Nichita Stanescu - fiziologia unui sentiment

Nichita Stanescu - fiziologia unui sentiment

Imi pun cuvantul pe gandire
si ea se rupe strigand si urland
O, de-as avea o cat de cata greutate
as putea sa zbor

Imi pun mana pe pamant si el se crapa
si fug sobolii din galerii gemand
O, de-as avea o cat de cata greutate
as putea sa zbor

Imi pun sufletul in trup
si el mi se lungeste la vale
suferind ca raul de munte
cu pestii smintiti in el
O, de-as avea o cat de cata greutate
as putea sa zbor

Ma ased in genunchi in fata ta
si ti se farama fata
de faramele genunchilor mei
O, de-as avea o cat de cata greutate
as putea sa zbor

Pun mana pe sarpe
si el se face tarana
Pun mana pe saua calului
si el se face pulbere

Iti spun o singura vorba
si tu curgi de sub ea
aidoma sangelui de sub cutit.
O, de-as avea o cat de cata greutate
as putea sa zbor

Strig, si pasarile cad sub strigat
Plang si scara se cristalizeaza
Incerc sa stau ;
secunda se rupe neagra.
O, de-as avea o cat de cata greutate
as putea sa zbor.