Mama - GEORGE COSBUC

Mama - GEORGE COSBUC

In vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau in cale,

Iar plopi in umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara -

Acolo, mama, te zaresc

Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard

Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cand in cand

Cu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecand

Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau

Si torc in rand cu tine;

Sunt inca mici si tata n-au

Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei

Incepe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea ei

Si stai ingandurata.

Si firul tau se rupe des,

Caci ganduri te framanta,

Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tanta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cand fusul se desfira.

Te uiti la el si nu-l radici,

Si fetele se mira.

.O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!

La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti -

- "Ce vezi?" intreab-o fata.

- "Nimic. Mi s-a parut asa!"

Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a ta

E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neradicand

De jos a ta privire:

- "Eu simt ca voi muri-n curand,

Ca nu-mi mai sunt in fire.

Mai stiu si eu la ce gandeam?

Aveti si voi un frate.

Mi s-a parut c-aud la geam

Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!. Sa-l vad venind,

As mai trai o viata,

E dus si voi muri dorind

Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, in ceasul mortii!"

Afara-i vant si e-nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand:

E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gand

Ca sa visezi de mine!