Consiliere si orientare scolara si profesionala

Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate ; testarea conceptiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o munca benefica societatii.

Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunostintelor , a experientei, in corelatie cu :

autointelegerea - care include cunosterea propriei personalitati si raportarea acesteia la personalitatile altora.

intelegerea mecanismelor de functionare a societatii si deci a acelor factori care contribuie la schimbarea continua a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de munca.

constitentizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber in viata personala.

intelegerea necesitatii existentei unei multimi de factori cu rol activ in planificarea carierei.

intelegerea necesitatii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber.

invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.

Alegerea vocationala - expresie a personalitatii

Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii; inventarele de interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup vocational, avand personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite caracteristici ; satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza.

John Holland ajunge la urmatoarele concluzii :

in cultura nostra, majoritatea oamenilor pot fi impartiti in sase tipuri de personalitate : realist, intelectual, social, conventional, intreprinzator si artistic

sunt sase cateorii de medii de munca : realist, intelectual, social, conventional, intreprinzator si artistic

oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si sa le ocoleasca pe cele dezagreabile

comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interactiunea personalitatii sale cu mediul inconjurator

Cele sase tipuri de personalitate sunt :

Tipul Realist ( motor ) - ii plac activitati care impun forta fizica ; este agresiv ; are o organizare motorize buna; nu are deprinderi verbale si de relationare interpersonala; prefera sa rezolve probleme concrete concrete si nu pe cele abstracte ; este nesociabil. Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care nu solicita manipularea ordonata si sistematica a obiectelor , instrumentelor , masinilor. Achizitioneaza competente manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic. Ii displac activitatile sociale si educationale.

Tipul Intelectual ( investigator) - este orientat in sarcina; gandeste problemele; incearca sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile ambigue si activitaile intraceptive; este orientat spre abstract. Preferintle sale se orienteaza spre acele activitati care implica investigatii creatoare ale fenomenelor fizice, biologice si culturale. Achizitioneaza competente stiintifice si matematice. Ii displac activitatile persuasive, sociale si repetitive.

Tipul Artistic ( estetic) - prefera relationarea personala indirecta, printr-o autoexprimare proprie mediului artistic. Preferintele sale sunt axate pe activitati nestructurate, care presupun manipularea materialelor pentru a crea forme artistice noi. Achizitioneaza competente artistice in domeniul musical, lingvistic, al artelor plastice, literar. Ii displac activitatile ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.

Tipul Social ( de sustinere ) - alege roluri de predare si/sau terapeutice; ii plac lucrurile sigure; are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat social. Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea, dezvoltarea, grija pentru alte persoane.

Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte persoane. Ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale, masini, unelte de lucru.

Tipul Intreprinzator (persuasiv) - prefera sa-si foloseasca deprinderile sale verbale in situatii care-i furnizeaza ocazii de vanzare, de dominare, de conducere a altora. Prefera acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale organizatorice sau financiare. Are competente de lider, de persuasiune, de relationare interpersonala. Ii displac activitatile stiintifice, de observare.

Tipul Conventional ( conformist) - prefera activitatile in care foloseste cifre ; alege rolurile de subordonat ; isi realizeaza scopurile prin conformism ; este loial sefilor. Prefera activitatile care solicita folosirea ordonata si sistematica a datelor.

Sunt zile cand orele de matematica ti se par o pierdere de timp , cand ai abandona orele de literatura cu draga inima, istoria te plictiseste de moarte

De fapt, ele iti vor pemite in viitor sa dobandesti acele deprinderi generale pe care orice patron de firma le solicita angajatilor sai. Este un mare avantaj sa le poti adauga studiilor tale in cadrul unui C.V, pentru ca iti asigura succesul :

capacitatea de a analiza problemele ivite si de a gasi solutii ;

capacitatea de a expune clar si precis cauzele, conditiile, faptele ;

aptitudinea de a lucra in echipa si adaptarea la noi situatii ;

o puternica motivatie, initiativa si perseverenta in realizarea oricaror sarcini ;

aptitudini de organizare;

asumarea de responsabilitati;

respectarea termenelor si punctualitatea;

capacitatea de a utiliza calculatorul si de a invata noi programe.

De multe ori,  vanatorii de slujbe  sunt angajati in locul unor candidati foarte bine pregatiti profesional, dar inabili in prezentarea unui interviu.

Defecte in cadrul unui interviu :

*aroganta, infumurare, pripeala ;

*lipsa unui plan vocational, a scopurilor si obiectivelor in cariera ;

dezinteres, pasivitate, indiferenta ;

*neincredere si instabilitate ;

*interesul exagerat pentru venituri si salariu ;

*invocarea de scuze ;

*impolitetea, lipsa de maniere ;

*denigrarea fostilor patroni ;

*evitarea privirii interlocutorului ;

*imprastiere, superficialitate ;

*intarzierea la interviu fara un motiv serios ;

*depasirea timpului acordat interviului ;

*incapacitatea de a raspunde clar si la obiect ;

*provizoratul in slujba, nehotararea ;

*lipsa de pregatire ( profesionala) ;

*rigiditatea in opinii si atitudini ;

*prezenta personala dezordonata si neingrijita.

In functie de imprejurari si de cei care te judeca, unele din trasaturile tale de personalitate pot fi considerate fie calitati, fie defecte.

Astfel ceea ce crezi tu a fi un mare defect, poate fi un atu la angajare. De exemplu :

1. Prea meticulos = Prietenii te cred ciudat pentru ca iti aranjezi prea atent lucrurile

= Sunt inzestrat cu calitati organizatorice si cu capacitate de planificare

2. Prea direct = Spui intotdeauna oamenilor exact ce gandesti si ce simti chiar daca ii priveste personal

= Am incredere in mine si abordez problemele in mod direct. Imi place sa ma angajez in solutionarea unor probleme dificile.

3. Prea lenes = Iti incepi mereu treburile pe ultima suta de metri. Daca exista un motiv pentru care sa nu faci ceva, il vei gasi.

= Pot face fata sarcinilor de ultim moment si pot lucra sub presiune.

4. Prea zgomotos = Cand vorbesti nu se aude decat glasul tau. Iti place sa fii in centrul atentiei.

= Sunt entuziast si deschis. Intr-un grup intru in relatii firesti cu ceilalti.

5. Prea incapatanat = Nu suporti sa recunosti ca ai gresit sau sa renunti.

= Sunt perseverent. Predau totdeauna un proiect la termen.

6. Prea vorbaret = Cand participi la o conversatie, nimeni nu poate scoate un cuvant. Monopolizezi discutia.

= Ma exprim bine si imi place sa vorbesc in public, sunt convingator si stiu sa-mi prezint ideile.

7. Prea bizar = Nu mergi de obicei in pas cu ceilalti si faci lucrurile in felul tau.

= Sunt inventiv si pot oferi intotdeauna un punct de vedre original. Imi place sa am initiativa.

8. Prea apatic, indiferent = Nu pari sa ai vreodata o parere ferma si nimic nu pare sa te stimuleze.

= Sunt adaptabil si se poate conta pe calmul meu in situatii stresante.

9. Prea sensibil = Pui totul la inima.

= Sunt o persoana binevoitoare si perspicace, abila in relatile interpersonale si dornica sa placa altora.

10. Prea serios = Totul ti se pare important. Pari mereu incordat .

= Sunt o persoana prudenta si de nadejde. Stiu sa tin seama de toate posibilitatile.

11. Prea extermist = Reactionezi intodeauna in maniera excesiva. Fiecare eveniment din viata ta pare extras dintr-un roman.

= Sunt o persoana creativa. Imaginatia mea abunda in idei.

12. Prea timid = Orice persoana nou intalnita te face nervos. Sfarsesti prin a face totul singur.

= Stiu sa ma motivez. Lucrez bine in mod independent si nu am motive de supraveghere.

Abilitati cerute pe piata muncii :

Cei care ajgajeaza prefera persoanele care:

Comunica:

inteleg si vorbesc "limba" ocupatiei pe care o solicita

asculta , inteleg, si invata

citesc, inteleg si folosesc adecvat materialele scrise : grafice, harti, diverse alte modalitati de a expune date

scriu si vorbesc usor si eficient in limbile solicitate de ocupatie

Gandesc :

gandesc critic si actioneaza logic in evaluarea situatiilor , in rezolvarea problemelor si in luarea deciziilor

inteleg si rezolva probleme care presupun cunostinte matematice si stiu sa foloseasca rezultatele obtinute

folosesc tehnologii, instrumente, unelte si sisteme de informatii

au cunostinte variate in diferite domenii si le pot aplica in situatii concrete.

Invata :

invata permanent din experienta de viata

Pentru a intelege totul despre o meserie, adolescentii ar trebui sa-i intrebe pe cei care o exercita. Adolescentii ar putea apela la consilierul scolar sau la diriginte sa le faciliteze posibilitatea de a fi pentru o vreme  umbra  unui profesionist de a carui meserie sunt interesati.

O alta cale este de a intocmi o lista a persoanelor experte in domeniu care ar putea fi rugate sa le vorbeasca despre profesia lor.

La sfrasitul intrevederii trebuie sa se multumeasca interlocutorul pentru timpul si informatiile acordate.

Lista de intrebari : Cum ati inceput sa exercitati aceasta meserie ? Ce fel de experienta aveati inainte de a intra in acest domeniu ? Ce fel de aptitudini sunt necesare pentru aceasta meserie ? Ce calitati personale se cer pentru a o exercita ? Ce pregatire profesionala se cere ? Ce nivel de educatie ? Este posibila calificarea la locul de munca ? Este necesara o diploma sau un atestat ? Ai nevoie de unelte sau instrumente specifice meseriei ? Cum se desfasoara o zi obisnuita la acest loc de munca ? Cum va simtiti cand munciti ? Care sunt momentele de varf si cele de destindere ? Ce va atrage cel mai mult la caest gen de munca ? Dar cel mai putin ? Care sunt prognozele in legatura cu meseria dumneavoastra ? Este in crestere sau in declin ? Ce schimbari majore in plan tehnic-tehnologic au intervenit in acest domeniu si cum le-au afectat ele pe angajati? Care sunt posibilitatile de avansare ? Daca ar fi sa o luati de la inceput, ati alege aceeasi meserie ? Ati proceda in mod diferit ? Recomandati altora sa aleaga acesta ocupatie ?

Consilierea profesionala poate fi descrisa ca ansamblul activitatilor care ii ajuta pe participanti (clienti) sa constientizeze calificarea si abilitatile de care dispun , astfel incat sa-si imbogateasca resursele si optiunile in relatia cu sistemul educational, cu piata muncii si viata in general. Consilierea profesionala este un proces interactiv intre informare, monitorizare, activitati practice si interviuri personale informale.

Beneficiarii activitatii de consiliere sunt : persoanele individuale (dezvoltare personala, incredere, siguranta); familia ( siguranta sociala si economica); mediul de afaceri ( personal calificat disponibil la momentul portivit) ; societatea la nivel local, national, global ( cresterea veniturilor, cunoasterea ca instrument democatic).

Orientarea are trei directii de abordare :

Orientarea scolara privind optiunile scolare si sprijinirea elevilor ;

Orientarea profesionala privind optiunile si plasarea in rolurile ocupationale si locurile de munca;

Orientarea/consilierea individuala.

Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate, presupune testarea conceptiilor si transformarea lor in conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o activitate benefica societatii.

Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunostintelor, a experientei in corelatie cu : autointelegerea, care include cunoasterea propriei personalitati si raportarea acesteia la personalitatea altora ; intelegerea mecanismelor de functionare a societatii si a acelor factori care contribuie la schimbarea permanenta a acestora, incluzand aici si atitudinea fata de munca ; constientizarea rolului pe care il poate juca timpul liber in viata personala ; intelegerea necesitatii existentei unei multimi de factori cu rol activ in planificarea carierei ; intelegerea necesitatii informatiilor si abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei in activitatile de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber ; invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.

Consilierea pentru orientarea scolara

Acest tip de consiliere consta in indrumarea clientului in vederea alegerii unei forme de invatamant potrivit nivelului de pregatire atins anterior si, mai ales, potrivit aptitudinilor , intereselor profesionale si personalitatii lui. Nivelul cunostintelor si deprinderilor poate fi cunoscut prin examene si probe profesionale. La acestea se adauga diagnosticul psihologic stabilit de specialist prin aplicarea unor baterii de teste psihologice : teste de aptitudini, teste de interese profesionale, teste si chestionare de personalitate.

In urma evaluarii, clientului i se fac recomandari privind continuarea educatiei, i se ofera informatii despre unitatile scolare care corespund cerintelor sale educationale, despre conditiile de acces la aceste unitati si despre formalitatile ce trebuie indeplinite in acest scop. Apoi se alcatuieste un plan de actiune. Orientarea scolara este o etapa premergatoare orientarii profesionale si este important ca inca din aceasta etapa sa se tina seama de criteriul integrarii ulterioare a actualului elev in viata activa.

In concluzie, putem spune ca o informare asupra principiilor care guverneaza piata muncii, despre situatia privind perspectivele reale de angajare, despre posibilitatile profesionale oferite de un anumit nivel de educatie reprezinta un demers util inca din perioada scolarizarii. Prin consilierea scolara si profesionala acordata elevilor se urmareste cresterea increderii acestora in fortele proprii si in capacitatea lor de a alege.

Consilierea pentru orientarea scolara este un serviciu care se ofera atat clientilor individuali, cat si unor grupuri de clienti ( de exemplu, elevii unei clase) . Orientarea scolara prsupune si o serie de activitati dedicate parintilor si profesorilor. Influenta acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau mai mica, in functie de mentalitate, de pozitia sociala, de nivelul lor cultural. Colaborarea cu parintii se poate face prin intrevederi, reuniuni, seminarii, conferinte. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de orientare si li se pot furniza materiale informative. Scopul este acelasi : transformarea parintilor si profesorilor in aliati in procesul de orientare constienta si realista a copiilor pe un drum profesional care sa corespunda aptitudinilor , dar si posibilitatilor concrete oferite pe piata muncii.

Parintii pot participa la sedintele de consiliere sau pot fi informati ulterior asupra mersului acestora. Ei pot sa-si prezinte propria experienta de munca daca aceasta ofera informatii interesante pentru elevi.

Consilierea pentru orientarea profesionala

Acesta este strans legata de alegerea , schimbarea sau evolutia profesiei. Ea se imbina cu orientarea scolara atunci cand se acorda elevilor care se indreapta spre o scoala profesionala, o scoala de specialitate ( liceu tehnologic, liceu de muzica, liceu sportiv, etc. ) sau care doresc sa urmeze o facultate.

Consilierea pentru orientare profesionala se acorda si adultilor care doresc sa actioneze pe plan profesional din diferite motive : sunt someri si se afla in cautarea unui loc de munca ; nu sunt someri, dar doresc un loc de munca mai bun ; au un loc de munca si vor sa il pastreze ; intentioneaza sa-si schimbe profesia, deoarece aceasta nu le mai ofera satisfactii profesionale sau materiale, le creeaza probleme familiale, etc. ; nu intentioneaza sa-si schimbe profesia, dar doresc sa evolueze profesional prin specializari, calificari suplimentare, perfectionari.

Teoriile privind deezvoltarea carierei vizeaza modul in care oamenii invata sa-si administreze propriile cariere. Ele ofera descrieri privind modul de alegere a ocupatiei, explicatii privind cauzele si avanseaza predictii despre ceea ce se poate intampla in anumite conditii.

Conceptul de gestionare a carierei are doua obiective :

cel al individului , care cauta sa-si valorifice cat mai bine potentialul fie prin avansarea in cariera, in cazul salariatilor, fie prin redobandirea unui loc de munca, in cazul somerilor.

cel  al firmei, care cauta sa gaseasca criteriile cele mai bune de alegere a salariatilor.

Consilierul - ca persoana si profesionist - exprima doua entitati care se impletesc si nu pot fi separate in realitate. Succesul in activitatea de consiliere depinde de urmatoarele aspecte :

consilierul este interesat de cum apare lumea din punctul de vedere al clientului ;

consilierul are opinii pozitive despre oameni ; ii considera demni de incredere, capabili si prietenosi ;

consilierul are o imagine de sine pozitiva si incredere in propriile abilitati ;

interventia in calitate de consilier se bazeaza pe valori personale.

Consilierul poate fi util clientului in probleme precum alegerea sau gasirea unui loc de munca sau adaptarea la cerintele postului sau climatului din organizatia din care face parte. El poate ajuta clientii sa ajunga la o mai buna intelegere a propriei persoane si a pietei muncii, sa coreleze propriile interese si talente cu solicitarile asociate diferitelor oportunitati ocupationale. Consilierea devine o componenta semnificativa a serviciilor furnizate in domeniul muncii si al realtiilor de munca, precum si o conditie pentru o plasare adecvata.

Intr-o piata a fortei de munca aflata in contiunua miscare exista o presiune asupra valorilor salariatilor si nu numai. In mediul competitiv al economiei de piata, managerii ii determina pe angajati sa adere la valorile circumscrise carierei si in special la cele ale intreprinzatorilor. In economia de piata tot mai multe regului, roluri si valori ale salariatilor sunt puse sub semnul intrebarii de celelalte seturi de valori ( ale intreprinzatorului si celui ce doreste sa faca o cariera). Intrebarea care se pune este daca se pot schimba seturile de valori. Consilierea poate facilita acest proces prin incercarea de a supune atentiei clientului ciocnirea dintre noile valori si vechile valori. Este indicat sa privim cele trei seturi de valori ca fiind complementare si nu opuse. Fiecare perspectiva are ceva de oferit : cel ce vrea sa faca o cariera este pasionat de munca lui ; salariatul este echilibrat, iar intreprinzatorul este flexibil. In orice activitate ar trebui sa le regasim pe toate trei. Consilierul ii ajuta pe clienti sa mentina echilibrul intre aceste trei perspective.