O scrisoare de la Muselim-Selo - GEORGE COSBUC

O scrisoare de la Muselim-Selo - GEORGE COSBUC

Maicuta draga, cartea mea

Gaseasca-mi-te-n pace!

Pe-aici e vant si vreme grea,

Si-Anton al Anei zace

De patru luni, si-i slab si tras,

Sa-l vezi, ca-ti vine plansul,

Ca numai oasele-au ramas

Si sufletul dintr-insul.

Apoi, sa stii c-a fost razboi

Si moarte-aici, nu saga:

Cadeau pe dealuri, dintre noi,

Ca frunza, mama draga.

Si-acolo-n deal, cum fulgera,

Un plumb simtii ca vine

Si n-avu loc, cat larg era,

Decat in piept la mine.

Mi-e bine-acum, si-asa socot

Ca nu va trece luna

Si-oi fi scapat de-aici de tot.

Dar vezi te rog de una:

Sa nu mai faci cum ai facut

S-aduni la tine satul,

De vesela ca ti-ai vazut

Acasa iar baiatul!

Sa vezi pe-aici si ciungi si-ologi!

Hristos sa-i miluiasca!

Tu mergi la popa-n sat si-l rogi

O slujba sa-mi ceteasca.

Puteri de nu vei fi avand

De plata, vorba-i lasa,

Ca-i voi lucra o zi, oricand,

La-ntorsul meu acasa.

Pe Nutu vi-l lasasem mic,

Cu crestetul cat masa -

O fi acum strengar voinic

Si va rastoarna casa?

Facutu-i-ati si lui la fel

Caciula, cum am vrut-o?

Aveam o piele-n pod, de miel,

Doar nu veti fi vandut-o?

Nevestei mele sa-i mai spui

Sa-mi cumpere o coasa,

Cea veche nu stiu este-ori nu-i

Si-o fi acum si roasa

De cand rugina scurma-n ea.

Sa-mi vad, o dare-ar Sfantul,

Cum cade iarba-n fata mea

Si-mi bate-n plete vantul!

Ea lupte-se cum biet o sti,

C-asa ne dete soartea,

Ca si noi ne-am luptat pe-aci

Cu greul si cu moartea;

Dar l-a ajuns si pe arap

Blestemele si plansul,

Ca noi i ne-am tinut de cap

Si-ntraram dupa dansul

Si i-am facut, maicuta, vant!

L-am scos de tot din tara,

Macar stetea pe sub pamant

Si nu iesea pe-afara.

Si-am prins si pe-mparatul lor

Pe-Osman nebiruitul,

Ca-l impuscase-ntr-un picior

Si-asa i-a fost sfarsitul.

Pai, ne tinea pesemne prosti,

Sa-si joace hopa-tropa,

Ca nu puteam sa batem osti!

Dar poate taica popa

V-a spus de prin gazeturi tot -

El cum si-a dat juncanii?

Acum i-as cumpara, sa pot.

Dar nu mai am, azi banii.

Ma doare-n piept, dar nu sa tip,

Si-asa mi-e dor de-acasa,

Si-as vrea sa plec, dar nu e chip

Ca voda nu ma lasa.

Dar uite, nu e nu stiu cat

O luna chinuita,

Si-o sa te strang de dupa gat,

Maicuta mea iubita.

Asa mi-a spus Ion sa-ti scriu,

Iubeasca-ti-l pamantul!

Si-am tot lasat, pan-a fost viu,

Si-mi tin acum cuvantul.

Sa te mangaie Dumnezeu,

C-asa e la bataie -

Si-am scris aceasta carte eu,

Caprarul Nicolae.