Nichita Stanescu - la nord de nord

Nichita Stanescu - la nord de nord

Si ceea ce nu exista poate sa moara,
la fel ca viata unui animal boreal
despre a carui stare crepusculara
n-am stiut niciodata nimic.
El aparea cateodata
in felul tau de a merge
dar prea somnolent eram ca sa-l vad.
El canta uneori in privirile tale
cand te uitai prin mine
spre propria mea adolescenta.
El iti prelungea uneori mana
El iti adauga mirosul
cu suavul miros al descompunerii
unui schelet de fulg de zapada.
Niciodata nu i-am simtit prezenta
nici macar in aceasta secunda
cand infrigurat deodata sunt solidar
cu tot ceea ce nu exista.
Vai, chiar si ceea ce nu exista poate sa moara.