Legenda Lacramioarei - VASILE ALECSANDRI

Legenda Lacramioarei - VASILE ALECSANDRI

I

In rai nicio minune placuta nu lipsea.

Vazduhul lin, racoare, a crini amirosea.

Caci albele potire in veci tot inflorite

Scoteau din a lor sanuri arome nesfarsite.

Lumina era moale si-ndemnatoare soptii.

Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii.

Prin arbori cantau paseri, prin aer zburau ingeri,

Si nu gaseau rasunet in el a lumii plangeri;

Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde:

"Nici umbra de durere aice nu patrunde".

Pe maluri verzi, frumoase, de rauri limpezite,

Stau sufletele blande, iubinde, fericite,

Gustand, in linistire cereasca veselie

Ce-n fiecare clipa cuprinde-o vecinicie.

Dulce-adapost de pace, gradina-ncantatoare.

Avea orice minune, dar ii lipsea o floare.

II

Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,

Un suflet alb si tanar pe-un nor de dulci parfume;

Iar sufletele toate ii ies lui inainte,

Primindu-l cu zambire, cu gingase cuvinte,

Si-i zic: "In raiul nostru bine-ai sosit, copile!

Curand plecasi din viata! Nu plangi a tale zile?"

"Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare

Pe alta mai ferice si-n veci nepieritoare."

"Si nu ti-e dor acum de lumea pamanteasca?"

"Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca."

"Cum? Nu lasi nicio jale pe urma ta duioasa?"

"Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa

Si vecinic dupa dansa voi plange cu durere!"

Zicand, copilul plange, lipsit de mangaiere,

Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.

De-atunci nu mai e lipsa in rai de nicio floare!