Nichita Stanescu - venise vremea

Nichita Stanescu - venise vremea

Venise vremea sa mor
lucrul fiintei mele
sa nu-l dainuiesc
sa-mi para rau de toamna
iar de iarna sa imi apara frigul.
Venise vremea sa ma adaog
la putina dragoste ce mai exista
sa lungesc prin propria mea absenta linia lunga
scrisa pe tabla neagra
Venise vremea sa mor
dar deodata mi-am adus aminte
de cu totul si cu totul altceva.
Nu m-am mai dus
unde trebuia sa ma duc
ramanand unde nu am unde sta
tin in mana un spic de grau
ca si cum ar fi vorba despre plantatii
Tin in gura un cuvant
pe care nu-l mai spun nimanuia
din gelozie.