Diagnoza psihica diferentiala

Cand un tanar vorbeste defectuos e usor de observat de catre oricine ca sufera de o logopatie. Diagnosticul provizoriu e relativ usor de pus prin ascultarea atenta a categoriei de sunete alterate, a inlocuirilor, perseveratiilor, etc. totusi, numai un examen psihologic mai complex (cu teste) ne va putea duce la stabilirea unui diagnostic psihic diferential, la stabilirea faptului daca e vorba de polilalie combinata cu tahilalie in urma unui traumatism, sau daca e vorba de o logopatie pe fond de oligofrenie. In cazurile de insuccese scolare ca simptom, numai sondarea complexa a caracteristicilor activitatii scolare, a inteligentei (atentiei, memoriei) etc. pot permite o diagnosticare fina a caracteristicilor si substratului carential al insuccesului scolar. Numai diagnosticul diferential ne va arata daca insuccesul scolar se datoreaza unui intelect de limita, memorie nesatisfacator dezvoltata si exercitata, inadaptare la viata scolara, interese neorganizate, lipsa atitudinilor necesare ritmului si stilului vietii scolare, deteriorare a vazului sau auzului. E nevoie de foarte mare precautie si subtila sondare a tuturor ipotezelor ce se pun in astfel de cazuri cu atat mai mult cu cat pot fi si alte multe cauze ce pot determina ramanerea in urma la invatatura.

Exista anumite conditii care fac dificila diagnoza psihica diferentiala. Orice psiholog practician stie ca un elev care nu poate face fata primului moment de contact cu psihologul prezinta rareori o debilitate mintala, desi comportarea lui ar incrimina un astfel de diagnostic. Incapacitatea lui de moment se poate datora mai multor cauze, cum ar fi lipsa de interes si atentie fata de situatie, timiditatea si anxietatea, inhibitia nevrotica, .

Stabilirea unui diagnostic psihic nu consta in aplicarea unui test sau intr-o examinare, ci examinarea si aplicarea de teste constituie momente intr-o actiune mult mai complicata, care in principiu are anumite dimensiuni, o anumita structura.

Se obisnuieste ca atunci cand e vorba de un copil sau de un tanar elev, educatorii sau tutorii elevului sa se antreneze pentru a vedea ce probleme pune copilul. In aceste conditii se efectueaza cadrul larg al anamnezei ce va trebui completata cu ancheta sociala. Examenul incepe cu observarea conduitei elevului si cu o aplicare a unui test mai general de inteligenta (Binet - Simon; Standford - Binet pentru copii de la 5 la 10 ani). Pentru copii de peste 10 ani - testul de inteligenta al lui Wechsler D. Se stabileste QI sau varsta mintala. Aceste rezultate se compara cu rezultatele la invatatura. Neconcordanta atrage dupa sine necesitatea suplimentarii diagnosticului psihic cu mijloace de control mai fin si mai diverse. Se controleaza daca esuarea la anumiti itemi se poate explica printr-o dislexie. Se dau in continuare, dupa necesitati, teste de atentie, memorie, clasificari. Rezultatul final permite sa se constate ce caracteristici intelectuale se pot atribui subiectului respectiv. Diagnosticul psihic elaborat in urma sondarii din aproape in aproape a caracteristicilor psihice ale unui subiect s.n. diagnostic psihic progresiv, functional sau multifazic.

In stabilirea diagnozei psihice trebuie avut in vedere gradul de convergenta si divergenta al rezultatelor. Sunt subiecti cu o structura divergenta evidenta. La acestia nu au actionat satisfacator factorii educativi sau au un caracter nativ divergent. Nu exista o dependenta direct proportionala intre conditiile optime de mediu si valorificarea ereditara maximala. Subiectii cu dotatie psihica foarte slaba intr-o directie a structurii psihice sunt putin sensibili la educatie in acea directie, din care motiv este bine sa se cunoasca toate caracteristicile compensatorii de care dispun. Dezvoltarea si involutia psihica nu au loc concomitent in toate caracteristicile psihice. Tendinta spre armonizare, in schimb, e permanenta. Pe fondul armonizarii exista uneori aspecte aberante, anomalii, disarmonii psihice care se datoreaza conditiilor de mediu. E foarte important contactul personal, cunoasterea temeinica a fiecarui caz. Cel putin 20 % din diagnostic decurge din contact. Cu cat varsta e mai mica, cu atat diagnosticul este mai nesigur si datorita capacitatii reduse de a se dezvalui. La subiectii de aproximativ 6 ani, divergenta rezultatelor este foarte mare si din cauza ca exista o mare inegalitate intre capacitatile de proiectare si dezvaluire.

Diagnoza psihica progresiva include o structura, o strategie si o anumita finalitate. Structura poate fi mai simpla sau mai complexa in functie de aria de probleme puse de cazul ce trebuie tratat. Strategia se refera la modul in care se abordeaza    structurile psihice mai fragile sau cele suspecte de carente precum si la modul in care se sondeaza capacitatile de supleanta, iar finalitatea priveste aspectele rezolvate cu masurile ce trebuie luate.

Clasificarea lui A. Rey ale categoriilor de cazuri in care se aplica diagnosticul psihic diferential complex:

a)         Cazuri fiziogene in evolutie - oboseala, scadere a randamentului intelectual, incetinire a dezvoltarii.

b)        Cazuri de modificare patologica a caror etiologie nefiind organica scapa medicului. Supradeterminarea psihica e frecventa.

c)         Cazuri de modificari psihologice dobandite datorita faptului ca anumite capacitati psihologice specifice subiectului in cauza au fost permanent minate in conditiile vietii.

d)        Cazuri de intarziere sau deviatie in dezvoltarea psihica datorita unor debilitati somatice, unor conditii de viata traumatizante.

e)         Cazuri banale legate de greseli frecvente de educatie.