Sfarsitul iernei - VASILE ALECSANDRI

Sfarsitul iernei - VASILE ALECSANDRI

S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,

S-au dus zilele Babei si noptile vegherii.

Campia scoate aburi; pe umedul pamant

Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant.

Lumina e mai calda si-n inima patrunde;

Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde.

Paraiele umflate curg iute sopotind,

Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.

O, Doamne! iata-un fluture ce prin vazduh se perde!

In campul vested iata un fir de iarba verde

Pe care-ncet se urca un galbin gandacel,

Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.

Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,

Un gandacel, un fluture, un clopotel in floare,

Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,

Aprind un soare dulce in sufletul uimit!