Revolutie

Revolutie

I.

Noi vedem poarta legata, voi n-o vedeti, sunteti chiori: ce-o fi

dincolo de ea?

Dincolo de poarta sunt ruinele lasate de aceasta vreme

infamanta. Ruine ale singuratatii noastre

tradate. Ale "fugii ideilor".

Imbracati in haine de ospiciu. Haine? Biete scanduri de sicriu.

Plimbati intai

pe luna plina si abia apoi adusi

pana aici. Calcand pe urmele pasarilor din rai.

Rai din carte. "Din cartea aceea -

a revolutiei

Animalului", carte care-si schimba

culoarea. Banuiti de prea multa depresie amestecata cu

melancolie. Melancolie

a neputintei. Banuiti de parjol si de foamete. De ce-o mai fi.

Dupa zece-douazeci de ani? Pe

cand ne faceam vant cu palariile, sa imprastiem perdelele

inecacioase ale

vorbariei, tinandu-ne cu o mana de burta. Ne

recunoasteti? Suntem

aceiasi "cainii de paza ai ispitei

absolutului" - doar ca azi ne-am schimbat parul.

II.

ah, neinduplecatele nopti petrecute de unul

singur sub coroana regala

a copacului

stufos, sub care au stat si bunicul si

bunicul bunicului meu:

leganati

cu totii domol in ritmul vantului cald, veniti

la cules de ierburi in felurite

patrare ale

lunii Ierburi de facut

farmece. Aici, unde cainele credincios al acestor

timpuri ne pazeste pe toti

Ierburi de facut farmece: sa te aduc langa mine?

Sa nu te aduc

Beau inca o picatura de apa de ploaie de pe

o frunza: extraordinara

putere ai tu, inima a mea dedublata, ca

imi stii toate

ascunzisurile sufletului. Si pentru ce ma tulburi?

Apari

numai cand ai tu chef, indragostita si

ma chemi sa provoci o revolutie. De ce ma lasi sa

te prind? Fugind

cat ma tin picioarele sa te prind

si sa te mangai? Cu

toata impotrivirea ta muta: speriati amandoi de negura

diminetii.