propaganda

V. atitudine, comunicare, difuziune, ideologie, influenta sociala, manipulare, mass-media, persuasiune

Activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspindire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. P. se realizeaza astfel incit sa conduca la realizarea scopurilor si intereselor grupului pe care il serveste, neexistind o p. neutrala valoric sau obiectiva. Cel mai adesea, p. se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare si urmareste realizarea unor scopuri de manipulare. Exista insa si forme de p. (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala etc.) diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul gruparii sociale care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.

Cind se constituie ca sistem, p. dispune de:

a. o structura institutionala specializata;

b. o ideologie si o tabla de valori aflate in corespondenta cu interesele si obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta;

c. mijloace si metode de transmitere a mesajelor. Structura institutionala include aparatul de conducere ierarhica, precum si centre de organizare, studiu, proiectare si difuziune ale mesajelor. Ideologia, tabla de valori, ca si interesele si obiectivele sint luate ca referinta pentru programarea si realizarea p.

In sociologia p. o atentie deosebita este acordata mijloacelor si metodelor de transmitere. In acest sens au fost consacrate mai multe metode de p. Una consta intr-o astfel de organizare a mesajelor incit sa provoace trairi si adeziuni afective, mai ales de tip emotional. Mai intii se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectare a intereselor, amenintare a pozitiei individuale, impiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc.) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea de fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.

"P. faptelor' (R. K. Merton, P. Lazarsfeld) este centrata pe transmiterea de fapte cit mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate si care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor. Indemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unei cai sint inlocuite de o astfel de selectie si prezentare a faptelor care provoaca optiunea personala pentru acea cale prezentata ca cea mai buna dintre cele posibile. In felul acesta se lasa impresia autonomiei personale in luarea deciziei.

P. bazata pe comunicarea persuasiva presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional si care se bazeaza pe persuabilitatea membrilor audientei. O distinctie importanta se face intre p. tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor afecte imediate) si p. strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza si conceptiilor proprii indivizilor si societatii). M.V.