Nichita Stanescu - falstaff sau evitarea unui mit

Nichita Stanescu - falstaff sau evitarea unui mit

Din ceea ce stim noi ca este si cade,
intr-adevar cade fara sa cada in totalitatea sa.
Ramane pasarea.
Cum ar putea sa cada totul daca exista
pasari ?
De ce sa zboare un animal cu aripi
de ce sa zboare el
in toiul animalelor in prabusire si in cadere
Ar trece timpul daca ar trece
si ar cadea tot si de tot
daca ar cadea
Dar ar e si el in el o pasare mzmita
opreste-te clipa
stau si ma uratesc
trupul meu de odinioara de adolescent
mov ca trestia, acum
gras si putind de cuvinte
se distruge devenind hrana.
Falstaff, ramai si nu pleca
in tine nu cade o pasare ;
tu esti la fel de pur si de frumos grasule
si de nestiutor, stiutorule
cum erai nascandu-te
din gingasia urlata a maica-tii
Feriti-va de cascade
ceva este in ele zburand
ce nu cade
Ceas ingrasat de turla de primarie
care bate timpul libelulei
Ah, numai cadranul imi creste
si numai timpul meu zboara
clopotul da, clopotul
e trupul pe care-l merita musca divina.
Falstaff, ah, Falstaff
delta nemernica
neuitandu-si izvorul
sexul suav pe care-l are zborul

pe care-l are ora
zhurata pe deasupra si amandurora
Falstaff, ah, Falstaff
zepelin cu suflet de fluture
aer cu suflet de pamant
fiintare mareata la mijloc cu sunt .
Aplecare de coloane,
moarte vie-n sarbatoare.