Lunca din Mircesti - VASILE ALECSANDRI

Lunca din Mircesti - VASILE ALECSANDRI

Bate vant de primavara si pe muguri ii deschide;

Vantul bate, frunza creste, si voioasa lunca rade.

Sub verdeata dragalasa dispar crengile pe rand,

Si sub crengile umbroase mierla sare suierand.

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!

In oricare zi pe lume iese cate-o noua floare,

S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfant

Ce se-nalta catra ceruri de pe veselul pamant.

Tot ce simte, feara, pasere sau planta

In caldura primaverii naste, salta, zboara, canta.

Omul isi indreapta pasul catra desul stejaris,

Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzis.

El se duce dupa visuri; inima lui creste plina

De o sacra melodie, melancolica, divina

De o tainica vibrare, de-un avant inspirator

Ce-i aduc in pept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.

Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,

S-a sperarei zambitoare, s-a placerei, s-a iubirei.

Paserea-si gateste cuibul, floarea mandrele-i colori,

Campul via sa verdeata, lanul scumpele-i comori.

Sus, paingul pe un frasin, urzind panza-i diafana,

Cu-al sau fir de-argint subtire face-o punte aeriana.

Iar in leagan de matasa gangurul misterios

Cu privighitoarea dulce se ingana-armonios.

Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori zburatoare,

Se-ndragesc in parechere pe san alb de lacrimioare,

Si, ca roi de petre scumpe, gandaceii smaltuiti

Stralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.

O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica,

Ascultati!. stejarul mare graieste cu iarba mica,

Vulturul cu ciocarlia, soarele cu albul nor,

Fluturi cu planta, raul cu limpidele izvor.

Si stejarul zice ierbei: "Mult esti vie si gingasa!"

Fluturasul zice floarei: "Mult esti mie dragalasa!"

Vulturul uimit asculta ciocarlia ciripind;

Rau, izvoare, nouri raze se impreuna iubind.

Lunca, lunca, draga lunca! rai frumos al tarii mele,

Mandra-n soare, dulce-n umbra, tainica la foc de stele!

Ca gradinile Armidei, ai un farmec rapitor,

Si Siretul te incinge cu-al sau brat dismierdator.

Umbra ta, racoritoare, adorminda, parfumata,

Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.

Ca o nimfa panditoare de sub arbori infloriti

Ea la sanul ei atrage calatorii fericiti

Si-i incanta, si-i imbata, si-i aduce la uitare

Prin o magica placere de parfum si de cantare,

Caci in tine, lunca draga, tot ce are suflet, grai,

Tot sopteste de iubire in frumoasa luna mai!