Mihai Eminescu-Poezii

Mihai Eminescu-Poezii

LA MORMINTUL LUI ARON PUMNUL

Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,

Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;

C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina

Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,

Se stinse-o dalba stea!

Metalica, vibrinda a clopotelor jale

Vuieste in cadenta si suna intristat;

Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale

Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale

Si-n urma-i ne-a lasat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare,

Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor,

Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cintare

Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare,

Cununi de albe flori!

Te plinge Bucovina, te plinge-n voce tare,

Te plinge-n tinguire si locul tau natal;

Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare

O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare

Ce-i simt national!

Urmeze inca-n cale-ti si lacrima duioasa,

Ce junii toti o varsa pe trist mormintul tau,

Urmeze-ti ca pri zboru-ti in cinturi tinguioase,

In cinturi rasuninde, suspine-armonioase,

Colo, in Eliseu!

CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,

Tara mea de glorii, tara mea de dor?

Bratele nervoase, arma de tarie,

La trecutu-ti mare, mare viitor!

Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,

Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;

Caci ramine stinca, desi moare valul,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul

Spada ta de singe dusman fumegind,

Si deasupra idrei fluture ca vintul

Visul tau de glorii falnic triumfind,

Spuna lumii large steaguri tricolore,

Spuna ce-i poporul mare, romanesc,

Cind s-aprinde sacru candida-i vilvoare,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surizind,

Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,

Cind cu lampa-i zboara lumea luminind,

El pe sinu-ti vergin inca sa coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu il stringe-n brate, tu ii fa altare,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,

Tinara mireasa, mama cu amor!

Fiii tai traiasca numai in fratie

Ca a noptii stele, ca a zilei zori,

Viata in vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tarie, suflet romanesc,

Vis de vitejie, fala si mindrie,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

SI DACA

Si daca ramuri bat in geam

Si se cutremur plopii,

E ca in minte sa te am

Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat in lac

Adincu-i luminindu-l,

E ca durerea mea s-o-mpac

Inseninindu-mi gindul.

Si daca norii desi se duc

De iese-n luciu luna,

E ca aminte sa-mi aduc

De tine-ntotdeauna.

SOMNOROASE PASARELE

Somnoroase pasarele

Pe la cuiburi se aduna,

Se ascund in ramurele -

Noapte buna!

Doar izvoarele suspina,

Pe cind codrul negru tace;

Dorm si florile-n gradina -

Dormi in pace!

Trece lebada pe ape

Intre trestii sa se culce -

Fie-ti ingerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a noptii feerie

Se ridica mindra luna,

Totu-i vis si armonie -

Noapte buna!

DE-OR TRECE ANII

De-or trece anii cum trecura,

Ea tot mai mult imi va place,

Pentru ca-n toat-a ei faptura

E-un 'nu stiu cum' s-un 'nu stiu ce'.

M-a fermecat cu vreo scinteie

Din clipa-n care ne vazum ?

Desi nu e decit femeie,

E totusi altfel, 'nu stiu cum'.

De-aceea una-mi este mie

De ar vorbi, de ar tace;

Dac-al ei glas e armonie,

E si-n tacere-i 'nu stiu ce'.

Astfel robit de-aceeasi jale

Petrec mereu acelasi drum

In taina farmecelor sale

E-un 'nu stiu ce' s-un 'nu stiu cum'.

LA MIJLOC DE CODRU

La mijloc de codru des

Toate pasarile ies

Din huceag de alunis,

La voiosul luminis,

Luminis de linga balta,

Care-n trestia inalta

Leganindu-se din unde,

In adincu-i se patrunde

Si de luna si de soare

Si de pasari calatoare,

Si de luna si de stele

Si de zbor de rindunele

Si de chipul dragei mele.

MAI AM UN SINGUR DOR

Mai am un singur dor :

In linistea serii

Sa ma lasati sa mor

La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin

Si codrul aproape,

Pe-ntinsele ape

Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,

Nu voi sicriu bogat,

Ci-mi impletiti un pat

Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea

Nu-mi plinga la crestet,

Doar toamna glas sa dea

Frunzisului vested.

Pe cind cu zgomot cad

Izvoarele-ntr-una.

Alunece luna

Prin virfuri lungi de brad.

Patrunza talanga

Al serii rece vint,

Deasupra-mi teiul sfint

Sa-si scuture creanga.

M-or troieni cu drag

Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar

Din umbra de cetini,

Fiindu-mi prieteni,

O sa-mi zimbeasca iar.

Va geme de patemi

Al marii aspru cint

Ci eu voi fi pamint

In singuratate-mi.

PESTE VIRFURI

Peste virfuri trece luna,

Codru-si bate frunza lin,

Dintre ramuri de arin

Melancolic cornul suna.

Mai departe, mai departe,

Mai incet, tot mai incet,

Sufletu-mi nemingiiet

Indulcind cu dor de moarte.

De ce taci, cind fermecata

Inima-mi spre tine-ntorn ?

Mai suna-vei dulce corn,

Pentru mine vreodata ?

INGER DE PAZA

Cind sufletu-mi noaptea veghea in estaze,

Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,

Incins cu o haina de umbre si raze,

C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;

Dar cum te vazui intr-o palida haina,

Copila cuprinsa de dor si de taina,

Fugi acel inger de ochiu-ti invins.

Esti demon, copila, ca numai c-o zare

Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare

Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,

El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?

Ori poate ! O,-nchide lungi genele tale,

Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale,

Caci tu - tu esti el.

LACUL

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni il incarca;

Tresarind in cercuri albe

El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept

Ea din trestii sa rasara

Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica

Inginati de glas de ape,

Si sa scap din mina cirma,

Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blindei lune -

Vintu-n trestii lin fosneasca,

Unduioasa apa sune !

Dar nu vine Singuratic

In zadar suspin si sufar

Linga lacul cel albastru

Incarcat cu flori de nufar.

NOAPTEA

Noaptea potolit si vinat arde focul in camin;

Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,

Pin'ce mintea imi adoarme, pin'ce genele-mi clipesc;

Luminarea-i stinsa-n casa somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin intuneric te apropii surizinda,

Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;

Pe genunchi imi asezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara

Gitul iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.

Cu ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate,

Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;

S-apoi ca din vis trezita, cu minute albe, dulci,

De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte

Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita

Si gindind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc

Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc

Si surizi, cum ride visul intr-o inima-ndragita.

O! dezmiarda, pin'ce fruntea-mi este neteda si lina,

O! dezmiarda, pin-esti juna ca lumina cea din soare,

Pin-esti clara ca o roua, pin-esti dulce ca o floare,

Pin'nu-i fata mea zbircita, pin'nu-i inima batrina.

CRAIASA DIN POVESTI

Neguri albe, stralucite

Naste luna argintie,

Ea le scoate peste ape,

Le intinde pe cimpie;

S-adun flori in sezatoare

De painjen tort sa rumpa,

Si anina-n haina noptii

Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii

Au urzit o umbra fina,

Rupta de miscari de valuri

Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,

Sta copila lin plecata,

Trandafiri arunca rosii

Peste unda fermecata.

Ca sa vad-un chip, se uita

Cum alearga apa-n cercuri,

Caci vrajit de mult e lacul

De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca sa iasa chipu-n fata,

Trandafiri arunca tineri,

Caci vrajiti sunt trandafirii

De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita Paru-i galben,

Fata ei lucesc in luna,

Iar in ochii ei albastri

Toate basmele s-aduna.

DORINTA

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Si in bratele-mi intinse

Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,

Sa-ti desprind din crestet valul,

Sa-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,

Vom fi singuri - singurei,

Iar in par infiorate

Or sa-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben

Pe-al meu brat incet s-o culci,

Lasind prada gurii mele

Ale tale buze dulci

Vom visa un vis ferice,

Ingina-ne-vor c-un cint

Singuratece izvoare,

Blinda batere de vint;

Adormind de armonia

Codrului batut de ginduri,

Flori de tei deasupra noastra

Or sa cada rinduri - rinduri.

DEPARTE SUNT DE TINE

Departe sunt de tine si singur linga foc,

Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,

Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,

Ca sunt batrin ca iarna, ca tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,

Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;

Cu degetele-i vintul loveste in feresti,

Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,

S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,

Cu ochii mari in lacrimi, cu mini subtiri si reci;

Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini

Si parca-ai vrea a-mi spune ceva apoi suspini

Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,

In sarutari unim noi sarmanele vieti

O! glasul amintirii ramiie pururi mut,

Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,

Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls

Voi fi batrin si singur, vei fi murit de mult!

O, RAMII

'O, ramii, ramii la mine,

Te iubesc atit de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei intuneric

Te asaman unui print,

Ce se uit-adinc in ape

Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,

Prin miscarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi in taina

Mersul cirdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec

Cum ingini cu glas domol,

In a apei stralucire

Intinzind piciorul gol

Si privind in luna plina

La vapaia de pe lacuri,

Anii tai se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.'

Astfel zise lin padurea,

Bolti asupra-mi clatinind;

Suieram l-a ei chemare

S-am iesit in cimp rizind.

Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege n-o mai pot

Unde esti, copilarie,

Cu padurea ta cu tot?

DE CITE ORI, IUBITO

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,

Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:

Pe bolta alburie o stea nu se arata,

Departe doara luna cea galbena - o pata;

Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite

O pasare pluteste cu aripi ostenite,

Pe cind a ei pereche nainte tot s-a dus

C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.

Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,

Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu ea moare,

Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.

Suntem tot mai departe deolalta amindoi,

Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si inghet,

Cind nute pierzi in zarea eternei dimineti.

FOAIA VESTEDA

(dupa N. Lenau)

Vintu-o foaie vestejita

Mi-au adus miscind fereastra -

Este moartea ce-mi trimite

Fara plic scrisoarea-aceasta.

Voi pastra-o, voi intinde-o,

Intre foile acele,

Ce le am din alte timpuri

De la mina dragei mele.

Cum copacu-si uita foaia

Ce pe vint mi-a fost trimisa,

Astfel ea uita-au poate

Aste foi de dinsa scrise.

Vorbele iubirii moarte

Vinovate-mi stau in fata,

Dovedite de minciuna

Cer sa sting a lor viata.

Dulcea lor zadarnicie

Nu ma-ndur s-o pun pe foc,

Desi-mi stau atit de triste

Ca nu pot muri pe loc.

Voi pastra intreg amarul

Si norocul astor foi,

In durerea vechii pierderi

Recitindu-ma-napoi;

Numai vestea blind-a mortii,

Foaia trista le-am adaos:

Moartea vindec-orice rana,

Dind la patime repaos.

REVEDERE

- Codrule, codrutule,

Ce mai faci, dragutule,

Ca de cind nu ne-am vazut,

Multa vreme au trecut

Si de cind m-am departat,

Multa lume am imblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,

Crengile-mi rupindu-le,

Apele-astupindu-le,

Troienind cararile,

Si gonind cintarile;

Si mai fac ce fac de mult,

Vara doina mi-o ascult

Pe cararea spre izvor

Ce le-am dat-o tuturor,

Implindu-si cofeile,

Mi-o cinta femeile.

- Codrule cu riuri line,

Vreme trece, vreme vine,

Tu din tinar precum esti

Tot mereu intineresti.

- Ce mi-i vremea, cind de veacuri

Stele-mi scinteie pe lacuri,

Ca de-i vremea rea sau buna,

Vintu-mi bate, frunza-mi suna;

Si de-i vremea buna, rea,

Mie-mi curge Dunarea.

Numai omu-i schimbator,

Pe pamint ratacitor,

Iar noi locului ne tinem,

Cum am fost asa raminem:

Marea si cu riurile,

Lumea cu pustiurile,

Luna si cu soarele,

Codrul cu izvoarele.

O, MAMA

O, mama, dulce mama, din negura de vremi

Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;

Deasupra criptei negre a sfintului mormint

Se scutura salcimii de toamna si de vint,

Se bat incet din ramuri, ingina glasul tau

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cind voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plingi;

Din teiul sfint si dulce o ramura sa fringi,

La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;

Simti-o-voi odata umbrind mormintul meu

Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim,

Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,

Mormintul sa ni-l sape la margine de riu,

Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de sinul meu

Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu.

CIND AMINTIRILE

Cind amintirile-n trecut

Incearca sa ma cheme,

Pe drumul lung si cunoscut

Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Si azi aceleasi stele,

Ce-au luminat atit de des

Induiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati

Rasare blinda luna,

Ce ne gasea imbratisati

Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi isi jurau

Credinta pe toti vecii,

Cind pe carari se scuturau

De floare liliecii.

Putut-au oare-atita dor

In noapte sa se stinga,

Cind valurile de izvor

N-au incetat sa plinga,

Cind luna trece prin stejari

Urmind mereu in cale-si,

Cind ochii tai, tot inca mari,

Se uita dulci si galesi?

ADIO

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Ramii, ramii cu bine!

Ma voi feri in calea mea

De tine.

De astazi dar tu fa ce vrei,

De astazi nu-mi mai pasa

Ca cea mai dulce-ntre femei

Ma lasa.

Caci nu mai am de obicei

Ca-n zilele acele,

Sa ma imbat si de scintei

Din stele,

Cind degerind atitea dati,

Eu ma uitam prin ramuri

Si asteptam sa te arati

La geamuri.

O, cit eram de fericit

Sa mergem impreuna,

Sub acel farmec linistit

De luna!

Si cind in taina ma rugam

Ca noaptea-n loc sa steie,

In veci alaturi sa te am,

Femeie!

Din a lor treacat sa apuc

Acele dulci cuvinte,

De care azi abia mi-aduc

Aminte.

Caci astazi daca mai ascult

Nimicurile-aceste,

Imi pare-o veche, de demult

Poveste.

Si daca luna bate-n lunci

Si tremura pe lacuri,

Totusi imi pare ca de-atunci

Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dintii

Eu n-o voi mai privi-o

De-aceea-mi urma mea ramii-

Adio!

CE E AMORUL?

Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Caci mii de lacrimi nu-i ajung

Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea

El sufletul ti-l leaga,

Incit sa n-o mai poti uita

Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag

In umbra de unghere,

De se-ntilneste drag cu drag

Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pamint

Si pieptul tau se bate,

Si totu-atirna de-un cuvint

Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini

Un pas facut alene,

O dulce stringere de mini,

Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori

Ca soarele si luna,

Si peste zi de-atitea ori

Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta

De doru-i sa nu-ncapa,

Caci te-a cuprins asemenea

Lianelor din apa.

SE BATE MIEZUL NOPTII

Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,

Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.

Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,

S-asaman intr-olalta viata si cu moarte;

Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba,

Caci intre amindoua sta neclintita limba.

ODA

(in metru antic)

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;

Pururi tinar, infasurat in manta-mi,

Ochii mei naltam visatori la steaua

Singuratatii.

Cind deodata tu rasarisi in cale-mi,

Suferinta tu, dureros de dulce

Pin-in fund baui voluptatea mortii

Neinduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul inveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,

Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari

Pot sa mai reviu luminos din el ca

Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii tulburatori din cale,

Vino iar in sin, nepasare trista;

Ca sa pot muri linistit, pe mine

Mie reda-ma!

IUBIND IN TAINA

Iubind in taina am pastrat tacere,

Gindind ca astfel o sa-ti placa tie,

Caci in priviri citeam o vecinicie

De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie

Cuvinte da duioaselor mistere;

Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere

A celui suflet ce pe al meu stie.

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete

Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,

Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,

C-unzimbet faci gindirea sa se-mbete.

Fa un sfirsit durerii vin' la sinu-mi.

TRECUT-AU ANII

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri

Si niciodata n-or sa vie iara,

Caci nu ma-ncinta azi cum se miscara

Povesti si doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,

Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -

Cu-a tale umbre azi in van ma-npresuri,

O, ceas al tainei, asfintit de sara.

Sa smulg un sunet din trecutul vietii,

Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri

Cu mina mea in van pe lira lunec;

Pierdut e totu-n zarea tineretii

Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,

Iar timpul creste-n urma mea ma-ntunec!

VENETIA

S-a stins viata falnicei Venetii,

N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri;

Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,

Patrunde luna, inalbind paretii.

Okeanos plinge pe canaluri

El numa-n veci e-n floarea tineretii,

Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,

Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.

Ca-n tintirim tacere e-n cetate.

Preot ramas din a vechimii zile,

San Mare sinistru miezul noptii bate.

Cu glas adinc, cu graiul de Sibile,

Rosteste lin in clipe cadentate:

'Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!'

CU MINE ZILELE-TI ADAOGI

Cu mine zilele-ti adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi

Si ai cu toate astea-n fata

De-a pururi ziua cea de azi.

Cind unul trece, altul vine

In asta lume a-l urma,

Precum cind soarele apune

El si rasare undeva.

Se pare cum ca alte valuri

Cobor mereu pe-acelasi vad,

Se pare cum ca-i alta toamna,

Ci-n veci aceleasi frunze cad.

Naintea noptii noastre imbla

Craiasa dulcii dimineti;

Chiar moartea insasi e-o parere

Si un visternic de vieti.

Din orice clipa trecatoare

Ast adevar il inteleg,

Ca sprijina vecia-ntreaga

Si-nvirte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta

Si se cufunde in trecut,

Tu ai s-acum comoara-ntreaga

Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mine zilele-ti adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi,

Avind cu toate astea-n fata

De-a purure ziua de azi.

Privelistile sclipitoare,

Ce-n repezi siruri se distern,

Repaosa nestramutate

Sub raza gindului etern.

DIN VALURILE VREMII

Din valurile vremii, iubita mea, rasai

Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai -

Si fata stravezie ca fata albei ceri

Slabita e de umbra duioaselor dureri!

Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei,

Femeie intre stele si stea intre femei

Si intorcindu-ti fata spre umarul tau sting,

In ochii fericirii ma uit pierdut si pling.

Cum oare din noianul de neguri sa te rump,

Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,

Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,

Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec

Si mina friguroasa s-o incalzesc la sin,

Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.

Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci

Si umbra ta se pierde in negurile reci,

De ma gasesc iar singur cu bratele in jos

In trista amintire a visului frumos

Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:

Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.

CE TE LEGENI

- Ce te legeni, codrule,

Fara ploaie, fara vint,

Cu crengile la pamint?

- De ce nu m-as legana,

Daca trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creste

Si frunzisul mi-l rareste.

Bate vintul frunza-n dunga -

Cintaretii mi-i alunga;

Bate vintul dintr-o parte -

Iarna-i ici, vara-i departe.

Si de ce sa nu ma plec,

Daca pasarile trec!

Peste virf de ramurele

Trec in stoluri rindunele,

Ducind gindurile mele

Si norocul meu cu ele.

Si se duc pe rind, pe rind,

Zarea lumii-ntunecind,

Si se duc ca clipele,

Scuturind aripele,

Si ma lasa pustiit,

Vestejit si amortit

Si cu doru-mi singurel,

De ma-ngin numai cu el!

LA MIJLOC DE CODRU

La mijloc de codru des

Toate pasarile ies,

Din huceag de alunis,

La voiosul luminis,

Luminis de linga balta,

Care-n trestia inalta

Leganindu-se din unde,

In adincu-i se patrunde

Si de luna si de soare

Si de pasari calatoare,

Si de luna si de stele

Si de zbor de rindunele

Si de chipul dragei mele.

DE-OI ADORMI

(varianta)

De-oi adormi curind

In noaptea uitarii,

Sa ma duceti tacind

La marginea marii.

Nu voi sicriu bogat,

Faclie si flamuri,

Ci-mi impletiti un pat

Din tinere ramuri.

Sa-mi fie somnul lin

Si codrul aproape,

Luceasc-un ceeer senin

Pe-adincile ape,

Care-n dureri adinci

Se nalta la maluri,

S-ar atirna de stinci

Cu brate de valuri,

Se nalta, dar recad

Si murmura-ntr-una,

Cind pe paduri de brad

Aluneca luna.

Si nime-n urma mea

Nu-mi plinga la crestet,

Doar moartea glas sa dea

Frunzisului vested.

Sa treaca lin prin vint

Atotstiutoarea,

Deasupra-mi teiul sfint

Sa-si scuture floarea.

Cum n-oi mai fi pribeag

De-atunci inainte,

M-or troieni cu drag

Aduceri-aminte,

Ce n-or sti sa privesc

O lume de patemi,

Pe cind liane cresc

Pe singuratate-mi.

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt,dar putine

Rod in lume o sa poarte

Toate bat la poarta vietii,

Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri

Cind nimic nu ai a spune,

Insirind cuvinte goale

Ce din coada au sa sune.

Dar cind inima-ti framinta

Doruri vii si patimi multe,

S-a lor glasuri a ta minte

Sta pe toate sa le-asculte,

Ca si flori in poarta vietii

Bat la portile gindirii,

Toate cer intrarea-n lume,

Cer vesmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-ti viata,

Unde ai judecatorii,

Nenduratii ochi de ghiata?

Ah! atuncea ti se pare

Ca pe cap iti cade cerul:

Unde vei gasi cuvintul

Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,

Care roade n-ati adus -

E usor a scrie versuri

Cind nimic nu ai de spus.

(1883, decembrie)

NU VOI MORMINT BOGAT

(varianta)

Nu voi mormint bogat,

Cintare si flamuri,

Ci-mi impletiti un pat

Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea

Nu-mi plinga la crestet,

Frunzisului vested

Doar vintul glas sa-i dea.

In linistea sarii

Sa ma-ngropati, pe cind

Trec stoluri greu zburind

La marginea marii.

Sa-mi fie somnul lin

Si codrul aproape,

Luceasca cer senin

Eternelor ape,

Care din vai adinci

Se nalta la maluri,

Cu brate de valuri

S-ar atirna de stinci -

Si murmura-ntr-una

Cind spumegind recad,

Iar pe paduri de brad

Alunece luna.

Reverse dulci scintei

Atotstiutoarea,

Deasupra-mi crengi de tei

Sa-si scuture floarea.

Nemaifiind pribeag

De-atunci inainte,

Aduceri-aminte

M-or coperi cu drag

Si stinsele patemi

Le-or troieni cazind,

Uitarea intinzind

Pe singuratate-mi.

DIN NOAPTEA

Din noaptea vecinicei uitari

In care toate curg,

A vietii noastre desmierdari

Si raze din amurg,

De unde nu mai strabatu

Nimic din ce-au apus -

As vrea odata-n viata tu

Sa te inalti in sus.

Si daca ochii ce-am iubit

N-or fi de raze plini,

Tu ma priveste linistit

Cu stinsele lumini.

Si daca glasul adorat

N-o spune un cuvint,

Tot inteleg ca m-ai chemat

Dincolo de mormint.

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul suna cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,

Apele pling, clar izvorind in fintine;

Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,

Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,

Stelele nasc umezi pe bolta senina,

Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica,

Stresine vechi cesele-n luna ridica,

Scirtiie-n vint cumpana de fintina,

Valea-i in fum, fluiere murmura-n stina.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare

Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,

Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,

Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! in curind satul in vale-amuteste;

Ah! in curind pasul-mi spre tine grabeste:

Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,

Ore intregi spune-ti-voi cit imi esti de draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul

Si surizind vom adormi sub inaltul,

Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,

Cine pe ea n-ar da viata lui toata?

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit

E-o cale-atit de lunga,

Ca mii de ani i-au trebuit

Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins in drum

In departari albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit

Incet pe cer se suie:

Era pe cind nu s-a zarit,

Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel cind al nostru dor

Pieri in noapte-adinca,

Lumina stinsului amor

Ne urmareste inca.

DE CE NU-MI VII

Vezi, rindunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aseaza bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

O, vino iar in al meu brat,

Sa te privesc cu mult nesat,

Sa razim dulce capul meu,

De sinul tau, de sinul tau !

Ti-aduci aminte cum pe-atunci

Cind ne primblam prin vai si lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atitea ori, de-atitea ori ?

In lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorasc scintei

Dar, oricit ele sunt de sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Caci tu inseninezi mereu

Viata sufletului meu,

Mai mindra decit orice stea,

Iubita mea, iubita mea !

Tirzie toamna e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Si lanurile sunt pustii

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

KAMADEVA

Cu durerile iubirii

Voind sufletu-mi sa-l vindec,

L-am chemat in somn pe Kama -

Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mindru,

Calarind pe-un papagal,

Avind zimbetul fatarnic

Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar in tolba-i

El pastreaza, ca sageti,

Numai flori inveninate

De la Gangele maret.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,

Ma lovi cu ea in piept,

Si de-atunci in orice noapte

Pling pe patul meu destept

Cu sageata-i otravita

A sosit ca sa ma certe

fiul cerului albastru

S-al iluziei deserte.

Postume

PRIN NOPTI TACUTE

Prin nopti tacute,

Prin lunce mute,

Prin vintul iute,

Aud un glas;

Din nor ce trece,

Din luna rece,

Din visuri sece,

Vad un obraz.

Lumea senina,

Luna cea plina,

Si marea lina

Icoana-i sunt;

Ochiu-mi o cata

In lumea lata.

Cu mintea beata

Eu pling si cint.

ODIN SI POETUL

(fragment)

Ei cer sa cint durerea mea adinca

S-o lustruiesc in rime si-n cadente

Dulci ca lumina lunei primavara

Intr-o gradina din Italia.

Sa fac cu poezia mea cea dulce

Damele sa suspine, ce frumoase

Pot fi pentru oricine. Pentru mine

Nu. Si juni natingi cu tigarete-n gura,

Frizati, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinti,

Sa reciteze versuri de-ale mele

Spre-a coperi cu-espresia adinca

Unei simtiri adevarate - niste mofturi.

Mai bine-as smulge sufletul din mine,

As stoarce cu o mina cruda, rece

Tot focul sint din el, ca in scinteie

Sa se risipe, pin' se va-njosi

Sa animeze pe deserti si rai.

ADINCA MARE

Adinca mare sub a lunei fata,

Inseninata de-a ei blonda raza,

O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza

Si stele poarta pe oglinda-i creata.

Dar mini - ea falnica, cumplit turbeaza

Si misca lumea ei negru-mareata,

Pe-ale ei mii si mii de nalte brate

Ducind peire - tari inmorminteaza.

Azi un diluviu, mine-o murmuire,

O armonie, care capat n-are -

Astfel e-a ei intunecata fire,

Astfel e sufletu-n antica mare.

Ce-i pasa - ce simtiri o sa ni-nspire -

Indiferenta, solitara - mare !

AH, MIEREA BUZEI TALE

Ah, mierea buzei tale am gustat-o

A buzei tale coapte, amorul meu;

Zapada sinului eu am furat-o,

De ea mi-am racorit suflarea eu;

Ah, unde esti, demonico, curato,

Ah, unde esti sa mor la sinul tau !

Ce sunt eu azi ? - o frunza, o nimica

Si-mi pare ca am fost un imparat,

Simtirea care sufletu-mi despica

E ca si cind o lume mi-a furat;

Ah, mierea buzei tale, pasarica,

Am nebunit de cind o am gustat !

Ah, cum nu esti, sa-ti mistuiesc viata,

Sa-ti beau tot sufletul din gura ta,

Sa-ti sorb lumina pin' ce-or fi de gheata

Frumosii-ti ochi - sa-ti devastez asa

Tot ce tu ai frumos o, ma invata

Sa te ucid cu respirarea mea !

Sa murim amindoi La ce traiesc eu,

La ce traiesti tu pe a lumii spume ?

Sarmane inimi inchegate-n vreme,

Sarmane patimi aruncate-n lume;

Ah, sa murim, nu plinge, nu te teme,

Ca undeva s-afla al nostru nume !

Incet, incet, sa ne culcam in racla,

Incet de pe pamint ne-om furisa.

O, stinge a privirei tale facla,

Inchide ochii tai asa, asa;

Ce bine e sa dormi adinc in racla,

Sa dormi adinc, sa nu mai stii ceva.

Iubito, vremea-n loc sa steie,

Sa stinga universu-ntreg in noi;

O raza inca, inca o scinteie,

S-apoi dispare tot s-apoi, s-apoi

Simt inca gindul tau iubit, femeie,

S-apoi nu vom mai fi nimic noi doi.

PRIVESC ORASUL - FURNICAR

Privesc orasul - furnicar -

Cu oameni multi si muri bizari,

Pe strade largi cu multe bolti,

Cu cite-un chip l-a stradei colt.

Si trec foind, rizind, vorbind,

Multime de-oameni pasi grabind.

Dar numai p-ici si pe colea

Merge unul de-a-nletelea,

Cu ochii-n cer, pe suierate,

Tiindu-si minile la spate.

S-aude clopot rasunind,

Cu prapuri, cruci, icoani, viind,

Preotii lin si in vesminte

Cintind a cartilor cuvinte.

In urma vin ca-ntr-un prohod

Tineri, femei, copii, norod;

Dar nu-i prohod - sfintire de-apa,

Pe uliti lumea sa nu-ncapa;

Se scurg incet - tarra bumbum -

Ostasii vin in mars acum,

Naintea lor tambur-major,

Voinic el calca din picior

Si tobe tare-n tact ei bat

Si pasii suna apasat;

Lucesc si armele in sir,

Frumos stindarde se desir;

Ei trec mereu - tarra bumbum -

Si dup-un colt dispar acum

O fata trece c-un profil

Rotund si dulce de copil,

Un cine fuge spariet,

Suier-un lotru de baiet,

Intr-o raspintie uzata

Si-ntinde-un orb mina uscata,

Hamalul trece incarcat,

Si orologiile bat -

Dar nimeni mai nu le asculta

De vorba multa, lume multa.

EA-SI URMA CARAREA-N CODRU

Ea-si urma cararea-n codru,

Eu ma iau pe a ei urma,

Cind ajung cu ea alaturi

Rasuflarea-mi se curma.

Mai rasuflu inc-o data,

Zic o vorba, ea tresare,

Si se uita-n alta parte

Si raspuns de loc nu are.

Dar mereu de ea m-apropiu

Si-i vorbesc si ii dau sfaturi,

Ea se apara c-o mina

Si se uita tot in laturi.

Cind pe talie-i pun bratul,

Ea se fringe, va sa scape,

Dar o trag mereu spre mine,

Mai aproape, mai aproape.

Mai nu vrea si mai se lasa.

Capul ei mi-l pun pe umar,

Pun pe ochii-nchisi, pe gura,

Sarutari fara de numar.

Si la piept o string mai tare.

Rasuflarea-mi se sfirseste;

O intreb de ce-i mihnita,

O intreb de ma iubeste.

Iar ea ochii si-i deschide

Mari, puternici, plutitori :

- Imi esti drag din cale-afara,

Dar obraznic uneori.

GINDIND LA TINE

Gindind la tine fruntea-acum ma doare.

Nu stiu ce rost mai are-a mea viata

Cind n-am avut o clipa de dulceata :

Amar etern si visuri peritoare !

Dar ce in noapte glasul tau ingheata !

Vedea-vor ochii-mi inc-o data oare

Frumosul trup, - femeie zimbitoare ! -

Ce mi-a fost dat sa-l string o clipa-n brate ?

Tu, blond noroc al unui vis desert,

Tu, visul blond unui noroc ce nu e,

De-i mai veni, sa stii ca nu te iert.

Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie

Si sarutindu-te am sa te cert

Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie.

CARTILE

Shakespeare ! adesea te gindesc cu jale,

Prieten blind al sufletului meu;

Izvorul plin al cinturilor tale

Imi sare-n gind si le repet mereu.

Atit de crud esti tu, s-atit de moale,

Furtuna-i azi si linu-i glasul tau;

Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete

Si-nveti ce-un ev nu poate sa te-nvete.

De-as fi trait cind tu traiai, pe tine

Te-as fi iubit atit - cit te iubesc ?

Caci tot ce simt, de este rau sau bine,

- Destul ca simt - tot tie-ti multumesc.

Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,

M-ai invatat ca lumea s-o citesc,

Gresind cu tine chiar, iubesc gresala :

S-aduc cu tine mi-este toata fala.

Cu tine da Caci eu am trei izvoara

Din care toata mintea mi-o culeg :

Cu-a ta zimbire, dulce, lina, clara,

A lumii visuri eu ca flori le leg;

Mai am pe-un intelept cu-acela iata

Problema mortii lumii o dezleg;

S-apoi mai am cu totul pentru mine

Un alt maestru, care viu ma tine

Dar, despre-acela, ah, nici vorba nu e.

El e modest si totusi foarte mare.

Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie

La nebunii - tot intelept imi pare.

Si vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie.

Nici el nu vrea sa-l stie orisicare,

Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n brata

Si decit tine mult mai mult ma-nvata !

DORMI !

De ce te temi ? au nu esti tu cu mine ?

Las' ploaia doar sa bata in feresti -

Las' vintul trist prin arbori sa suspine,

Fii linistita tu ! Cu mine esti.

Ce te-ai sculat si te uiti in podele ?

Uimita pari si pari a astepta.

Nu poti vedea cu ochii printre ele -

Vrei sa-ti aduci aminte de ceva ?

Lasa-te-n perini - eu iti voi da pace.

Dormi tu - si lasa sa ramin destept.

Pe cind citesc, intotdeauna-mi place,

Din cind in cind sa cat la tine drept,

Sa vad cum dormi

sa te admir cu drag

Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,

De pe condei eu min-atunci retrag.

Patrunde pacea tristele-mi gindiri.

Frumoasa esti o prea frumoasa fata.

Ca marmura de alba-i a ta fata.

Imi vine sa alerg la tine-ndata

S-astfel cum dormi sa te cuprind in

brata.

Dar te-ai trezi pacat ! si nu ma-ndur

Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.

Din cind in cind cu ochiul eu te fur,

Din cind in cind din mina cartea scap.

Si-s fericit Pulseaza lunga vreme

In orologi cu pasii uniformi

De ce te temi ? Cu mine nu te teme !

De nu te culci, te culc cu sila Dormi !

IN FEREASTRA DESPRE MARE

In fereastra despre mare

Sta copila cea de crai -

Fundul marii, fundul marii

Fura chipul ei balai.

Iar pescarul trece-n luntre

Si in ape vecinic cata -

Fundul marii, fundul marii,

Ah ! de mult un chip i-arata.

'Spre castel vrodata ochii

N-am intors si totusi pling -

Fundul marii, fundul marii

Ma atrage in adinc.'

DE VORBITI MA FAC CA N-AUD

De vorbiti ma fac ca n-aud,

Nu zic ba si nu va laud;

Dantuiti precum va vine,

Nici va suier, nici v-aplaud;

Dara nime nu m-a face

Sa ma ieu dup-a lui flaut;

E menirea-mi : adevarul

Numa-n inima-mi sa-l caut.

AI NOSTRI TINERI

Ai nostri tineri la Paris invata

La git cravatei cum se leaga nodul,

S-apoio ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor istet de oaie creata.

La ei isi casca ochii sai nerodul,

Ca-i vede-n birje rasucind mustata,

Ducind in dinti tigara lungareata

Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strimba:

Stilpi de bordel, de crisme, cafenele

Si viata lor nu si-o muncesc - si-o

plimba.

S-aceste marfuri fade, usurele,

Ce au uitat pin' si a noastra limba,

Pretind a fi pe cerul tarii: stele.