Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


TRAIAN T. COSOVEI: Bad Boy

Poezii



+ Font mai mare | - Font mai mic



TRAIAN T. COSOVEI



Bad Boy

Eu sunt baiatul cel rau care a pus - in sfarsit - mana pe

chibriturile casei.

Sunt cel cu nasul bagat in punga de somnifere a familiei,

cel care hraneste cu ziare vechi pasarile orasului -

sunt cel care lasa robinetele deschise, luminile aprinse,

sertarele smulse.

Am fost un copil rau. Cu ziare vechi mi-am impachetat

sanvisul de la mama,

cu ziare vechi mi-am luminat viata ca sa-mi vad viitorul

pana la capat -

din ziare vechi mi-am facut o casa, o iubita, un vis.

Dar eu sunt copilul cel rau care face sinele de tramvai sa

tremure

fonta sa impietreasca in monumentele frigului.

Sunt copilul care a descoperit alcoolul si uitarea,

singuratatea si robinetele ei de gaz.

Sunt baiatul cel rau care scrie pe ziduri "mergi sau crapa"

si cheltuieste banii zilei de maine si e pus sa-si castige

existenta pana la capat.

Sunt cel care savureaza dezastrul, maculeaza hartia.

Dar cand toti ai casei dorm si viseaza

eu fac sa se balbaie moartea.

Plimbarea de dimineata

La capatul scarii

am vazut cainele coborand cele o mie si una de trepte.

Batranul caine scos la plimbare in lesa.

Batranul caine scos la plimbare in branci in splendoarea

diminetii de iarna.

Avea ochii mei, anii mei care-au fost, cearcanele mele.

Avea numele meu scris pe zgarda murdara -

cu un sfarsit de tandrete, cu un inceput de ferocitate

strecurandu-si umbra printre barele de alama ale scarii.

In ochii lui am vazut luminile din insula Ellis

si hoardele matasurilor invartind imensa ruleta a noptii.

In ochii lui stinsi am vazut sticlirea apocalipsei

si datoriile mele neplatite si viata mea -

(si, Doamne, avea anii mei si lacrimile mele).

Batranul caine scos la plimbare in splendoarea ultimei

dimineti de iarna -

impins o mie si una de trepte, una cate una,

pana la capat si mai departe

de unde nu mai exista

nici o intoarcere.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2579
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved