RELATIELE INTERPERSONALE

RELATIELE INTERPERSONALE

Relatiile interpersonale reprezinta un fundament pentru structurarea personalitatii, personalitatea fiind in acelasi timp rezultat al interrelatiilor si creatoare de interrelatii.

1. Socializarea

Personalitatea este 'ecoul' si, in acelasi timp, 'oglinda a influentelor sociale, ea se formeaza si se manifesta numai in societatea umana. Ereditatea specific umana este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru umanizare. Umanizarea se face prin socializare.

Socializarea este procesul de adaptare la viata sociala. Ea se produce in relatiile cu ceilalti (in familie, gradinita, scoala, grupuri etc.). Prin socializare, se obtine aptitudinea de a trai in societate, adica sociabilitatea, prin care intelegem inclinatia individului spre cultivarea relatiilor sociale.

In lumea moderna care, cum spune Heidegger, este 'o lume a relatiilor cu alti', sociabilitatea este o caracteristica esentiala a omului.

Ea este o nevoie fundamentala a omului (a se vedea si piramida trebuintelor dupa Maslow). Este vorba despre satisfacerea trebuintelor individului prin realizarea unei relatii cu altul, in felul acesta viata sa psihica obtinand satisfactie si echilibru.

Dupa Schutz, trebuinta de a relationa cu altii are urmatoarele trei aspecte:

1.Nevoia de incluziune. Apare inca de la copilul mic si se manifesta astfel:

nevoia de comunicare si de contact;

nevoia de a fi ingrijit;

frica de a fi neglijat.

Daca in copilarie nu se satisface aceasta trebuinta, copilul devine frustrat, ceea ce are efecte negative in personalitatea adultului.

Trebuinta de control. In functie de particularitatile sale fizice individuale, omul simte nevoia sa-si exercite puterea fata de altii, ori sa fie protejat de altii. Inceputurile manifestarii acestei nevoi sunt in perioada 3 - 7 ani si continua la varsta adulta. Se poate observa in cadrul scolar si profesional, la nivelul grupului si in activitatea civica. Asa iau nastere statutele ierarhice.

Nevoia de afectiune. Aceasta implica reciprocitatea.

In conduita interpersonala aceste nevoi se pot manifesta la nivel moderat (mediu), in exces (hiper) sau in deficit (hipo). Excesul se manifesta astfel: la nevoia de incluziune - persoana suporta greu singuratatea; la nevoia de control - sunt persoane care vor sa domine; la trebuinta de afectiune - persoana are nevoie exagerata de afectiune si intimitate.

Deficitul se manifesta astfel: respectiv, persoane cu dificultati de integrare; persoane care au nevoie mereu de directive; persoane nereceptive la tandrete.

Caracteristici ale persoanelor dupa modul cum se manifesta sociabilitatea lor

Karen Horney descrie urmatoarele trei tipuri:

1.Persoane care ii cauta pe ceilalti.

Se caracterizeaza prin:

trebuinta puternica de afectiune;

trebuinta de aprobare;

trebuinta de a fi apreciat;

trebuinta de a fi protejat;

trebuinta de a fi necesari, indispensabili altora.

2. Persoane care merg impotriva celorlalti, adeptii principiului darwinist ca numai cei supradotati vor reusi, pentru ei lumea este o arena de lupta dura.

Se caracterizeaza prin:

nevoia de a-i domina pe altii;

nevoia de a reusi cu orice pret;

nevoia de a se bucura de prestigiu si consideratie, indiferent in ce forma;

sunt duri si agresivi.

3.Persoane detasate, care se manifesta prin fuga de ceilalti.

Ei se caracterizeaza prin:

nevoia de a pune distanta emotionala intre ei si ceilalti;

nevoia de independenta;

nevoia de a nu se lasa influentati;

nu suporta conformismul;

nu vor sa se distinga printr-un efort serios.

In aceeasi situatie, cele trei tipuri se comporta parca dominati de intrebarea:

Tipul 1: 'Oare ii plac?'

Tipul 2: 'Care este oare forta acestui adversar?' sau 'S-ar putea oare ca acesta sa-mi fie util?'

Tipul 3: 'Voi fi sau nu deranjat?'; 'Voi fi lasat in pace?'

Sociabilitatea evolueaza de la forme sincretice de manifestare in copilarie pana la sfarsitul prescolaritatii, spre forme diferentiate si personale in adolescenta, pana la fixarea ei in roluri si statute ale persoanei adulte.

Termeni de retinut: socializare, nevoie de incluziune, nevoie de control, nevoie de afectiune, sociabilitate.

Grupul mic

Este considerat grup mic acela care cuprinde ca membri de la 2 la 20 de persoane care pot sa interactioneze in orice moment. De exemplu, clasa de elevi, o formatie artistica, un grup de prieteni, familia ca grup natural.

Tipuri de grupuri:

1 Grupuri orientate spre sarcina. Clasa scolara este un astfel de grup. o echipa de cercetare, o echipa de fotbal.

2. Grupuri orientate spre interactiune. De exemplu, intr-o scoala se formeaza o trupa de muzica: componentii ei canta, discuta, se plimba impreuna.

3 Grupuri inclusive sau deschise sunt acelea care accepta membri noi, promoveaza legaturi cu membrii altor grupuri.

4 Grupuri exclusive sau inchise. Ele cred ca trebuie sa-si calitati anume ca sa faci parte din grup, de aceea accepta greu noi membri. Pot avea semne distinctive, unele impun ritualuri de initiere. Unele pot fi daunatoare (daca promoveaza ideea ca unii indivizi sunt mai buni sau daca au scopuri antisociale).

In grupuri, are loc procesul de comunicare. Aceasta exista numai cand intre doua sau mai multe persoane se stabileste un contact psihologic.

Exista doua feluri de comunicatie in sens psihologic.

1.Comunicatie de consum rezulta din nevoia de a comunica si altuia universul personal. De exemplu, oamenii isi spun unii altora ce simt, ce gandesc despre anumite lucruri. Are urmatoarele caracteristici: spontana si autentica, este expresia 'eului' asigura un contact psihologic profund.

2. Comunicatie instrumentala - comporta o gandire anterioara si urmareste manipularea celuilalt pentru a obtine avantaje (Mailhiot). De exemplu, incercarea de a-i convinge pe oameni ca esti mai potrivit sa devii primar, sau ceea ce fac si spun cei care prezinta reclame la TV. sau la radio.

Tema

Dati exemple de roluri. Cine are status mai inalt?

a) copilul; b) parintele. Argumentati.

Acest tip de comunicare este lipsit de sinceritate afectiva, de spontaneitate. Relatiile interpersonale pot avea un fond rational si volitiv. De exemplu, relatiile dintre sef si subaltern, in care predomina comunicarea instrumentala. Cand relatiile interpersonale au un fond preponderent afectiv, ele sunt autentice si spontane. De exemplu, relatiile in grupul de prieteni.

Cele mai importante sunt cele pe fond afectiv, mai ales in perioada formari personalitatii. Un grup in care au loc relatii interpersonale complexe, atat pe fond afectiv cat si rational-volitiv, este familia.

Ea ofera mediul cel mai bogat si mai divers de interrelatii. Cattel trece in revista situatule interpersonale modelatoare pentru copil: relatii tata -mama; tata-fiu; fiu-tata; mama - fiica; fiica - mama; tata - fiica; frate - sore; sore - sore; frate - frate; copil mai mare - copil mai mic. In familie, copilul se socializeaza invatand roluri si avand un status si se individualizeaza, in acelasi timp. Intelegem prin roluri - modelul de comportament, iar prin status pozitie (rang) - grad de acceptare a unei persoane in grup (Linton).

In familie, copilul invata sa fie iubit si sa iubeasca, ceea ce reprezinta modelarea personalitatii in dimensiunea ei fundamentala: invata sa-si controleze viata afectiva. De asemenea, copilul isi formeaza sentimentul de siguranta. Studii facute in U.S.A. au aratat ca in institutule cele mai bine conduse igienic si material mortalitatea infantila este mai inalta decat in familiile cu conditii igienice precare.

In familie, copilul simte autoritatea adultului si se simte in siguranta, pentru ca stie cum trebuie sa se poarte. El invata sa actioneze din proprie initiativa, parintele il incurajeaza sa se emancipeze facand experiente, incercand, explorand fara control si interdictii, directive si sfaturi vesnice.

Copilul si contactul cu ceilalti copii

Nu este suficient grupul familial pentru formarea personalitatii copilului. Trebuie sa i se permita sa intre in contact cu alti copii care ofere si alte modele, chiar daca sunt diferite de ale familiei. 'Personalitatile cuprinse intr-un grup de copii care cresc impreuna trebuie sa se ajusteze unele dupa forma celorlalte ca nucile americane in coaja lor' (Cattel).

Jocurile implica reguli care comanda comportarea copiilor. Regulile sunt pastrate prin traditie, iar copiii le respecta nu pentru ca sunt constransi de autoritatea adultilor, ci pentru ca doresc sa ramana in grupul de joc respectiv.

Tema

Aveti o lista cu sase situatii. Incadrati fiecare situatie fie in clasa grup bazat pe cooperare, fie in clasa grup bazat pe competitie.

Discutii mai amicale.

Se repeta mai des ceea ce s-a spus deja.

Mai atenti la ceea ce spun altii.

Se simt mai in siguranta.

Nu au sentimentul ca

sunt ascultati si intelesi.

Comportamente de autodepasire.

Cooperarea si competitia

In relatiile interpersoanle, este firesc sa apara dezacorduri, interese opuse. Disonantele actioneaza diferit in relatiile predominant de cooperare fata de cele predominant de competitie.

Comunicarea in relatiile de cooperare este deschisa, onesta, fiecare este interesat sa informeze si sa fie informat de celalalt, se manifesta incredere si receptivitate fata de cerintele si sugestiile celuilalt; privesc dezacordul si interesele conflictuale ca fiind o problema comuna care se poate rezolva in mod deschis, recunoscand nevoile celeilalte parti aflate in disputa.

In relatiile de competitie este lipsa de comunicare sau se comunica informatii false, sau comunicarea este prudenta, incarcata de suspiciune si indiferenta fata de nevoile celuilalt.

Perceptia. in cooperare, se stimuleaza convergenta la conceptii si valori si se minimizeaza diferentele.

In competitie, se accentueaza sensibilitatea fata de pericole, interpretandu-se eronat actiunile altuia ca fiind rauvoitoare. Atitudinile unuia fata de celalalt denota in acest caz suspiciune, tendinta de a exploata nevoile altuia.

In comunicare, atitudinea unuia fata de celalalt exprima: incredere, prietenie, dorinta de a raspunde cu promptitudine nevoilor si cerintelor celuilalt.

Tehnici pentru a imbunatati comportamentul interpersonal

Exersarea sensibilitatii prin:

a) perceperea mai buna a comportamentului afectiv si a reactiilor propriei persoane si ale celor din jur. Aceasta se poate realiza in clasa, la scoala, ca grup organizat. Invatatorul are un rol foarte important;

b) clarificarea valorilor si aspiratiilor personale si formarea unor valori si aspiratii noi, corespunzatoare metodei democratice de rezolvare a problemelor individuale si ale grupului;

c) exersarea unor stiluri de comportament care nu sunt caracteristice individului, de exemplu, o persoana pasiva sa fie incurajata sa fie mai energica.

Identificarea

In conceptia psihanalitica, instantele socializate ale aparatului psihic iau nastere printr-o serie de identificari cu parintii si alte persoane.

Identificarea este 'proces psihologic prin care subiectul asimileaza un aspect, o insusire, un atribut al alte persoane si se transforma partial sau total dupa modelul oferit de aceasta".

Termeni de retinut: grup mic, grup orientat spre sarcina, grup orientat spre interactiune, grup deschis, grup inchis, contact psihologic, comunicatie de consum, comunicatie instrumentala, relatii interpersonale, familia ca mediu social de interrelatii, cooperare, competitie, identificare.

Imaginea de sine si perceptia sociala a imaginii de sine

'Daca cineva ne-ar oferi darul de a ne vedea pe noi insine asa cum ne vad altii, ne-ar elibera de multe greseli si idei nebunesti.' (Robert Burns)

Prin imagine de sine intelegem cunoastere de sine. Ea se formeaza in relatia interpersonala eu - alter si este legata de constiinta de sine.

Dezvoltarea omului spre maturitate presupune socializare in sensul capacitatii de a intretine relatii stranse si de durata cu semenii. In acelasi timp, presupune si prezenta constiintei de sine, care se manifesta intr-un anumit grad de independenta in gandire si in actiune. Constiinta de sine este o parte a eului (a se vedea lectia respectiva).

Omul are un sine corporal, material legat de ce apartine corpului sau; are un sine spiritual care se refere la emotiile, dorintele, actele de vointa, valorile la care adera, aspiratiile, idealurile, convingerile sale, aptitudinile si procesele sale intelectuale; si are un sine social.

Tema

Interpretati urmatorul text, aplicand ideile despre imaginea de sine:

'Furi punga-mi, furi un moft.. . Un bun renume cand mi-l sterpelesti intr-adevar ma lasi calic.' (W. Shakespeare, Othelo, actul III, Scena 3)

Sinele social a unei persoane se refera la consideratia de care se bucure in mediul sau, onoarea si reputatia sa.

Imaginea de sine se formeaza in relatia cu parintii, in primul rand, cu fratii, cu colegii, profesorii, membrii grupurilor din care copilul si apoi adolescentul face parte.     In copilaria mica, ea este rudimentare, iar pana la sfarsitul adolescentei se desavarseste.

Perceptia sociala a imaginii de sine se refere la cum este vazut individul de catre ceilalti.

Se pune chestiunea daca 'autoconstiinta de sine este joasa sau inalta si cum este ea evaluata (apreciata) de altii.

a) Cand autoconstiinta de sine este mai inalta decat aprecierile facute de altii, atunci individul poate sa manifeste comportamente precum ar fi unele dintre urmatoarele:

de izolare;

sa caute forme de exprimare a propriei individualitati;

poate sa devina depresiv;

poate sa devina opozant;

se poate manifesta teribilist;

poate sa devina delincvent;

poate sa se sublimeze in creatie (arta, literatura, tehnica etc.)

b) Daca autoconstiinta, de sine este joasa, pot sa apara astfel de comportamente ca:

nu au initiativa;

nu vor sa supere pe altii;

nu vor sa se exprime pe sine ca sa nu greseasca.

c) Cand intre autoconstunta de sine si aprecierile altora este convergenta, atunci individul are un sentiment de liniste si de multumire de sine.

o contributie in formarea imaginii de sine o au si parintii. Ei cer conformarea la anumite cerinte, apreciaza reusitele copilului, il incurajeaza sa-si realizeze propriile potentialitati.

Parintii incurajeaza comportamentul adecvat sexului si descurajeaza (chiar pedepsesc) comportamentele inadecvate. De exemplu, nu admit pasivitatea baietilor sau agresivitatea fetelor. Cercetarile longitudinale au aratat ca un comportament adecvat rolurilor sexului in copilarie se mentine si mai tarziu, in viata.

Atitudinile de afectiune - severitate in cresterea copilului au, de asemenea, influenta asupra formarii constiintei de sine.

Copiii crescuti in familii afectuoase au tendinta de a fi mai independenti si mai sociabili, iar cei crescuti in familii severe au prezentat tendinta de a fi mai dependenti si mai neprietenosi.

Termeni de retinut: imagine de sine, sine corporal, sine spiritual, sine social, relatii dintre autoconstiinta de sine si perceptia sociala a imaginii de sine.

COMPORTAMENTE PRO SI ANTISOCIALE

1. Definirea comportamentelor pro si antisociale

Oamenii traiesc intotdeauna intr-o societate care are valori si reguli referitoare la relatiile interpersonale. Iata cateva valori fundamentale referitoare la persoana: viata; integritatea corporala si sanatatea; libertatea si demnitatea; proprietatea. De exemplu, onoarea este un aspect al demnitatii care este un bun moral individual (o valoare morala individuala).

Comportamentele unui individ au asupra altor indivizi fie efecte pozitive, fie efecte negative. Vom defini comportamentele prosociale si pe cele antisociale prin efectele lor pozitive sau negative.

Comportamentele unui individ care au efecte pozitive asupra altor indivizi sunt considerate comportamente prosociale.

De exemplu, un elev a fost accidentat grav si nu poate veni la scoala mai multe saptamani. Colegii il viziteaza pe rand, il tin la curent cu materia si il incurajeaza, aretandu-i ca nu este singur in suferinta sa.

Comportamentele unui individ, care au efecte negative asupra altor indivizi sunt considerate comportamente antisociale.

Un exemplu de comportament antisocial este insulta, act impotriva demnitatii persoanei. Ea consta in a atribui unei persoane un defect lezandu-i sentimentul onoarei, lovindu-i prestigiul si reputatia dobandite prin comportamentul sau corect.

Tot comportament antisocial este calomnia, ca o nascocire rauvoitoare. Ea consta in a afirma in public despre o persoana ceva neadevarat dar care, daca ar fi adevarat, ar putea sa expuna acea persoana la o sanctiune sau dispretului public.

Agresivitatea

Exista o agresivitate naturala ca reactie la amenintarile impotriva intereselor vitale ale individului. De exemplu, teama poate sa-l mobilizeze pe individ in doua feluri de comportament: fie comportament de evitare - tendinta de a fugi; fie comportament de aparare, de infruntare - comportament agresiv. Cand amenintarile sunt reale, reactia agresiva are valoare adaptativa.

E. Fromm vorbeste despre forme de agresivitate antisociala.

Sadismul este o forma de agresivitate antisociala si consta in dorinta de putere absoluta asupra fiintelor umane.

si cruzimea este o forma de agresivitate antisociala si consta in ura impotriva vietii insasi.

Agresivitatea conformista. Individul considere ca supunerea este o virtute si ca este de datoria lui sa se supuna ordinelor, chiar cand prin executarea lor face rau altor oameni. Asa poate sa faca membrul unei bande de raufacatori..

Agresivitate functionala. lacomia este o astfel de agresivitate. Poate fi lacomie de hrana, de bautura, de placeri. sexuale, de glorie etc.

o sursa a agresivitatii la unii oameni este narcisismul, pe care Fromm il defineste astfel: 'numai individul insusi, corpul sau, bunurile sale, numai fiinta si lucrurile lui sunt percepute ca fiind pe deplin reale, in timp ce tot (persoane si obiecte) ce nu face parte din propria sa persoana sau nu este obiect pentru nevoile sale nu are pondere si culoare afectiva (E. Fromm, Criza psihanalizei).

la unii oameni se poate manifesta un fel de narcisism de grup. Ei reactioneaza cu furie la cea mai mica jignire reala sau imaginara adusa grupului lor, atribuind celuilalt grup, intentii diabolice.

Termeni de retinut: valori fundamentale referitoare la persoana, comportament prosocial, comportament antisocial, insulta, calomnie, agresivitate naturala, sadism, cruzime, agresivitate functionala, narcisism, narcisism de grup.

Comportamente pro si antisociale si

invatarea sociala

Comportamentele pro sau antisociale nu sunt innascute, ci se dobandesc prin invatare. sa reamintim ca prin invatare, in general, se intelege orice modificare de comportament. Comportamentele sociale ale unui individ se invata in functie de consecintele pe care respectivele comportamente le au asupra lor insisi. Logica este urmatoarea: comportamentul persoanei este sau nu este acceptat de alte persoane. Acceptarea sau neacceptarea sunt consecinte dar si cauze. Daca este acceptat, el repeta comportamentul; daca nu este acceptat, trebuie sa evite acel comportament. De exemplu, un copil, D. G. era foarte agresiv cu colegii sai de gradinita; ii lovea cu piciorul peste glezne, monopoliza jucariile si se juca singur. Ceilalti se plangeau mereu educatoarei. Copiii au ajuns in clasa I. Cei terorizati nu il acceptau la joc si nu vorbeau cu el in cursul recreatiilor. Invatatorul a relatat ca il auzea deseori spunandu-le: 'bagati-ma, ma, si pe mine in seama; 'vorbiti, ma, si cu mine'. Comportamentul lui agresiv a avut drept consecinta sociala faptul ca l-au izolat copiii. El trebuie sa se schimbe, altfel va ramane un izolat.

Recompensa si sanctiunea sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza probabilitatea repetarii lui.

Recompensa (intarirea pozitiva) duce la cresterea probabilitati repetarii acelui tip de comportament.

De exemplu, un bunic spune celor doi nepoti: 'Plec la gara. Ma ajuta cineva la bagaj?' Fata, in clasa a VI-a, se face ca nu aude. Baiatul, in clasa IV-a, se ofere sa-l ajute. la despartire, bunicul il lauda si ii ofere bani. In felul acesta, copilul invata ca este in interesul sau sa fie amabil.

Sanctiunea (ca intarire negativa) duce la scaderea probabilitatii repetarii comportamentului sanctionat.

Tema

Dat exemplu de comportamente aprobative si de comportamente dezaprobative ale parintilor, cu consecinte asupra comportamentului copiilor.

Cunoasteti cazuri cand etichetarea negativa ostila duce la "inrairea" celui etichetat?

De exemplu, un copil de 4 ani rapeste fratelui sau de 6 ani o jucarie. Copilul mai mare il bate cu brutalitate pe rapitor. Mama il mustra cu asprime pe bataus, si isi retrage afectiunea ei pentru cateva zile. Mustrarea si retragerea afectiunii mamei il poate determina pe copil sa evite in viitor de a se mai comporta brutal cu fratele mai mic. Generalizand, ar putea sa evite a se comporta brutal in orice situatie.

Sub influenta mediului social, copilul invata sa reactioneze la comportamentul aprobativ si recompensator sau la cel dezaprobativ. Rezulta ca invatarea diferitelor comportamente este rezultat al intaririi sociale.

Majoritatea studiilor au ajuns la concluzia ca 55% pana la 75% dintre copii manifesta o schimbare a comportamentului sub influenta consecintelor sociale. De asemenea, s-a constatat ca, daca consecintele sociale sunt aplicate de o persoana ostila, atunci este mai redusa probabilitatea influentei pozitive. De exemplu, cand un elev a gresit, iar educatorul nu se multumeste sa dezaprobe acel comportament cu metode corecte, ci foloseste metode agresive si jignitoare, se poate ajunge la un efect invers, elevul 'se inraieste'.

Receptivitatea (responsivitatea)

Orice persoana are o anumita receptivitate fata de consecintele sociale ale comportamentului sau in sensul ca ii modifica sau nu comportamentul in functie de cum raspund ceilalti la faptele sale.

Receptivitatea persoanei fata de consecintele sociale ale comportamentului este o conditie de baza pentru un comportament normal. Ea depinde de deosebirile dintre copii in ceea ce priveste:

1) posibilitatile naturale (particularitati fizice, intelectuale, afectiv - motivationale);

2) educatia in familie - avem in vedere aspecte ca masura interactiunii cu parintii (gradul de apropiere, atasamentul etc.). Sub influenta parintilor, copilul invata sa reactioneze la comportamentul aprobativ si recompensator sau la cel dezaprobativ. Reactia fata de consecintele sociale ale comportamentului reprezinta fie baza pentru o buna adaptare sociala, fie cauza a comportamentelor deviante.

Delincventa

Unele teorii considere ca la baza comportamentului deviant sunt particularitati ale indivizilor izolati. Alte teorii considere ca insasi societatea este responsabila pentru rata ridicata a actelor antisociale. In societatile industrializate, rata delincventei si a criminalitatii este mai ridicata in mediul urban decat in cel rural deoarece, o data cu cresterea nivelului de bunastare in societate, exista persoane care se afla la nivelul de jos, care sunt in mod relativ nedreptatite, se simt private de utilizarea bunurilor materiale. Din aceasta deriva delicte impotriva proprietatii - furt, talharie, delapidare, mita.

Tinerii intre 15 si 21 de ani sunt mai expusi deoarece sunt destul de mari ca sa aiba dorinte materiale (automobile, imbracaminte etc.), dar nu sunt suficient pregatiti pentru a participa la munca, fie pentru ca sunt inca in scoli, fie pentru ca nu-si gasesc de munca. Pe de alta parte, ei sunt la varsta unei mari exuberante si pot fi considerati usor ca devianti, devenind astfel victime ale unui anumit tip de societate. (Stanton Wheeler)

Comportamentele antisociale pot fi tratate psihologic?

Comportamentele emotionale inacceptabile din punct de vedere social (ostilitatea, agresiunea fizica sau verbala sub forma de insulta) creeaza stres interpersonal sub forma de certuri, inclusiv sau mai ales in familie. Trebuie sa se stie ca stresul contribuie la instalarea unor maladii grave precum cancerul si maladiile cardiovasculare. Aceasta este concluzia unui studiu facut de Grossarth - Maticek citat de H. Eysenck, un psiholog recunoscut.

Exista metode de pastrare a unui bun echilibru emotional sau de recapatare a lui cand a fost pierdut.

o metoda la indemana oricui este intretinerea unui ritm bun de lucru, fie pentru copil, fie pentru adolescent sau adult.

Aceasta inseamna: orar bine organizat (acasa, la scoala sau la locul de munca); evitarea supraincarcarii.

o alta metoda este optimism si caldura sufleteasca in relatii.

Vom cita dintr-o scriere veche redescoperita de Richard Fild, 'Repere ale Spiritului'.

Cand esti iubit, esti liber.

Cea mai mare tamaduire este in clipa cand stii ca esti iubit neconditionat.

3. Vinovatia nu este utila. Dar daca ai facut o greseala, recunoaste-o.

4. Nu gandi doar, ci gandeste-te la lucruri utile.

5. Oriunde ne-am afla, avem spatiu suficient sa-l umplem cu frumusete.

Psihoterapie

Este un ansamblu de mijloace psihologice prin care se actioneaza asupra tulburarilor psihice. Enumeram cateva dintre cele mai recunoscute.

Marcarea reusitelor. Se pune in evidenta fiecare reusita si, se incurajeaza; se evita evidentierea esecurilor la timizi, la cei care nu au incredere in fortele proprii.

Art-terapia: pictura, sculptura, discutii libere pe marginea produsului respectiv, antrenarea in spectacole. Prin aceasta, se obtine descarcarea emotionala.

Ludoterapia. Jocuri de intrecere in grup prin care se obtine destinderea si se ajunge la inlaturarea treptata a tensiunii.

Psihoterapia ocupationala. sa creezi conform aptitudinilor si intereselor pe care le ai. Realizarile personale duc la placerea de a te realiza si respect de sine.

Termeni de retinut consecinte sociale ale comportamentului, intarire sociala a comportamentului, receptivitate la consecintele sociale ale comportamentului,

recompensa, sanctiune.