forme sociale

V. formatiune sociala, grup social, interactiune sociala, relatie sociala

In sociologia marxista sint configuratii ale diferitelor componente ale societatii in functie de structura de ansamblu a acesteia. Din acest punct de vedere, activitatea economica (productia, repartitia, schimbul) imbraca diferite f.s. specifice, corespunzatoare diferitelor structuri ale societatilor. De asemenea, modul si stilul de viata al oamenilor, educatia si cultura lor corespund unor institutii sau f. de organizare care pot fi interpretate ca f.s. In care sint integrate continuturile variate ale activitatilor umane. Studierea acestor f.s. permite identificarea tipurilor culturale specifice diferitelor grupari umane, civilizatiilor si epocilor istorice. F.s. reprezinta tipuri de organizare a societatilor globale. Ele sint denumite de Marx, printr-un concept aflat in strinsa legatura cu cel de formatiune sociala, adica prin conceptul de f. istorice. Alti sociologi prefera studiul f.s. cu ajutorul unor tipologii dihotomice: comunitate/societate, societate traditionala/moderna, societati egalitare/inegalitare, cooperative/concurentiale etc.

Concept central al sociologiei formaliste, elaborata de G. Simmel (1858-1918) si dezvoltata de L von Wiese (1876-1968) sub denumirea de relationism (Beziehungslehre). Simmel defineste sociologia ca o geometrie a f.s. Acestea sintgenerale (imitatia, competitia, ierarhia, cooperarea, alianta) sau sociale (stat, biserica, partid), in care se manifesta activitatea umana (Soziologie, 1908). Deoarece activitatea umana este totdeauna motivata de interese, de pasiuni sau de simpla dorinta de putere si intrucit omul actioneaza in cadrul unor interactiuni care au o natura psihica, motivele actiunii si interactiunile psihice dintre indivizi formeaza continutul activitatii umane. Ele sint insa obiect de studiu al psihologiei sociale. Pe de alta parte, interactiunile si motivele activitatii se manifesta totdeauna in cadrul unor configuratii (generale sau sociale), care fac obiectul de studiu al sociologiei. Aceasta separa (insa numai in scopuri metodologice) f. si continutul activitatii. F.s. nu sint totusi, in conceptia lui Simmel, doar o parte sau o componenta a societatii, ci societatea ca atare, ceea ce face dificila considerarea sociologiei formaliste ca o stiinta a societatii, cum pretinde Simmel, si valideaza critica sociologiei formaliste ca o conceptie care separa f. de continuturile activitatii sociale. In ciuda separarii artificiale a f. si continuturilor activitatilor sociale, sociologia formalista a evidentiat o serie de caracteris- tici generate de unele f.s. de genul familiei, grupurilor mici si mijlocii, organizatiilor etc. De exemplu, se poate dovedi experimental ca modificarea numarului membrilor unui grup determina modificarea structurii lui, independent de continutul activitatii grupului, ceea ce a si facut ca sociologia formalista a lui Simmel sa fie dezvoltata astazi mai ales in directia cercetarii conflictelor sociale, competitiei, aliantelor, negocierilor etc.

Pornind de la sociologia formalista a lui Simmel, relationismul lui L. von Wiese (System der allgemeinen Soziologie, 1924 -1929) a redus f.s. la relatiile sociale considera e ca simple legaturi interumane prin a caror compunere si recompunere se produce s aictura societatii si prin analiza carora se construieste o teorie a relatiilor si a complexelor. Primele cuprind asocierea simpla (bazata pe instinct, sentiment sau interese), cooperarea (generata de diviziunea muncii) si opozitia (separare si diferentiere). Complexele sociale sint relatii sociale relativ stabilizate, caracterizate printr-o anumita regularitate. Ele se deosebesc dupa durata, organizarea si consistenta lor, von Wiese identificind "masa', "grupul' si "colectivul abstract' (statul, biserica). Nu numai relatiile propriu-zise, ci si complexele sint integrate insa in f.s. mai largi, denumite de L. von Wiese procese sociale, care constituie cadrul de manifestare, de miscare si transformare a relatiilor si complexelor sociale.

In sens restrins, f.s. sint simple modalitati de relationare, asociere a indivizilor intr-un grup social, G.Gurvitch (1894-1965) identificindu-le cu f. sociabilitatii si considerindu-le cele mai simple date ale microsociologiei. In functie de marimea sentimentului apartenentei comune, a atractiei reciproce a indivizilor si a presiunii exercitate de "intreg' (grup) asupra membrilor sai, Gurvitch distinge urmatoarele f.s. sau f. ale sociabilitatii: a. masa (apartenenta si atractie reciproca cu valori minime si presiune maxima); b. comunitatea (toate cele trei variabile au valori medii); c. comuniunea (apartenenta si atractia sint maxime, presiunea este minima). Opozitia partiala a indivizilor cuprinde si ea trei f.s.: reconcilierea, indepartarea si asocierea mixta (La vocation actuelle de la sociologie, 1957).  I.U.