FACTORII PSIHOSOCIALI IMPLICATI IN FORMAREA AUTORITATII PERSONALE IN CADRUL MICRUGRUPURILOR

FACTORII PSIHOSOCIALI IMPLICATI IN FORMAREA AUTORITATII PERSONALE IN CADRUL MICRUGRUPURILOR.

Cei mai importanti factori psihosociali care determina gradul de autoritate al unui membru sunt considerati urmatorii:

(1) Statutul sociometric: raportul dintre alegerile si respingerile socioafective pe care le realizeaza in cadrul grupului; acest parametru este esential in cadrul grupurilor informale.

(2) Competenta profesionala: capacitatea de rezolvare a problemelor tehnice care deriva din contextul activitatii de realizare a sarcinii; acest parametru are o pondere cu atat mai mare cu cat sarcina este mai importanta si mai dificila pentru grup si pentru membrii sai.

(3) Pozitia formala in ierarhia grupului: statutul ocupat in organigrama organizatiei sau institutiei careia ii apartine grupul si puterea cu care este investit de nivelul ierarhic superior.

(4) Statutul socioeconomic extragrupal: pozitia ocupata in mediul social careia ii apartine (prin familie, instructie, sistem de relatii extragrupale, situatie materiala, domiciliu etc.).

(5) Nivelul de cultura generala: este vorba mai ales de acele zone ale culturii generale care interfereaza cu activitatea grupului, precum si cu trebuintele si sensibilitatile culturale ale membrilor sai.

(6) Accesul la informatie, initiativa si capacitatea de asumare a riscului.

Cercetarile noastre pe cele mai variate categorii de microgrupuri au evidentiat tendinta generala de dezvoltare a unei structuri de Influenta informala, paralel sau in opozitie cu structurile puterii formale. Principalii factori care determina aceasta tendinta spre dedublare sunt de natura motivationala si afectiva. Atunci cand structurile formale au capacitatea de a satisface acesti vectori, tendinta aparitiei unor structuri informale se reduce considerabil, pe fondul dezvoltarii unui climat deosebit de favorabil si a cresterii coeziunii grupului. Totodata insa, grupul devine rezistent la influente externe, iar performanta devine "controlata" de normele stabilite de grup.

In cazul anumitor tipuri de sarcini, cand competitia poate avea un rol pozitiv, si cand controlul exterior trebuie mentinut ca o conditie a bunei functionari a organizatiei, stimularea aparitiei unor structuri informale se poate dovedi foarte utila. Situatia ideala este a dezvoltarii unor structuri complementare, in care structura informala este orientata spre satisfacerea trebuintelor psihoindividuale ale membrilor, iar structura formala este centrata pe realizarea sarcinii (48, 146).