SIBILA de Vasile Voiculescu

SIBILA de Vasile Voiculescu

Lin soarele cade pe umarul zilei.

Sub pomii launtrici, zac mari balti de foi.

Durerea pe ganduri ia chipul Sibilei

Si scurma in tine oracole noi.

In    creier, in suflet, in inima cata

Ascunsa spartura pe unde patrund

Zanatecii aburi, veninul ce-mbata

Si narile-si umfla cu taine din fund.

O zvarcole serpii incinsi in coroane,

Sucite brate isi zbate a zboruri

Si-adulmeca soarta in vremi subterane,

Vanand viitorul cu haite de doruri.

Tu sari s-o inabusi, o-nchizi in chilii

Si pana ce iarasi e buna si calma,

Cu mana-i strangi gura de foc si nu stii

Ca-ti baiguie sacre oracole-n palma.