Populatie si esantion. Alegerea subiectilor

Populatie si esantion. Alegerea subiectilor

Esantionare = setul de operatii cu ajutorul carora, din ansamblul populatiei vizate de cercetare, se alege o parte, numita esantion, parte ce va fi supusa in mod nemijlocit investigatiei. Alegerea trebuie facuta de asa maniera incat, prin intermediul acestui studiu redus sa se obtina concluzii cu valabilitate generala, adica dand seama de caracteristicile intregului univers de indivizi constituenti ai populatiei.

- faptul ca pe baza unui esantion de 1000-2000 de persoane, se prezinta caracteristicile intregii populatii este privita cu mare suspiciune de necunoscatori; educatia in spiritul rationarii in termeni statistici sau probabilistici este inca deficitara;

→ marja de eroare- in orice studiu rezultatul se obtine cu a anumita eroare si intervine un anumit risc in incadrarea lui intr-o marja de eroare; dar se uita ca orice actiune umana este supusa riscului interventiei unor factori care pot sa deformeze rezultatul vizat.

Avantaje:

→ de ordin economic

evident mult mai scazute decat dc ar trebui studiata intreaga pop; cheltuielile materiale sunt de regula proportionale cu nr indivizilor investigati

→ de ordin aplicativ

scurtarea timpului necesar confera posibilitatea de a surprinde imaginea caracteristica populatiei, in conditiile in care schimbarile se produc cu mare rapiditate si rezultatele cercetarii isi pot pierde actualitatea pana la publicare;

→ de cunoastere

desi pare straniu, valoarea rezultatelor obtinute prin studiul cu esantion pot fi superioare unui studiu complet; dc prin studiul intregii pop se reduc erorile de selectie si riscul nepotrivirii lor, dar cresc alte erori, cum ar fi munca operatorilor; cand se studiaza un lot restrans se poate folosi un grup de operatori mic si bine pregatit si minutios controlat, in alte conditii insa se necesita folosirea multor operatori, care nu pot fi temeinic alesi si controlati;

Reprezentativitatea esantionului

= consta in capacitatea lui de a reproduce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras;

- se determina valoarea v* = medie, proportie, indicator de dispersie

d = eroarea

se construieste intrevalul (v*-d, v*+d) in interiorul caruia se va gasi valoarea cautata v;

→ idei cu valoare de principiu:

plasarea lui v pe intervalul mentionat nu este niciodata certa; reprezentativitatea trebuie exprimata si evaluata prin ambii termeni: eroarea maxima si nivelul de probabilitate;

nu se poate vb despre o reprezentativitate a unui esantion in general, ci numai in raport cu o caracteristica data (ex: sex)

un esantion este mai mult sau mai putin reprezentativ, nu este reprezentativ sau nereprezentativ;

eroarea (d) si probabilitatea (P) nu sunt independente; fixand una dintre ele, cealalta rezulta prin calcul;

nu exista reprezentativitate totala; exista o anumita eroare "suficient de mica" si o anumita probabilitate "suficient de mare" pt ca esantionul sa fie "bun"; pt nivelul de probabilitate val min acceptata este 0,95% (sansele de a gresi sa nu fie mai mari de 5%), iar eroarea trebuie sa fie de max 2-3%;

Gradul de reprezentativitate depinde de:

caracteristicile populatiei studiate

marimea esantionului

procedura de esantionare

- esantionul va fi mai reprezentativ pt acele caracteristici ce evidentiaza o mai mare omogenitate si mai putin reprezentativ pt caracteristicile eterogene;

- pt a caracteriza niv de omogenitate se foloseste indicatorul de dispersie cel mai reprezentativ, abaterea standard; eroarea de esantionare arata k aceasta este direct proportionala cu marimea abaterii standard, deci cu niv de dispersie a indivizilor in jurul mediei;

- in ciuda intuitiei, sporul de reprezentativitate nu este direct proportional cu cresterea volumului esantionului; dependenta dintre reprezentativitate si nr de indivizi din esantion nu e liniara; reprez atinge repede un nivel ridicat, incat orice crestere suplimentaraa nr de indivizi in esantion nu aduce un spor notabil de reprezentativitate;

- tot in acelsi mod, marimea populatiei de studiat nu are o influenta asupra marimii esantionului;

→ un esantion de 500-600 de pers ar fi suficient de satisf pt niv popul, dar in cercetarile efective se folosesc esantioane mai mari, pt ca apare necesitatea efectuarii unor comparatii intre subpopulatii; or daca esantionul este reprezentativ la niv populatiei, dar subpopulatiile nu mai sunt la fel de reprezentative pt subpopulatiile din populatie (cei cativa reprezentanti ai unui astfel de strat in esantion nu mai pot fi priviti ca un esantion ce merita incredere);

Tipuri de esantioane. Proceduri de esantionare

aleatoare (probabilistice) = alegerea este pur intamplatoare printr-un mecanism care elimina intreventia subiectiva a omului sau orice alta actiune care poate introduce factori care sa favorizeze alegerea unor indivizi sau sa defavorizeze/ excluda alegerea altora; procedura e aleatoare atunci cand fiecare indiv din pop are o sansa calculabila si nonula de a fi ales in esantion;

nealeatoare (neprobabilistice)

- pt a putea construi un esantion este nevoie de o cunoastere perfecta a componentei unei pop. Dar rareori se intampla asa; in schimb exista unitati care pot fi perfect identificate (ex lista localitatolor din tara).

→ Esantionarea simpla aleatoare

nu pp nici un fel de operatii prealabile de grupare a indivizilor sau de repetare a selectiei; indivizii sunt alesi in mod uniform cu o probabilitate identica pt fiecare; procedura tipic-ideala este aceea a "loteriei", a tragerii la sorti;

in practica insa se foloseste procedura "tabelelor cu numere aleatoare" = cercetatorul trebuie sa posede o lista cu toti indivizii din pop, si toti vor primi un nr de ordine (de la 1 la n). se deschide lista la o pagina aleatoare si se alege un nr de pronire; procedura se continua pana se completeaza intregul esantion;

→ Esantionarea prin stratificare

se porneste de la o diviziune a pop, dupa un criteriu (caracteristica)

alegerea esantionului n se va face in s etape, selectand cu o procedura simpla aleatoare s esantioane, de marime n1, n2, .., ns, fiecare dintre ele provenind din cate un strat al pop si fiind prop cu marimea stratului respectiv.

in ciuda interventiei cercetatorului in gruparea pop pe straturi, procedura isi pastreaza caract pur aleator, alegerea subesantioanelor sunt prop cu marimea starturilor;

daca insa o alta caracteristica, B, este asociata cu A, atunci se poate demonstra matematic ca esantionul fiind stratificat dupa A, el va reproduce mai corect decat unul simplu aleator - ceteris-parbus - caracteristica B; atunci cand se foloseste un chestionar ce urmareste obtinerea simultana de informatii pentru o serie de caracteristici ale populatiei este greu sa se spuna dupa care criteriu e preferabil sa se realizeze stratificarea →se foloseste o stratificare multipla (sex, varsta, ocupatie, nivel de scolarizare, rezidenta, =variabile factoare ce caracterizeaza situatia obiectiva a unui individ si despre care se presupune ca are o influenta semnificativa in conturarea opiniilor, atitudinilor si comportamentelor)

esantionarea prin stratificare este mai buna decat cea simpla aleatoare, in sensul ca dintre doua esantioane de volum egal, cel realiizat prin stratificare are o reprezentativitate superioara celei a esantionului aleator

daca ponderile straturilor in populatie sunt foarte diferite unele de altele, adica exista subpopulatii foarte mici comparativ cu altele, atunci suesantioanele pt. straturile cu pondere redusa vor fi si ele foarte mici (cand se mentine principiu selectiei prop. ) si isi pierd orice reprezentativitate rezonabila. Va fi nevoie sa marim esantioanele mici pt. a ramane la un esantion total de dimensiuni rezonabile.

→ Esantionarea multistadiala

daca am selectat un esantion simplu aleator de pe lista populatiei unui judet nu e greu sa ne imaginam cum arata, dpdv al dispersiei teritoriale, acest esantion; operatorii vor trebui sa strabata intreaga arie a judetului pt. cateva persoane (impediment serios)

esantionarea multistadiala se bazeaza pe ideea ca orice tip de populatie poate fi privita ca fiind formata din indivizi ce apartin unor grupuri in cadrul carora ei se gasesc in proximitate spatiala; la randul lor, aceste grupuri sunt formate din altele mai mici , care si ele sunt formate din altele si mai mici si asa mai departe pana se ajunge la nivelul individului; esantionarea nu este obligatorie sa inceapa cu individul, ci se poate porni cu grupurile, mergand succesiv de sus in jos;

primul stadiu - vom alege un esantion de grupuri de rand cel mai inalt, apoi din fiecare un esantion de grupuri de rangul doi, in final se va alege un esantion de indivizi, care, de regula, cuprinde intreg efectivul ultimului esantion de grupuri (ex: populatia unei tari fiind grupata in judete, primul pas ar putea fi alegerea unui esantion de judete; in cadrul judetelor alese, se selecteaza un nr. De localitati, in cadrul localitatilor anumite strazi, ajungandu-se la gospodarii, din care se ia un individ - mai multi.

Scopul principal - reducerea costului si timpului.

Este mai putin reprezentativ decat unul simplu aleator.

→ Esantionarea multifazica

=consta in alegere, initial, a unui esantion de dim. Mare, la nivelul careia se aplica un instrument de cercetare mai simplu, esantion care la randu-i se supune unei operatii succesive de esantionare, determinandu-se astfel loturi din ce in ce mai mici.

→ Esantionareaa pe cote

cea mai cunoscuta si utilizata procedura de esantionare nealeatoare

incearca sa limiteze subiectivitatea operatorilor in alegerea subiectilor de anchetat, prescriind incadrarea acestoe alegeri in animite cote, adica indicand frecventele indivizilor care prezinta anumite insusiri; mai concret spus, daca se cunoaste distrib. Pop dupa un numar de variabile X, Y, Z, atunci operatorii lor li se va indica sa sesecteze indivizii in asa maniera incat esantionul final sa aibe aceas distributie procentuala, dupa factorii X, Y, Z, ca si populatia totala;

totusi un nr foarte mare de factorii ar pute constitui un obstacol prea puternic pentru operator, in gasirea persoanei cu atat de multe caracteristici prescrise;

alta ratiune; rapiditatea cu care se poate realiza nr de convorbiri propuse, dat fiind ca operatorul nu mai este nevoit sa caute o persoana anume.

Esantionarea neprobabilistica nu permite, stricto senso, calculul reprezentabilitatii.

→ Esantioane fixe (panel)

esantioanele panel sunt esantioane supuse unei investigatii repetate, cu acelas instrument. Tehnica panel se foloseste in deosebi atunci cand se urmareste evidentierea schimbarilor petrecute, in cadrul unei populatii.

Avantajele:

a. de accesibilitate: facilitati legate de costurile materiale, de selectia si instrurea operatorilor, de promtitudinea culegerii rezultatelor

b. de cunoastere: se imbunatatesc raporturile operator - subiect prin cresterea increderii.

- conduc nu numai la detectarea schimbarilor structurale ci permit si identificarea tipurilor de persoane care prezinta sau nu modificari de opinie; stabilitatea striucturilor nu implica si o imobilitate a indivizilor in cadrul acestora;

dezavantaje: nici un esantion nu este suta la suta fix; cea mai mare problema este insa uzura morala a esantionului , conditionarea indivizilor care sunt supusi unei anchete repetate; oamenii costienti sa sunt anchetati in privinta anumitot aspecte ale vietilor, pot ajunge sa-si schimbe caracteristicile in raport cu aceste probleme, ceea ce inseamna ca esantionul isi pierde in timp reprezentativitatea.

Aspecte practice ale esantionarii

→ procedura "pasului"

Pas = raport care arata, in medie, al catelea individ din populatie intra in esantion; daca avem de ales un esantion de 1000 de persoane dintr-un oras cu 50.000 de locuitori, atunci pasul va fi 50      

→ metoda areolara sau pe zone:

- lipsa unui cadru de esantionare poate fi suplinita cu ajutorul unor proceduri de delimitare de areare sau zone pe suprafata geografica; aceasta suprafata se imparte intr-o multime de zone mai mici care devin ele insele obiect de selectie aleatoare, simpla sau stratificata; natura arealelot delimitate este forte diversa si depinde de cuprinderea anchetei si de problematica urmarita.

→metoda itinerarilor:

dupa alegerea localitatilor se identifica locuintele in care traiesc persoanele de intervievat procedandu-se altfel: pe baza unei scheme aleatoare/cvasialeatoare, se aleg punctele de sondaj, adica adresele de la care incepe itinerarul unui operator (ele pot fi feterminate prin tragere la sorti a unui nr de strazi si apoi, de pe strazile alese, a unei adrese); duap identificarea primei adrese operatorul primeste instructiuni si I se prescrie o ruta pe care o are de parcurs, precizandu-i-se un pas, pentru a ajunge la toate cele 10,15,20 de locuinte pe care le are de intervievat; primeste de asemenea indicatii asupra deciziei de luat daca strada se termina, daca la o adresa sunt mai multe locuinte.

→alegeree persoanei de anchetat: nu trebuie in nici un caz lasata la latitudinea operatorului;