Echilibru social

V. homeostazie, sistem social, statica sociala

Termen imprumutat din mecanica si folosit cu sensuri diferite in variate sisteme sociologice. In primele sisteme mecaniciste (sau ale "fizicii sociale') - A. Comte, H. C. Carey, H. Spencer - prin e.s. se intelege starea unui sistem social supus influentei unor forte diferit orientate, dar egale. V. Pareto defineste e.s. prin analogie cu teoria solidelor elastice ca tendinta sistemului social de a reveni la starea initiala dupa incetarea actiunii unei forte perturbatoare (Trattato di sociologia generale, 1916). P. Sorokin (Social and Cultural Dynamics, 1937 - 1941) inregistreaza patru sensuri ale e.s.:

1. stare de repaus a unui sistem social;
2. faza de maxim in evolutia unui fenomen social inainte de a incepe declinul (in curbele economice "platoul superior');
3. proprietatea adaptativa a sistemului social de a satisface nevoile individuale in cadrul unei ordini sociale date, fara a apela la modificari esentiale;
4. tendinta sistemului de a reveni la starea initiala dupa incetarea actiunii perturbatoare.

P. Sorokin distinge intre e. static si e. dinamic, distinctie preluata si de T. Parsons care pune conceptul de e.s. in centrul teoriei sale, considerind insa e.s. static drept o abstractie teoretica, fara echivalent real. (The Social System, 1951). Pentru T. Parsons e.s. are doua sensuri: a. starea normala a sistemului social, ca rezultat al interactiuniielementelor sale; b. tendinta de evolutie a sistemului social in ciuda influentelor externe. G. C. Homans defineste e.s. drept capacitatea unui sistem social de a compensa modificarile unei componente prin schimbari ale altor componente, in asa fel incit starea sistemului sa nu se schimbe (The Human Group, 1951).  A.T.