culorile etanse

gasise rapele dintre particule.

Consistenta colonizase transparentele asa de bine

incat ochiul se ranea prin razele strambe

tesute in campuri magnetice opuse

si mierea curgea pe copaci in devalmasia luminii

in planurile arhitecturale din miezul atomului.

Asa cum sarpele inghite sobolanul    sobolanul inghite soricelul

soricelul inghite carabusul

carabusul inghite furnici furnicile inghit alte furnici care inghit

fire de praf care inghit fulguratii ceva in spectrul memoriei

numit neutrino

in frenezia corzilor vibrante in spatiul Planck

ceva care isi datoreaza fiinta vidului

dar vid absolut nu exista

timp si spatiu nu exista asa cum nu exista nimicul

faraonii se indreptau spre    piramide cu certitudinea eternitatii

nimic nu se creeaza    totul se transforma.

Nu mi-as fi inchipuit niciodata aceste schimbari.

Mai tarziu am aflat ca acest fenomen ciudat s-a intamplat

si lucrarilor prietenilor mei.

Ne era teama sa marturisim, dar intr-o zi, Sebastian s-a confesat

si a povestit ca odata, in intunericul catedralei, acolo sus

a auzit o voce

dictandu-i compozitiile.

Dragul de Will a avut experiente similare.

In timp ce scria scene de razboi a gasit sange in pat

arme si brate taiate    pumnale plutind in aer

impreuna cu literele pe care tocmai le scrisese.

La miezul noptii vocile treceau prin pereti

urechea la panda dezgolea sunetele adormite

se auzea vuietul statuilor

printre oameni viscolul se inrosea

si pamantul se zguduia de ploi nevazute

bolovani si trupuri de ingeri se ingramadeau sub talpi

gloantele treceau prin bivoli de lumina indoliata

si fulgerul mirat scanteia in oase.

Simtea cum gustul amar de mineral parasit

se involbura peste incordarea lui,

cum se nasteau spectre din arheologia intunericului,

masti din zidariile cojite.

A incercat sa inteleaga

de multe ori si-a lasat piesele in lucru pe masa

dar

cand se trezea dimineata opera era deja terminata.

Ultima picatura de sange se transforma in aeroplane,

au cazut pentru o vreme prin carnea aerului care putrezea

apoi totul se    evapora

si memoria ca o meduza plutea in spuma infinita.

Lumea lua culoarea cuvintelor literele se contorsionau in aer

ca si cum incercau disperate sa gaseasca formula secreta,

timpul se va fi oprit si omenirea va fi fost salvata. Se pare

ca pana in ziua de azi nu a mers. Stiu ca ei inca

incearca si chiar Will a fost fermecat de acest joc.

Sebastian l-a vizitat pe Will in mod frecvent, tocmai ca sa fie

parte din acest joc.

Iar Will si cu mine am calatorit in Germania,

la Sebastian in catedrala

sa auzim sunetele venind prin vitralii:

pe timpan grauri sonori isi facusera culcusul

si un cantec molcom susura din ramuri de diamant

sub membranele translucide

densitatea si zborul se desprindeau una de alta

prin cromozomii sticlosi orbecaiau mesageri cu faclii

flacara olimpica tremura intr-un corp ce se plasmuia

sub ochii nostri

vatafii lentilei ne biciuiau cu intronari infinite

naduful in nisipuri miscatoare ritm in turbioane febrile

gafaiala in mitre fumurii

diviziuni celulare se accelerau in ciclotroane biologice

multiplicau frenezia pamantului in caldura si sange

embrionul se descuama pe tipsii de argint

sa arda incet ca mangalul

varcolaci avortati de luna se intorceau in inima misterului

si foamei siderale

in orbirea dintre realitate si gand

hipnoza materiei se transforma in aura epileptica si extaz

si catedrala se subtia si inalta ca o ruga odata

cu tuburile orgii

din oaze nucleice, prin nervi si nervuri,

desertul carnal si praful genetic

erau transmise in creier cu torsiuni translucide -

filigran in straturi de mica -

sentimentele erau singurele relicvele ale timpului -

in vidul vascos al constiintei

seva transcendenta inmiresma adancul

picaturi uitate de memorie cutreierau fantasme

hibridul dintre vulvele visului si neant

dintre tandrele petiole de sulf si iubire

si golul din interior se prefacea incet in geneza

apoi auzeam valurile potopului batand in ferestre

si capusele timpului brazdau desertul

se intrupau in numere sacre

si lumi fractale in sufletul nostru.