Graviditatea- imagine ideala si traire reala

Graviditatea- imagine ideala si traire reala

Bucuria de a fi mama, de a purta in pantec propriul copil si apoi de a-i da viata este programata genetic sa fie traita de catre femeie. Fiziologic, aceasta are avantajul graviditatii: in corpul sau se produce fecundarea ovulului si dezvoltarea fatului, iar in finalul perioadei de gestatie organismul femeii este pregatit pentru expulzarea produsului de conceptie-nou-nascut. La om, perioada de gestatie este relativ de lunga durata (280 de zile +/- 11 zile), timp in care cresterea embrionului si apoi a fatului cunoaste evolutii ascendente impresionante. Din primul moment al conceptiei, fatul este intr-o continua crestere si dezvoltare, prin realizarea unor acumulari calitative si cantitative importante. "Astfel, ovulul (invizibil cu ochiul liber) ajunge in 3 luni de sarcina la lungimea de 9 cm., in 5 luni de sarcina la 25 cm., in luna a 7-a la 35 cm., iar la 9 luni ajunge la 50 cm., aceasta fiind lungimea medie a nou-nascutului la termen. De asemenea, dezvoltarea ponderala este impetuoasa, evoluand de la cateva micrograme (in momentul conceperii) la 35gr. in luna a 3-a de sarcina, la 300 gr. la sfarsitul lunii a 5-a, pentru a ajunge la 3000-3500 gr. la 9 luni (greutatea medie optima a nou-nascutului)." In perioada de gestatie produsul de conceptie se afla intr-o dependenta totala de organismul mamei. Astfel, in viata intrauterina cordonul ombilical permite hranirea, cresterea fatului si derularea tuturor schimbarilor dintre fat si mama. Prin acest liant se realizeaza circulatia sangvina, oxigenarea si alimentarea fatului pana la nastere. Prin cordonul ombilical trec toate substantele necesare dezvotarii armonioase a viitorului bebelus. La nastere, nou-nascutul este unit de placenta prin cordonul ombilical, iar prima interventie medicala este taierea acestui liant, pentru ca dupa sectionarea cordonului ombilical, copilul sa devina autonom: el va scoate primul tipat, plamanii sai se vor goli de lichidul amniotic si copilul va inspira pentru prima data. Acesta este momentul in care nou-nascutul devine independent biologic, dar este inca dependent de mama din punct de vedere social. El are nevoie de prezenta mamei, el se va transforma intr-un individ dependent social, la sfarsitul perioadei de adolescenta.

Din cele mentionate anterior, se observa faptul ca prima situatie de relationare a copilului este realizata in compania mamei sale. Cu alte cuvinte, copilul relationeza cu mama sa inca din primele etape ale vietii intrauterine, cea de embrion si apoi cea de fat. Este adevarat ca el "vine" cu bagajul genetic al ambilor parinti, din momentul conceptiei, dar primordiala este uniunea sa cu mama pe parcursul celor 9 luni de sarcina.

In general, se contureaza o imagine idealizata despre graviditate (starea fiziologica, psihologica, emotionala si cu implicatii sociale, traita de femeia gravida, din momentul fecundarii ovulului, pana in momentul separari acesteia de fat, prin intreruperea sau pierderea sarcinii, sau prin nastere).

La o analiza empirca a situatiei, atunci cand aflam despre o femeie ca este insarcinata, primul gand ne duce la fericirea viitoarei mame. In trupul sau a prins viata o noua fiinta, iar peste 9 luni il va avea alaturi pe "puiul sau". Uneori imaginatia poate induce scenarii diverse: femeia gravida "sta intr-un fotoliu sau leagan, isi pune amandoua mainile protectoare in jurul burtii si zambeste avand o privire visatoare, iar langa ea se afla un sot iubitor-tot asa-zambind visator". In mod cert, pe intrega perioada a sarcinii toate gravidele traiesc clipe de liniste si fericire, dar aceste sentimente nu apar independent, ci sunt completate de ambivalentele lor. In timpul sarcinii, femeia gravida este si vesela si trista, si fericita si inspaimantata, si linistita si ingrijorata. Tot astfel, o imagine idealizata este cea a maternitatii (stare psihologica, emotionala cu inplicatii sociale, traita de mama, din momentul nasterii copilului sau pana in momentul interventiei unor factori disturbatori care fac sa inceteze relatia mama-copil).

Comform acestei imagini idealizate, fiecare femeie "sare in sus de bucurie" cand afla ca va avea un copil, iar cand acesta se naste, ea isi insuseste rolul de mama cu placere si usurinta. Intr-o anume masura, prima sarcina reprezinta sfarsitul unei perioade lipsite de griji si responsabilitati din viata unei femei. Femeia realizeaza ca dupa nasterea copilului vor aparea limitari clare in viata sa sociala si ca nu se va mai bucura de aceleasi distinctii ca inainte. Nici o speranta sa te urci in masina cand ai chef sa vezi un film. S-a terminat cu intorsul acasa la cele mai ciudate ore. Bugetul familiei trebuie sa fie impartit mai cumpatat, iar atentia sotului (si propria sa atentie) se va indrepta in curand catre un alt pretendent, cu adevarat foarte insistent copilul.

Toate efectele care decurg din experienta celor doua stari: de graviditate si maternitate, sunt in stransa corelatie cu factorul-motivatia de adeveni parinte. Sentimentul matern cunoaste o tripla motivatie: biologica, sociala si personala.

Motivatia bologica se manifesta identic la toti indivizii, indiferent de factorii de mediu, deoarece ea este "programata" neurofiziologic. Sentimentul matern ia nastere din instinctul de reproducere si are o permanenta de o viata, dar intensitatea sa variaza, fiind influentata de constrangerile vietii sociale.

Motivatia personala este fundamentala pe o constanta a vietii psihice feminine si anume dragostea pentru copii: "Copilul reprezinta expesia suprema a auto-realizarii unei femei, concretizarea ideii de permanenta, dincolo de hotarele existentei personale. Copilul schimba complet rolul si statutul de pana atunci al femeii, pe care o transforma in mama.

Motivatia sociala pregateste mama pentru rolul de ingrijire a copilului, dragostea sa fiind pentru copil principala de securitate sociala. Prin puterea exemplului sau si prin educatie, mama va ajuta la transformarea copilului intr-o fiinta sociala. "Bucuria de a-ti vedea prelungita viata intr-o fiinta noua, bucuria de a asista la achizitiile schimbatoare ale copilului, care ne tulbura si ne incanta, satisfactia de a fi contribuit la nasterea unui copil care sa devina util societatii, care sa realizeze ceea ce tu nu ai avut timp de a indeplini in viata, iata o parte din motivatia sociala a dragostei de mama.

In functie de apartenenta parintilor la o anumita cultura, religie, etnie, etc. nasterea unui copil poate avea semnificatii diferite. Astfel, motivatia unei mame de a da nastere unui copil poate fi reprezentata de dorinta ca acest copil sa mentina coeziunea cuplului. In alte situatii nasterea unui copil poate fi privita ca o datorie a familiei. Unele culturi interzic interventia constienta in procesul de procreere- procreerea responsabila- considerand aparitia unui copil ca parte inevitabila a vietii. In conformitate cu modelul educational in cadrul caruia au evoluat, unele mame doresc sa aduca pe lume un copil, sperand ca acesta sa fie ajutorul si sprijinul lor atunci cand nu vor mai fi in putere, iar copilul de azi va fi adultul de maine. B.M., 41 ani se intreaba cu ingrijorare: "Cine sa aiba grija de mine cand voi imbatrini, daca nu copilul meu? Cine altcineva imi va aduce o cana cu apa cand voi avea nevoie?" In opozitie, alte mame doresc sa aduca pe lume un copil pentru a-i oferi acestuia posibilitatea de a trai dimensiunea vietii, cu bucuriile si suferintele ei. Astfel, R.A.,31 ani, a precizat: "Doresc sa am un copil, pe care sa-l cresc, sa-l ingrijesc si sa-l pregatesc pentru viata - pentru el. Adica vreau sa-i ofer viata- pentru el. Nu ca sa-mi fie de ajutor, nici mie, nici sotului meu atunci cand vom imbatrani, ci pur si simplu ca sa se bucure de viata. Pentru a trai acest minunat dar lasat de Dumnezeu - viata"

Puncte de vedere diferite, dorinte si motivatii diverse. Toate acestea concluzeaza la crearea unei imagini referitoare la graviditate. Iar peste imaginea ideala a gravidei fericite ca va avea un copil, se suprapune imaginea reala a factorilor care influenteaza echilibrul sufletesc al gravidei. Astfel, apare nesiguranta de sine (femeia gravida se intraba daca este suficient de matura pentru a avea un copil), stresul de la locul de munca sau nesiguranta financiara cauzata de lipsa unui loc de munca, neintelegerile si certurile cu partenerul, disconfortul din timpul perioadei de sarcina, pierderea activitatii, frica de consecintele din plan social a nasterii unui copil, teama de necunoscut (o stare noua, ce presupune multe schimbari, insuficiente informatii despre etapele si evolutia sarcinii).

Ca si cum toate acestea nu ar fi de ajuns, majoritatea femeilor mai sufera inca din cauza ca nu corespund imaginii ideale a femeii gravide. In loc sa radieze, multe viitoare mame izbucnesc fara motiv in plans, lucru care se intampla tot mai des. Dar oare fatul simte gandurile de declin ale mamei?

Prin urmare, indiferent de conditiile de mediu, pentru fiecare viitoare mama, graviditatea este in acelasi timp perioada de calma beatitudine - in care visezi cu ochi deschisi si te relaxezi, moment de seninatate si satisfactie profunda - si perioada dificila caracterizata prin neliniste, ambivalenta si intrebari existentiale.

Evolutia sarcinii, etapele dezvoltarii fatului. Cauza starilor sufletesti schimbatoare pe care le traieste orice femeie gravida in primele luni de sarcina, poate avea o prima explicatie, modificarile hormonale. Dar axandu-ne doar pe aceasta explicatie inseamna a neglija experienta subtila si profunda a sarcinii: a intelege si a accepta ca in trupul sau creste o alta fiinta, are o influenta majora asupra emotiilor si starii de spirit a gravidei. In aceasta perioada femeia gravida se simte izolata, insingurata, mai putin preocupata decat de obicei de unele discutii pe care alta data le-ar fi considerat interesante. Aceasta atitudine de retragere in sine o reactie naturala a psihicului femeii gravide de a se obijnui cu noul statut si cu noua stare. Pe tot parcursul perioadei de sarcina majoritatea femeilor isi pun diverse si multiple intrebari, dar cel mai pregnanat, aceste intrebari apar in primul trimestru de sarcina: "sunt sau nu sunt insarcinata?", "oare sarcina va decurge normal?", "ce trebuie sa fac pentru ca viitorul copil sa se nasca sanatos?", "ce modificari vor aparea in aspectul meu fizic, dar si ce sentimente voi trai pe parcursul celor 9 luni de sarcina?", "cine me va ajuta sa-mi cresc cpilul?". Desi este cat se poate de firesc sa consideram ca aceste temeri sunt nocive pentru fat, totusi psihologia demonstreaza ca ele nu sunt totalmente negative, ci reprezinta un semn al atasamentului mamei fata de fat. Asa cum s-a aratat anterior, cele mai multe intrebari iau nastere in mintea femeii gravide in primul trimestru de sarcina, iar ingrijorarile primare sunt generate de faptul ca femeia gravida nu are destule informatii despre evolutia sarcinii si etapele de dezvoltare ale fatului.

Efecte psiho-sociale ale starii de graviditate. Data fiind capacitatea de procreere cu care sunt inzestrate genetic femeile, cele mai multe dintre ele doresc sa dea nastere unui copil. La baza acestei dorinte sta, fara indoiala, si sentimentul innascut al dragostei fata de copii, trait de fiecare femeie. Astfel, in ciuda conditiilor de trai, a climatului socio-afectiv, al luptei interioare date in sufletul femeii, perturband echilibrul psihic al acesteia si a tuturor factorilor de mediu, nu de fiecare data propice, nu exista femeie care sa nu se fi gandit macar o singura data in viata ei cum ar fi daca ar aduce pe lume un copil, trup din trupul sau, sange din sangele sau. Si intrebarile ar veni una dupa alta: "oare cum ar arata copilul meu?", "ce emotie as simti cand l-as tine in brate pentru prima data?", "ar semana cu mine sau cu tatal sau?", "ce as simti vazand cum creste alaturi de mine ceas dupa ceas, zi de zi, an dupa an?", "cum as reactiona cand l-as auzi spunandu-mi pentru prima data mama?". Si cu siguranta sirul intrebarilor nu s-ar opri aici.

Si totusi, oricat de mult ar dori femeile sa poarte in pantec propriul copil, atunci cand raman insarcinate (fie ca este vorba de o sarcina planificata sau nu) aproape fiecare mama isi doreste macar o data sa poata da inapoi. Explicatia se poate naste firesc din teama de viitor, precum si din indoiala viitoarei mame fata propriile capacitati. In perioada de sarcina multe femei devin sensibile si nesigure: "Un smiorcait de copil, un film sentimental, stirile cu imagini de razboi - absolut totul o sensibilizeaza pe femeia gravida pana la lacrimiviitoarea mama este mult mai sensibila acum decat inainte. Sufletul este adus la viata odata cu nou-nascutul". Chiar si femeile care sunt la a doua sau a treia sarcina vor resimti astfel de emotii si totul le va impresiona pana la lacrimi. Intelegem asadar ca in perioada de graviditate "membranele" sufletului femeii sunt impresionabile in cel mai inalt grad. Si aceasta se datoreaza faptului ca starea psiho-somatica din timpul sarcinii este influentata foarte mult de activitatea hormonilor.

Cu cat cantitatea de progesteron este mai mare cu atat sentimentul de liniste si calm se instaleaza mai usor. Astfel, abia spre sfarsitul perioadei de sarcina, femeia gravida va fi mai senina si linistita, deoareca acum corpul sau produce de 60 de ori mai mult progesteron decat de obicei.

La femeia gravida cantitatea de estrogen este de 30 de ori mai mare decat la celelalte femei. Productia mare de estrogen ii activeaza instinctele, dar stimuleaza si frica si grijile: " Oare copilasul meu va veni sanatos pe lume?"

Teama gravidei de a nu fi in stare se ofere suficienta dragoste copillului. Femeia gravida, desi incantata si mandra ca va avea un copil, incepe sa gandeasca si sa se intrebe daca nu ii va fi greu sa dezvolte un sentiment de dragoste pentru o fiinta pe care nu a vazut-o si nu a simtit-o inca. Cand incep sa fie percepute miscarile fetale, viitoarea mama incepe sa inteleaga ca de fapt este vorba de o persoana reala si atunci afectiunea sa fata de viitorul copil creste. In alte cazuri, afectiunea mamei fata de viitorul copil apare in momentul in care femeia grevida vede primele imagini ecografice ale fatului si-i vede inima batand. Exista si cazuri in care dragostea fata de copil ia nastere abia in momentul in care mama este angrenata in ingrijirea copilului. "Nu exista "normal" in ceea ce priveste momentul in care va veti indragosti de copilul dumneavoastra; dragostea va veni la timpul sau. Nu trebuie sa va simtiti vinovati pentru ca dragostea si atasamentul dumneavoastra nu sunt atat de puternice pe cat va inchipuite ca ar trebui sa fie. Dragostea mamei fata de copil poate fi influentate si de sexul viitorului copil. Din momentul in care femeia afla ca este insarcinata primul ei gand se indreapta spre ideea ca in trupul sau exista o fiinta vie. De cele mai multe ori, al doilea gand al femeii se indreapta spre dilema: "baiat sau fetita?" Nu intotdeauna este usor de afirmat, dar in majoritatea cazurilor preferinta pentru sexul viitorului copil, exista. P.C. 28 ani: " Cand am aflat ca sunt insarcinata mi-am spus ca nu conteaza daca va fi baiat sau fata, doream pur si simplu ca viitorul copil sa fie sanatos". Si totusi, revenind la aceeasi intrebare, vom obtine un alt raspuns: "Eeeiin adancul sufletului meu imi doream sa fie fetita."

Ingrijorarea gravidei de a nu primi sprijin din partea partenerului sau a familiei largite.

A deveni parinte inseamna pentru fiecare cuplu o schimbare esentiala in viata. Dupa aflarea vestii ca femeia este insarcinata, ambii parinti ai cuplului traiesc un intens sentiment de fericire. Daca sarcina este planificata, aceasta bucurie cunoaste un rezultat pozitiv inca de la testul de sarcina. Daca sarcina nu a fost planificata, cei doi parteneri sunt luati prin surprindere, dar aceasta faza este depasita aproape in toate cazurile si surprinderea este inlocuita cu bucuria de a avea un copil. De multe ori schimbarile care se produc in viata au efecte marcante asupra starii sufletesti a ambilor parteneri. Una dintre temerile care iau nastere in sufletul femeii gravide, indiferent de statutul sau (marital, social, profesional, financiar) este sentimentul ca poate fi parasita de partener. Chiar daca aceste temeri nu sunt justificate, ele produc neliniste in echilibrul psihic al femei gravide, iar situatia devine dramatica atunci cand temerile nu sunt marturisite, ci interiorizate. "Gravida, care este intr-o legatura foarte stransa cu fatul, asteapta in aceasta perioada mai multa atentie si ingrijire de la partener decat inainte de a ramane insarcinata. In schimb viitorul tata asteapta si el intelegere, pentru ca acum este mai antrenat in treburile profesionale ca sa-si poata intretine pe viitor singur familia.

Pe de o parte, armonia cuplului este afectata de nelinistile si nemultumirile traite de viitoarea mama:

~ se simte mai vulnerabila decat oricand si solicita mai multa ingrijire si afectiune: chiar daca primeste aceasta atentie deosebita de la partener, dar simte ca ar putea sa-i ofere si mai mult, atunci are sentimentul ca este parasita si neglijata:

~ pe zi ce trece simte ca depinde tot mai mult de partener si-i este greu sa accepte ca nu mai poate fi la fel de independenta ca inainte de sarcina;

~ simte ca fiind incompatibile statutul de mama si cu cel de iubita.

Pe de alta parte, viitorul tata este cuprins si el de neliniste si nemultumiri:

~ simte ca ii este greu sa urmareasca evolutia schimbarilor care survin in privinta partenerei sale:

~ se afla in pozitia de "observator" in ceea ce priveste evolutia copilului sau (pentru el, sentimentele viitoarei mame sunt indirecte: nu reuseste sa empatizeze pefect cu partenera);

~ resimte piedici in a-si imagina ca "iubita sa" va fi in acelasi timp "mama".

Toate aceste griji perturba linistea si armonia viitorilor parinti si influenteaza totodata echilibrul vietii lor sexuale. Lipsa unor informatii corecte si complete privind viata sexuala in timpul perioadei de sarcina duce uneori la destramarea armoniei sexuale intre parteneri. Dimpotriva, avand cunostinte corespunzatoare despre dezvoltarea fatului si evolutia sarcinii, echilibrul vietii sexuale a viitorilor parinti va fi mentinut si chiar inbunatatit.

Este bine ca ambii parteneri sa faca eforturile necesare pentru pastrarea armoniei de caplu. Nu doar femeia este responsabila de faptul ca va avea un copil. Tatal este si el responsabil de venirea pe lume a acestuia. Dragostea tatalui pentru copil deriva din calitatea relatiei sale cu mama, chiar daca nu este demonstrata existenta unei "baze biologice a dragostei de tata". Factori precum: gradul de cultura si educatie, compararea sociala, experienta personala de viata, sentimentul de mandrie masculina (copilul este dovada incontestabila a virilitati sale) au un rol foarte important in cultivarea sentimentului de dragoste patern. Societatea moderna promoveaza modelul paternal de crestere a copilului. Uneori, sarcina de a ingriji copilul revine tatalui chiar din primele clipe de viata a nou-nascutului. In unele spitale, tatal poate asista sau chiar participa activ la nastere ("prinde" copilul cand acesta este expulzat si apoi il supravegheaza, in timp ce mama se afla inca in sala de nastere):

" Tatal nu mai este obligat sa se rezume la rolul de spectator singuratic si nemultumit. Reactia unui barbat la faptul ca sotia sau partenera sa este insarcinata poate fi ambivalenta:

~ dorinta de a-si proteja sotia, mandria pentru virilitatea sa, bucuria anticipata la gandul venirii pe lume al copilului, nasterea unor jocuri imaginare despre cum va fi relatia lui cu copilul.

~ ingrijorare cu privire la transformarile fizice si psihice ale partenerei sale, temeri cu privire la sanatatea si aspectul viitorului copil, sentimentul de abandonare (gandul ca, din acel moment intreaga grija si atentie a partenerei sale se va indrepta cu precadere asupra copilului), ingrijorari privind situatia financiara vitoare a familiei.

Toate aceste trairi ale viitorului tata pot avea repercursiuni grave asupra relatiei de cuplu. Astfel, tatal va manifesta irascibilitate fata de partenera sa, va dori sa petreaca mai mult timp in compania prietenilor, va dori sa filtreze cu alte femei sau chiar va fugi de responsabilitatea sa si isi va parasi partenera. Astfel de reactii au un efect devastator asupra psihicului femeii gravide, pentru ca acum ea resimte cel mai puternic nevoia de sprijin si intelegere din partea celor apropiati si in primul rand din partea sotului sau partenerului sau.

Exista cazuri in care femeia gravida este ingrijorata si de faptul ca nu va primi sprijin si intelegere din partea familiei largite. Ea simte ca va avea nevoie de aceasta intelegere si totodata va necesita sprijin pentru cresterea, ingrijirea si educarea copilului.

Daca insa parintii sau rudele apropiate ale femeii gravide sunt caracterizate ca persoane hiperprotectoare, viitoarea mama va trai (iarasi) sentimente de neliniste. Si acest lucru se va intampla data fiind temerea viitoarei mame ca "altcineva" va avea grija de copilul sau; cineva care ii va submina autoritatea si statutul de "cea mai importanta persoana din viata copilului".

Teama de momentul nasterii.     

Cu cat momentul nasterii se apropie mai mult, frica femeii gravide este mai mare. Pe parcursul celor 9 luni ea s-a obisnuit cu schimbarile inerente perioadei de sarcina, dar acum se afla in fata necunoscutului: "Cum va decurge travaliul?", "Va face fata durerilor nasterii?", "Daca ceva nu va merge bine si viata ei sau a copilului va fi pusa in pericol?" Acum este momentul in care nu mai poate "da inapoi". Pe de o parte se bucura (isi va vedea propriul copil, va finaliza perioada de sarcina), dar pe de alta parte isi face griji. Aceste trairi sunt normale, iar femeia aflata in pragul nasterii trebuie sa gandeasca pozitiv: pentru ea si pentru copilul sau. Si oare, nasterea unui copil nu este cel mai natural lucru din lume?

Din perspectiva sociala, sarcina capata un caracter public in momentul in care devine vizibila. Persoane apropiate. Membri ai familiei largite, prieteni, colegi de serviciu ai femeii gravide considera ca au dreptul sa discute despre starea acesteia. Indiferent daca aceste persoane inteleg sarcina ca fiind o boala (si vor trata femeia gravida ca pe o fiinta fragila si vulnerabila) sau considera sarcina o perioada optima din viata unei femei, majoritatea va oferi sfaturi sau isi va formula parerea in legatura cu sexul viitorului copil.

Atunci cand sarcina devine vizibila, reactiile celorlalti sunt variate si complicate. Tot astfel sunt si reactiile viitoarei mama. Intr-o prima faza (cu precadere in trimestrul al doilea de sarcina) femeia gravida va trai cele mai pozitive sentimente in legatura cu evidenta sarcinii. Acum ea este mandra de faptul ca poarta un copil in pantec. Se simte mai "feminina", mai puternica si mai implinita decat femeile care nu sunt insarcinate. Dar a fi insarcinata presupune obligatoriu certitudinea activitatii sexuale. De aceea, este posibil ca femeia gravida sa se simta stanjenita in fata anumitor persoane (de exemplu, in fata tatalui sau).

In al treilea trimestru de sarcina, cand aspectul femeii gravide se schimba radical, ea poate trai sentimentul neplacut al pierderii controlului asupra corpului sau. Intervine, asadar temerea ca aspectul fizic si implicit greutatea corporala a femeii gravide nu va mai fi niciodata cum a fost inainte de sarcina. Insa, dupa nastere, cu ajutorul unui program de exercitii fizice corespunzatoare, corpul va reveni la dimensiunile anterioare.

Toate aceste temeri ale femeii gravide sunt conditionate social si istoric si sunt intretinute de discutii ale femeii gravide cu persoane neavizate. Nasterea trebuie sa devina un act responsabil, care sa decurga intr-un climat de calm si de incredere. Instinctul reprezinta numai o mica parte din comportamentul care guverneaza dragostea de mama, deoarece exista premise sociale, educationale, personale pentru constituirea prenatala a sentimentului matern.

Influenta socialului isi pune amprenta asupra calitatii dragostei de mama. Exista premise ca asteptarea copilului sa aiba un efect psihologic negativ asupra femeii gravide, atunci cand, peste existenta sarcinii se suprapun conditii sociale nefavorabile:

~ ilegitimitatea sarcinii;

~ nedefinirea clara a statutului marital;

~ conflicte intre parteneri;

~ conduita reprobabila a viitorului tata (tulburari de comportament, consum de alcool sau droguri, agresivitate verbala si fizica);

~ lipsa sprijinului din partea familiei largite;

~ lipsa unei locuinte ( adapost pentru mama si copil);

~ situatia financiara si materiala precara;

Cand acesti factori perturbatori actioneaza -independent sau in corelatie- in defavoarea situatiei gravidei si a viitorului copil, femeia gravida necesita sprijin moral si consiliere. Dat fiind faptul ca necesitatile psiho-sociale ale femeii-mama exprima modelul cultural si social al acesteia, sistemul educational si cel de asistenta sociala au datoria de a sprijini femeia gravida. Un prim pas al actiunilor comune este reprezentat de informarea femeii gravide privind:

~ caracteristicile sarcinii (evolutia sarcinii, dezvoltarea fatului);

~ responsabilitatea femeii gravide privind nasterea, dezvoltarea si educarea viitorului copil;

~ resursele comunitare;

~ drepturile legale si banesti care revin, atat femeii gravide si tinerei mame, cat si copilului;

~ existenta masurilor de protectie sociala pentru mama si copil;

De asemenea, un rol deosebit de important il are consilierea femeii gravide, pentru ca aceasta sa depaseasca perioada de sarcina, atunci cand exista riscul de abandon al viitorului copil. Este bine ca femeia gravida sa primeasca sprijinul moral corespunzator, astfel incat ea sa poata decide in privinta continuitatii sarcinii si/sau a situatiei copilului dupa nastere.

Cand resursele comunitare (familie largite, vecini, prieteni, institutii sociale, institutii medicale, institutii educationale, institutii religioase, institutii juridice) conlucreaza la implinirea acestui deziderat "criza" femeii gravide este depasita, iar riscul de abandon al copiilor este eliminat.

Copilul imediat dupa nastere. Doctor Virginia Apgar, medic si profesor la Universitatea din Columbia, a dat pentru prima oara o nota unui nou-nascut; aceasta nota este cunoscuta sub denumirea de Scor Apgar si masoara 5 semne vitale:

A-aspect

P-puls

G-tonus, reflexe

A-activitate

R-respiratie

Fiecaruia din aceste 5 functii i se da o nota de la 0 la 2. Scorul se calculeaza, de obicei de 2 ori, la un minut si la 5 minute. Scorul marcat dupa 5 minute se considera ca reflecta in mod deosebit conditia generala imediata a copilului; un scor de 7 sau mai mult este considerat normal si sanatos, in timp ce scoruri mai mici indica faptul ca sugarul necesita atentie speciala si, posibil, asistenta medicala.

Atentie: Scorul Apgar nu prezice totusi o sanatate si o dezvoltare pe termen lung, el doar va spune daca copilul are nevoie la nastere de o ingrijire speciala. Sunt cateva aspecte privind infatisarea nou-nascutului care pot surprinde mama in primele ore dupa nastere,desi ele sunt normale.

Degetele de la picioare si de la maini sunt albastre si pot fi reci la atingere. Intr-o zi sau doua, cand circulatia sangelui se accelereaza, membrele copilului vor deveni roz, ca de altfel intregul sau corp;

Pielea uscata si decuamata; aceasta este o ramasita a grasimii care a protejat pielea copilului in perioada intrauterina;

Parul lung de pe corp, este o ramasita a pufului, parul lung si matasos ce creste pe fat pentru a se deprinde mai usor de uter si care cade in cateva saptamai;

Capul mare: nou-nascuti se nasc disproportionati, dar dimensiunea diferitelor parti ale corpului se va nominaliza in primele luni de viata.

Petele rosii sau pustulele, mai ales pe fata: cauza lor nu este cunoscuta, dar dispar in cateva saptamani;

Veziculele mici, alburii sau galbui (carora li se spune "spuzeala") pe obraji, nas, barbie, care vor trece de la sine in cateva saptamini;

Ochii injectati: petele de sange pe albul ochilor sunt hemoragii cauzate de presiunea si comprimarea din timpul masteri, trec intr-o saptamana sau doua;

Basica de pe buza de sus, numita basica de alaptare apare din cauza suptului. In primele doua luni poate aparea si disparea.

Corpul mamei. Corpul mamei incepe sa se schimbe imediat dupa nastere si continua sa se transforme de-a lungul urmatoarelor luni. Exista unele modificari cu caracter general, observate si analizate de medicii specialisti. Tanara mama, si mai ales cea primipara, trebuie informata asupra naturii acestor modificari si despre faptul ca nu semnalizeaza, in mod obligatoriu, o patologie clinica. Cele mai frecvente efecte care apar in primele ore si zile dupa nastere sunt:

Termenul involuntar resimtit mai ales in perioada petrecuta in sala de recuperare, imediat dupa nastere;

Durerile de dupa nastere provocate de faptul ca uterul trebuie sa revina la dimensiunea de dinainte de nastere. Aceste contractii uterine produc adesea o senzatie ca de crampe, mai ales in primele zile de nastere;

Secretile vaginale-prezenta acestora este normala dar daca aspectul lor nu se amelioreaza in timp este bine de consultat un medic specialist;

Durerile din zona de epiziotomie sunt absolut normale si conteaza de dimensiunea inciziei; exista cateva "ustensile" care pot ameliora durerea dar este bine sa fie folosite doar la recomandarea unei persoane din echipa medicala;

Hemoroizii apar frecvent ca efect al efortului depus in perioada travaliului iar marimea lor, ca si disconfortul pe care-l provoaca, vor disparea dupa 2-3 zile;

Transpiratia de peste noapte este un mod de a scapa de excesul de lichide asimilate in timpul sarcinii;

Constipatia este un efect normal al modificarilor provocate de nastere si o alimentatie echilibrata, axata pe fructe, legume si cereale poate rezolva problema;

Balonarile apar mai ales la femeile care au nascut prin cezariana si cel mai bun remediu il constituie consumul de lichide combinat cu plimbari usoare;

Ametelile apar ca rezultat al anesteziei si dispar fara un tratament anume, in scurt timp;

Durerea inciziei facuta la o cezariana poate fi ameliorata prin administrarea de anestezice usoare; este bine ca tinerele mame sa stie ca aceste anestezice nu vor afecta pe termen lung dezvoltarea sugarului;

Sanii vor suferi modificari majore provocate de aparitia secretiei lactate; dupa ce nou-nascutul este pus la san, senzatiile de caldura, umflare si mancarime vor diparea. Daca mama nu va alapta, cel mai bun remediu pentru ameliorarea disconfortului este sa poarte sutien mai strans si sa-si aplice comprese locale cu apa rece;

Extenuarea accentuata, mai ales daca nasterea a fost precedata ce un travaliu prelungit, va disparea intr-o saptamana sau doua;

Pierdera in greutate este normala si cea mai eficienta este cea care are loc in timp, cu rabdare. Regimurile alimentare drastice vor provoca stari de iritabilitate, oboseala care vor afexta copilul;

In cazul unei nasteri vaginale, media de timp pe care mama o petrece in spital este de 2-3 zile, iar in cazul cezarienei este de aproximativ o saptamana.

Principalele sfaturi pe care mama le primeste in momentul externarii vizeaza:

o             fara cura de slabire in perioada imediat urmatoare;

o             sa se tina cont de faptul ca mama alapteaza, in tot ceea ce inseamna disciplina personala si activitate cotidiana;

o             sa se evite, pe cat este posibil, baile generale sau inotul; de asemenea, igena personala trebuie sa fie foarte ferma;

o             fara contact sexual:

o             sa evite efortul fizic si practicarea unor sporturi.

Frecventa vizitelor la medicul de familie se stabileste in functie de necesitatile personale, dar nu mai rar de o data pe luna in cazul nasterilor vaginale si o data la doua saptamani in cazul cezarienelor.

Exista unele simptome care solicita vizita imediat la medicul de familie sau, daca este cazul, la medicul de specialitate.

Exista un moment in viata proaspetei mamici care ridica semne de intrebare: prima menstra. Momentul aparitiei depinde de faptul daca mama alapteaza sau nu, dupa nastere. Astfel , in cazul unei mame care nu alapteaza, ciclul incepe cel mai devrme la doua saptamani dupa nastere iar prima ovulatie este dupa aproximativ sase saptamani.

La femeile care alapteaza menstruatia vine mai tarziu; ca cat mai intens alapteaza o mama, cu atat mai puternic este suprimata ovulatia. Daca femeia alapteaza de cel putin 5 ori pe zi cate 10 minute, menstruatia pur si simplu nu mai apare.

La majoritatea femeilor care alapteaza mult, ciclul apare dupe aproximativ sase luni, cand copilul incepe sa primeasca mancare solida. De obicei, in acest caz, ovulatia nu are loc in cadrul primului ciclu.

Reinstalarea ciclului nu are efecte secundare asupra vietii sexuale a cuplului; o data cu secretarea estrogenului, creste si libidoul, insa dorinta sexuala a tinerei mame poate fi inhibata de o serie de factori cum ar fi oboseala fizica sau lipsa somnului.