Mars funebru

Mars funebru

Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu

Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;

Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul-

Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii,

Iar la clavir o bruna despletita

Canta purtand o mantie cernita,

Si trist canta, gemand, intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin

Il repeta cu nebunie

Si-n geam suna funebra melodie,

Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.

Apoi, veni si-o blonda in salon

Si-aproape goala prinse, adormita,

De pe clavir, o scripca innegrita-

Si urmari, pierduta, marsul monoton.

Inalta, despletita, alba ca de var,

Mi se parea Ofelia nebuna

Si lung gemea arcusu-acum pe struna

Ingrozitorul mars lugubru, funerar.

Cantau amar, era delir,

Plangea clavirul trist, si violina-

Facliile isi tremurau lumina,

Clavirul catafalc parea, si nu clavir.

Tarziu, murea clavirul lung gemand,

Luptau facliile in agonie

Si-ncet se-ntinse o noapte de vecie,

Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand.

Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista,

Viata-i melodie funerara

Si nu mai uit nebuna lautara-

Si transfigurata, trista clavirista.