Aparitia si dezvoltarea justitiei terapeutice

Aparitia si dezvoltarea justitiei terapeutice

In ultimii ani, actul de justitie a fost dominat in mare masura de procedurile de arestare, acuzare, condamnare, incarcerare si mai putin de masurile de reabilitare.

Robert Martison, in 1974, este cel care a sustinut aceasta atitudine de raspuns in forta la manifestarile criminale, convins de faptul ca atunci cand intervin proceduri de reabilitare, intreg actul justitiei se dizolva, isi pierde scopul si efectul. Masurile de reabilitare, inainte de acreditarea atitudinii lui Martison, era in genere acceptat ca un prim pas in actul de justitie penala .

Inceputul anilor '50 ai secolului al XX-lea marcheaza promovarea masurilor de reabilitare prin crearea mai multor programe de recuperare, adaptate in functie de necesitatile inculpatilor.

In 1978, in urma unor studii de cercetare, realizate de Martison, care prezentau cresterea ingrijoratoare a fenomenului criminal, masurile de reabilitare au fost in mare masura dizolvate, trecandu-se la popularizarea masurilor dure de contracarare a manifestarilor crimonale ( Gebelein, 2000) . Aceste tendinte se reflecta intr-o maniera puternica in procedurile justitiei penale de astazi. In acelasi timp o noua paradigma in justitia penala incearca sa fie promavata - justitia terapeutica.

In contextul in care fenomenele criminale raman in crestere, populatia din penitenciare de asemenea, practicantii incep sa solicite instantelor de judecata masuri alternative. In acelasi context procedurile sistemului de administrare a justitiei incep sa devina maleabile.

Cresterea numarului de crime, costurile inalte pe care le implica procedurile de judecata, a determinat conceptia potrivit careia metodele traditionale de manifestare a actului de justitie nu conduc la rezultate productive din punct de vedere societal. Aceste aspecte a determinat modificarea procedurilor specifice justitiei criminalistice prin adoptarea unor modalitati noi de manifestare a actului de justitie; modalitati care presupun in esenta innoirea justitiei.

Innoirea justitiei s-a produs relativ rapid in ultimii zece ani. Procesul de reconsiderare a procedurilor reprezinta o alternativa fezabila la formulele propuse de justitia traditionala. Noua formula de exercitare a justitiei s-a remarcat ca o forma de justitie terapeutica, fiind orientate in sensul rezolvarii diferitelor tipuri de probleme ( Rottman si Cassey, 2000) .

Daly, considera ca adaptarea justitiei poate fi conceptualizata ca o metoda prin care se raspunde fenomenului criminal, metoda care face referire la aspectele cheie - victima si infractor- in scopul de a rezolva prejudiciile create .

Pentru a repara prejudiciile cauzate, prin noua forma de manifestare a justitiei acuzatului I se solicita sa indrepte raul manifestat fata de victima sau de comunitate. Noua justitie este directionata ulterior catre interesul victimei sau al societatii.

Crawford (2000) , afirma ca prin noua justitie "se recunoaste faptul ca infractiunea este mai mult decat o ofensa adusa statului: se analizeaza cu precadere impactul pe care delictul il produce asupra victimelor si asupra celorlalti implicate ( familie si rude apropiate ) prin raportare la mijloacele prin care comunitatea poate oferi ajutor". In consecinta scopul final al noii justitii este de a imbunatatii relatiile informale dintre familiile afectate si comunitatile extinse, ajungandu-se ca in final sa se inregistreze o rata mai mica a infractiunilor.

Utilizarea justitiei comunitare in scopul atragerii suportului comunitatii a fost descrisa de catre Levine, ca fiind puternica si promitatoare. Astfel noua justitiei dobandeste un nou statut, in care legea actioneaza c aun liant pentru a transfera forta familiilor comunitatii si pentru a intari dorinta oamenilor de a se implica in viata comunitatii si de a o controla; legea devenind un agent therapeutic ( Levine, 2000) .

Teoretic justitia terapeutica promoveaza diversitatea comunitara si principiul diferentierii, axandu-se in principal pe modalitati viabile de rezolvarea a problemelor din diferite comunitati.

In practica, noua justitie se manifesta tinand cont de o serie de coordonate, incluzand un rol de mediere si referindu-se la gupurile celor care stabilesc pedeapsa si cei care organizeaza dezbateri.

Justitia terapeutica presupune dialogul si negocierea intre parti, intre membrii comunitatii, care isi asuma un rol active in demersurile justitiei .