Educatia fizica si igienico - sanitara

Educatia fizica si igienico - sanitara

1. Locul si rolul educatiei fizice in formarea personalitatii.

Educatia fizica este o componenta indispensabila in formarea personalitatii. Importanta ei a fost evidentiata din cele mai vechi timpuri. Teoria si practica acesteia au cunoscut o evolutie ascendenta, fiind determinate de imprejurari si conditii istorico-sociale concrete. In societatea contemporana, in care datorita unor procese si fenomene ce tin de civilizatia moderna (cresterea ponderii tehnicii, mecanizarii si cibernetizarii in procesul de productie si in viata cotidiana; accentuarea si intensificarea ritmului vietii cotidiene etc.) si care duc la suprasolicitarea sistematica a sistemului nervos, a psihicului si a sferei afectiv-emotionale, rolul educatiei fizice creste in mod considerabil.

In zilele noastre, educatia fizica nu reprezinta doar un mijloc de recreere dupa o activitate intelectuala mai intensa; ea are menirea de a contribui la dezvoltarea armonioasa a personalitatii, prin asigurarea unui echilibru functional intre componentele acesteia si in primul rand intre cea fizica si cea psihica.

Educatia fizica nu se realizeaza paralel si independent de celelalte componente ale educatiei, ci dimpotriva, ca parte componenta a unui sistem, ea actioneaza concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltarii integrale a individului. De altfel, atat stiintele biologice cat si cele socio-umane evidentiaza unitatea fiintei umane. In concordanta cu acest principiu (al unitatii fiintei umane), educatia fizica nu urmareste doar dezvoltarea fizica, ea cuprinde un ansamblu de actiuni care contribuie la dezvoltarea personalitatii elevului prin potentarea calitatilor psihofizice ale acestuia si prin asigurarea unui echilibru intre ele.

Actiunea educatiei fizice se rasfrange asupra tuturor laturilor educatiei. Contribuind la dezvoltarea functionala a sistemului nervos, ea asigura conditii optime desfasurarii cu succes a activitatii intelectuale. Frumusetea miscarilor si ritmul desfasurarii incumba multiple valente estetice. Organizarea si desfasurarea jocurilor si exercitiilor fizice are multiple efecte asupra educarii constiintei si conduitei morale, formarii trasaturilor pozitive de vointa si caracter. De asemenea, formarea si perfectionarea calitatilor si deprinderilor motrice (forta, viteza, indemanare, rezistenta etc.) se va repercuta, prin transfer nespecific, asupra executarii precise si coordonate a miscarilor impuse de manuirea uneltelor, aparatelor si masinilor, contribuind astfel la realizarea sarcinilor educatiei profesionale. Cunoasterea acestor intercorelatii amplifica valoarea educatiei fizice care vizeaza transformari de natura fizica si psihica in concordanta cu idealul educational, dezvoltarea integral-vocationala a personalitatii.

2. Obiectivele educatiei fizice si igienico-sanitare

2.1. Dezvoltarea si fortificarea fizica a organismului. Sarcina fundamentala a educatiei fizice consta in optimizarea dezvoltarii biologice. Ea intervine in mod organizat in dirijarea procesului de crestere, asigurand o dezvoltare armonioasa a organismului uman. Integrarea in societate a personalitatii umane, rolurile pe care le va exercita depind nu numai de calitatile intelectuale, morale si profesionale, ci si de cele biologice ale organismului sau. Constiinta "eului" - re-marca H. Wallon - este legata de dezvoltarea corpului, realitatea concreta a acestuia constituind prima temelie a personalitatii (cf. 5).

Dezvoltarea si fortificarea fizica a personalitatii vizeaza mai multe aspecte: dezvoltarea capacitatilor fiziologice ale organismului, dezvoltarea fizica armonioasa, dezvoltarea motricitatii, corectarea unor deficiente fizice si - nu in ultimul rand - formarea deprinderilor si obisnuintelor igienico-sanitare. O atentie deosebita se va acorda informarii elevilor cu principalele aspecte pe care le implica bolile cu transmitere sexuala, masurile contraceptive, varsta propice pentru inceperea vietii sexuale.

Dezvoltarea capacitatilor fiziologice ale organismului are in vedere, in primul rand, dezvoltarea si buna functionare a sistemului nervos. Pentru realizarea acestei sarcini, activitatile de educatie fizica in care este antrenat copilul trebuie sa tina cont de particularitatile de varsta si individuale, cadrului didactic cerandu-i-se sa cunoasca foarte bine anatomia si fiziologia organismului uman.

Dezvoltarea fizica armonioasa presupune asigurarea proportiilor si armoniei intre componentele organismului. Se va urmari in mod special buna coordonare si echilibrare a unor caracteristici biologice cum ar fi: greutatea, perimetrul toracic, capacitatea functionala a inimii, oxigenarea creierului. Pentru aceasta, copilul trebuie pus in situatia de a practica exercitii fizice diverse si se va combate practicarea timpurie a unei singure discipline sportive. Practicarea unui sport de performanta, specializarea intr-o ramura sportiva trebuie sa se bazeze pe o pregatire fizica generala, pentru a preveni dezvoltarea fizica nearmonioasa.

Dezvoltarea motricitatii este o sarcina complexa a educatiei fizice, care vizeaza dezvoltarea calitatilor fizice de baza, dezvoltarea unor calitati motrice specifice, formarea de priceperi de deprinderi motrice.

Dezvoltarea calitatilor fizice de baza. O serie de calitati fizice cum ar fi forta, rezistenta, viteza, indemanarea intra in structura oricarui act motric, de aceea sunt considerate calitati fizice de baza. Concomitent cu dezvoltarea acestora, se va urmari si cultivarea calitatilor motrice specifice cum sunt: mobilitatea, coordonarea, supletea, elasticitatea, ritmul si armonia miscarilor. In educarea acestor calitati se va tine seama de modificarile biochimice si fiziologice care au loc in dezvoltarea organismului, precum si de perfectionarea unor functii vegetative cum sunt circulatia, respiratia, secretiile interne.

Formarea priceperilor si deprinderilor motrice. Priceperile si deprinderile motrice sunt componente efectorii ale unei activitati motrice. Priceperile se exprima prin posibilitatea utilizarii cunostintelor si componentelor motrice invatate anterior, intr-o situatie noua, impusa de conditiile variabile ale mediului. Deprinderile sunt componente automatizate ale unei actiuni motrice dobandite prin exersare in conditii relativ identice.

Orice actiune motrica implica atat priceperi cat si deprinderi. Priceperile actualizeaza si angajeaza experienta motrica in derularea ei, iar deprinderile asigura un caracter automatizat unora din miscarile pe care le reclama aceasta derulare. Pe masura automatizarii miscarilor si transformarii lor in deprinderi, ele ies din zona centrala a constiintei (trec spre periferia acesteia). Drept urmare, actiunea respectiva se infaptuieste cu un consum mai redus de energie si cu parametri de eficienta mai mari.

Deprinderile motrice sunt un ansamblu de miscari, devenite stereotipuri dinamice care se deruleaza in mod automat. In categoria acestora putem include: mersul, alergarea, inotul, mersul pe schiuri, mersul pe bicicleta etc.

Calitatile fizice de baza si deprinderile motrice sunt doua laturi ale aceluiasi fenomen, motricitatea organismului.

Educatia igienico-sanitara. Aceasta componenta a unei vieti rationale vizeaza pastrarea unei stari de sanatate fizica si mentala si asigurarea dezvoltarii normale a organismului. Ea presupune asimilarea de catre elevi a unor cunostinte igienice de baza si formarea unor priceperi si deprinderi privind pastrarea sanatatii individuale si colective, alimentatia rationala, prevenirea imbolnavirilor, cunoasterea unor semne de boala, evitarea abuzului de medicamente, stabilirea unui echilibru intre efort si odihna. Respectarea normelor igienico-sanitare contribuie la perfectionarea vigorii fizice, a facultatilor intelectuale si morale ale individului, la cresterea capacitatii de adaptare.

Educatia fizica poate exercita influente pozitive si in privinta igienei si educatiei sexuale a preadolescentilor si adolescentilor, valorificandu-le fortele psiho-fizice in mod rational si placut. Abordarea cu elevii a unor teme legate de relatiile intre baieti si fete, igiena organelor genitale, interdependenta diferitelor aspecte (biologic, psihologic si social) pe care le implica relatia dintre sexe etc. va contribui la o mai buna pregatire a tineretului in acest domeniu. M. Epuran evidentiaza in acest sens ca, prin specificul lor, activitatile de educatie fizica, jocurile sportive genereaza si intretin numeroase si variate stari afective.

In realizarea educatiei igienico-sanitare si sexuale se impune o stransa colaborare intre educatori (in primul rand intre profesorul de educatie fizica si diriginte) si medicul scolar.

In ultimele doua decenii au aparut o serie de lucrari (legate de educatia sexuala) care pot fi utilizate in munca educativa

Corectarea unor deficiente fizice. Aceasta sarcina vizeaza intocmirea unor programe individuale de lucru, adaptate la specificul deficientei fizice de care sufera unii elevi. In acest fel, prin introducerea gimnasticii corective, toti elevii sunt an-trenati la activitatea de educatie fizica, eliminandu-se cazurile de scutire de la orele de educatie fizica.

2.2. Dezvoltarea din punct de vedere psihic si formarea personalitatii Educatia fizica contribuie intr-o masura considerabila la dezvoltarea proceselor psihice, a componentelor personalitatii, precum si la pregatirea elevilor pentru autoeducatie fizica.

Dezvoltarea proceselor psihice. Prin practicarea exercitiilor fizice si a jocurilor sportive se dezvolta toate procesele psihice (cognitive, afective, volitive).

Referitor la procesele cognitive, educatia fizica are efecte benefice, in-deosebi asupra dezvoltarii perceptiilor complexe (spatiale, de miscare, chinestezice, temporale s.a.). Necesitatea aprecierii juste a distantei in diferite jocuri sportive, a adancimii si deplasarii favorizeaza perfectionarea calitatilor acestor perceptii. Multe din secventele unei actiuni sportive presupun o apreciere corecta a timpului, contribuind la perfectionarea simtului timpului.

In jocurile si exercitiile fizice este intens solicitata si gandirea. Gasirea cat mai rapida si prompta a solutiei, rezolvarea unei probleme tactice presupun operatii ale gandirii - analiza, sinteza, compararea tuturor factorilor si imprejurarilor - pentru a depista si alege varianta cea mai buna. Descoperirea solutiei optime intr-o situatie concreta depinde si de calitatile gandirii, cum ar fi rapiditatea, supletea, independenta, creativitatea etc. Toate aceste calitati se dezvolta si se perfectioneaza prin exercitii si jocuri sportive.

Educatia fizica favorizeaza prin excelenta aparitia starilor afective pozitive, stenice:

- emotii si sentimente estetice generate de armonia si frumusetea miscarilor, de ambianta in care se desfasoara activitatea;

- bucuria, satisfactia, nelinistea, teama provocate de reusita unor exercitii, de pregatirea pentru unele competitii;

Rezulta ca prin educatia fizica se imbogateste si se nuanteaza viata afectiva, fapt ce isi pune amprenta asupra intregii personalitati umane, toate aceste trairi afective actionand ca mobiluri interne cu functie energizanta si stimulatoare asupra conduitei umane in ansamblul sau (4).

Un rol important il exercita jocurile si exercitiile fizice in educarea vointei si a calitatilor ei. Sportul in general ofera cadrul propice educarii unor calitati cum ar fi: curajul, darzenia, perseverenta, hotararea, stapanirea de sine, spiritul de disciplina si ordine, consecventa etc., necesare in orice activitate.

Dezvoltarea componentelor personalitatii. Educatia fizica contribuie la dezvoltarea tuturor componentelor personalitatii (temperament, aptitudini, caracter s.a.). Temperamentul (componenta dinamico-energetica a personalitatii) se exprima prin rapiditatea sau incetineala aparitiei si desfasurarii proceselor psihice, prin intensitatea cu care se manifesta, toate acestea oglindindu-se in miscari, mimica, limbaj, rezistenta la efort, reactii emotionale etc.

Prin educatia temperamentului se urmareste cultivarea la cele patru tipuri fundamentale (coleric, sangvin, flegmatic, melancolic) a acelor trasaturi care se manifesta intr-o masura mai mica, dar sunt necesare pentru formarea personalitatii in ansamblul sau. In acest sens, actiunea educativa va fi orientata in sensul consolidarii stapanirii de sine si echilibrului afectiv la coleric, a accelerarii reactiilor si miscarilor la flegmatic, a fortificarii energiei si cresterii independentei la melancolic. Respectarea regulilor, ordinea si disciplina arata M. Epuran, ii impun colericului mai multa retinere si echilibrare in reactiile si manifestarile sale; rapiditatea cu care trebuie sa execute miscarile si deplasarile in joc il obliga pe flegmatic la o mai mare mobilitate, scotandu-l din inertia sa; greutatea in executarea exercitiilor il determina pe melancolic sa-si mobilizeze intreaga energie, castigand totodata si independenta mai mare(cf. 5).

Prin continutul si modul de desfasurare, exercitiile fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea trasaturilor de caracter. Astfel, efectuarea sistematica a exercitiilor, conform regulilor impuse, educa perseverenta, tenacitatea, simtul ordinii; competitiile sportive formeaza spiritul de echitate, respectul fata de partener (adversar), sentimentul de prietenie etc. Prin rezultatele obtinute, sportul favorizeaza formarea spiritului de initiativa, capacitatilor organizatorice, a dorintei de auto-depasire. Pot aparea si atitudini morale negative - egoismul, individualismul, ingamfarea, vedetismul s.a. Aparitia acestora poate fi prevenita prin masuri educative initiate si conduse de catre profesorul de educatie fizica.

Educatia fizica contribuie si la dezvoltarea aptitudinilor. Rolul ei pe aceasta linie consta atat in consolidarea aptitudinilor generale manifestate prin calitatile unor procese psihice cum sunt: rapiditatea gandirii, concentrarea atentiei, spiritul de observatie etc. cat si in actualizarea predispozitiilor naturale si formarea propriu-zisa a aptitudinilor psihomotorii.

Pregatirea elevilor pentru autoeducatie fizica. Activitatile de educatie fizica desfasurate in scoala au menirea de a-i pregati pe elevi (atat sub aspect metodic cat si psihologic) sa desfasoare activitati similare si in mod independent, in scopul automodelarii. Aspectul metodic al pregatirii pentru autoeducatie vizeaza modul concret de efectuare a exercitiilor si de desfasurare a jocurilor sportive. Pregatirea psihologica se refera la dezvoltarea interesului, evidentierea necesitatii si importantei autoeducatiei pe aceasta linie pentru dezvoltarea armonioasa a organismului, mentinerea capacitatii de munca si a sanatatii fizice si psihice.

Subliniind valoarea formativa si autoformativa a educatiei fizice, M. Debesse arata ca in sport cele mai frumoase victorii sunt cele suportate asupra noastra in-sine. "Ori, pentru a ajunge aici trebuie cultivata vointa, impingand-o adesea pana la indrazneala, trebuie, de asemenea, sa te supui unui antrenament sever, unei discipline, precizie in executie, trebuie chiar, pana se ajunge pe inaltimi, sa inveti sa suferi" (2, p.105). Valentele formative si autoformative ale educatiei fizice, in-deosebi contributia ei la formarea trasaturilor de vointa si caracter (curajul, darzenia, tendinta spre autodepasire, perseverenta, tenacitatea, spiritul de initiativa, independenta etc.) pot fi transferate prin maiestria profesorului (antrenorului) spre alte domenii ale autoeducatiei - autoeducatie intelectuala, morala, estetica s.a. In concluzie, educatia fizica joaca un rol deosebit de important nu numai in dezvoltarea fizica a organismului, ci si in formarea si autoformarea personalitatii sub multiplele ei aspecte.

3. Forme si mijloace de realizare a educatiei fizice

Obiectivele educatiei fizice se indeplinesc in cadrul formelor organizate in scoala, dar si in activitatea de educatie fizica desfasurata independent de elevi.

3.1. Forme organizate in cadrul scolii. Se caracterizeaza prin aceea ca sunt organizate si conduse de factorii educativi, cu respectarea principiilor si normelor pedagogice, urmaresc obiective anterior stabilite, gandite intr-un sistem, ce merge de la simplu la complex, folosesc o strategie ce decurge firesc din obiective si respecta particularitatile de varsta si individuale. Aici se includ lectia de educatie fizica, recreatia organizata, cercurile si colectivele sportive pe diferite ramuri de sport, concursurile sportive, activitatile de orientare turistica, excursiile, drumetiile etc.

Lectia de educatie fizica reprezinta principala forma prin care se indeplinesc obiectivele acestei componente a educatiei. Pentru reusita ei, cadrul didactic trebuie sa formuleze si sa operationalizeze foarte atent obiectivele urmarite, sa structureze continuturile specifice obiectivelor, sa identifice metodele si mijloacele folosite in vederea indeplinirii obiectivelor, sa evalueze performantele biomotrice atinse de elevi. Desi are o structura specifica diferitelor ramuri de sport, totusi, o lectie de educatie fizica parcurge cateva secvente (etape, evenimente) comune: organizarea colectivului de elevi, pregatirea organismului pentru efort, influentarea selectiva a organismului (se vor antrena in mod special acele segmente ale corpului care vor fi mai mult solicitate in realizarea sarcinii fundamentale a lectiei), realizarea sarcinii fundamentale (insusirea, fixarea, perfectionarea priceperilor, deprinderilor motrice, dezvoltarea calitatilor motrice), revenirea organismului dupa efort, aprecieri asupra modului in care elevii au participat la ora si asupra rezultatelor, concluzii, recomandari pentru activitate independenta. Pe baza acestei structuri generale, in functie de sarcina didactica fundamentala, lectia de educatie fizica cunoaste mai multe tipuri sau variante.

3.2. Activitatea de educatie fizica independenta a elevilor. Se desfasoara la recomandarea profesorului sau din initiativa elevilor, in scopul de a intregi si completa activitatile organizate in scoala. Se desfasoara individual sau in grup. Urmareste, in principal, dezvoltarea activitatilor motrice, perfectionarea unor priceperi si deprinderi, perfectionarea intr-o disciplina sportiva, corectarea sau ameliorarea unor deficiente fizice.

Desfasurarea sa presupune din partea elevilor constientizarea efectelor benefice ale practicarii educatiei fizice si sportului si implica o atitudine activa din partea acestora, o motivatie intrinseca menita sa asigure suportul energetic necesar.

BIBLIOGRAFIE: