Noapte de vara - GEORGE COSBUC

Noapte de vara - GEORGE COSBUC

Zarile, de farmec pline,

Stralucesc in luminis;

Zboara mierlele-n tufis

Si din codri noaptea vine

Pe furis.

Care cu poveri de munca

Vin incet si scartaind;

Turmele s-aud mugind,

Si flacaii vin pe lunca

Haulind.

Cu cofita, pe indelete,

Vin neveste de la rau;

Si, cu poala prinsa-n brau,

Vin cantand in stoluri fete

De la grau.

De la garla-n palcuri dese

Zgomotosi copiii vin;

Satul e de vuiet plin;

Fumul alb alene iese

Din camin.

Dar din ce in ce s-alina

Toate zgomotele-n sat,

Muncitorii s-au culcat,

Linistea-i acum deplina

Si-a-nnoptat.

Focul e-nvelit pe vatra,

Iar opaitele-au murit,

Si prin satul adormit

Doar vreun cane-n somn mai latra

Ragusit.

Iat-o! Plina, despre munte

Iese luna din bradet

Si se inalta,-ncet-incet,

Ganditoare ca o frunte

De poet.

Ca un glas domol de clopot

Suna codri mari de brad;

Ritmic valurile cad,

Cum se zbate-n dulce ropot

Apa-n vad.

Dintr-un timp si vantul tace;

Satul doarme ca-n mormant -

Totu-i plin de duhul sfant:

Liniste-n vazduh si pace

Pe pamant.

Numai dorul mai colinda,

Dorul tanar si pribeag.

Tainic se intalneste-n prag,

Dor cu dor sa se cuprinda,

Drag cu drag.