Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

BAZINUL VAII AZUGA - studiu fizico-geografic

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Test geografie- clasa a IX-a
Muntii Padurea Craiului - RETEAUA HIDROGRAFICA, VEGETATIA SI FAUNA
BAILE OLANESTI
Muntii Paring - Trasee turistice
BRAZILIA - Granitele, Cele mai mari orase, Economia
STATIUNEA COVASNA
Grupa Fagaras
GRUPA BUCEGI
STATIUNEA COVASNA
Romania-prezentare monografica - Dunarea, Marea Neagra, Nistru





BAZINUL VAII AZUGA

studiu fizico-geografic

Asezare geografica, individualitatea si limitele bazinului

Pozitia geografica a vaii Azuga, are o insemnatate deosebita in intelegerea cazatala a conditiilor fizico-geografice, sub care s-a format si in care a erodat intregul peisaj geografic al regiunii.

Bazinul Azuga se desfasoara in partea - sudica a Romaniei, fiind un bazin montan situat pr versantul nordic al Muntilor Baiu, cea mai vestica subunitate a Muntilor Teleajenului. Partea aceasta nordica se mai numeste si Culmea Neamtu.

Valea Azugai are un traseu sinuos, de la confluenta cu Prahova si pana aproape de obarsie. Aceasta separa Muntii Baiului de Clabucetele Predealului.

Pe tot parcursul, Azuga are o vale larga, adancita cu 300-400 m fata de Clabucete, si 400-700 m in raport cu principalele varfuri si culmi ale Unghiei Mari, Rusului, Neamtului, Cazacului din Muntii Baiu.

Bazinul vaii Azuga se desfasoara in cea mai mare parte in extremitatea nord –estica a judetului Prahova. Limita nordica a bazinului Azuga trece foarte putin si pe teritoriul administrativ al judetului Brasov.

In general bazinrtele hidrigrafice prezinta o mare complexitate de peisaje , componentele variaza de la un loc la altul,ceea ce duce la individualizarea subunitatilor.In aceasta ccomplexitate rezida necesitatea studierii in detaliu a componentelor, a incadrarii lor teritoriale si a desemnarii reperelor geografice.

Bazinul Azuga prezinta anomalii de directie semnificative. Izvorand intre 2 munti mijlocii, varful Lacul Rosu si varful Boului, se indreapta la inceput catre nord, pana ce intalneste masivul Piatra-Mare, de unde se frange brusc aproape spre sud, ocolind poarta Retivoiului si evitand adancile depresiuni vecine, pana la Unghia Mare, care o trimite spre vest spre Prahova.

Cotitura ascutita de sub Piatra –Mare permite presupunerea ca Valea Azuga de la izvor a fostun rau care o data se indrepta spre Ardeal si care a fost captat de un rau venind dinspre sud.

Intreaga portiune a raului, la aceasta cotitura prezinta caractere de maturitate- sta suspendata la inaltime de cateva sute de metri deasupra paraielor invadatoare vecine, care ameninta si din est(Garcinul) si din vest( Timisul).

Existenta unei singure unitati geologoce si geomorfologice este o alta caracteristica a bazinului Azuga.

Intre bazin dreneaza o singura unitate, cea a flisului paleogen cretacic suprapus peste stratele de Sinaia si Azuga, stratele eterogene (gresii, marne, calcare) ce se dezagrega usor sub actiunea proceselor de delivatie si nivatie.

La individualizarea bazinului un rol insemnat il au si zonele de convergenta hidrografica ce actioneaza ca nivele de baza locale. Ele se realizeaza pe toata lungimea raului.

In individualitatea geografica a bazinului Azuga un rol insemnat il au forma, suprafata, elementele de simetrie si asimetrie.

Prin forma sa, unitatea intra in categoria raurilor uniform dezvoltate. Lipsa unor afluienti ci suprafete bazinale mari face ca Azuga sa prezinte spre varsare o forma alungita, un bazin dezvoltat linear. Majoritatea afluientilor sunt perpendiculari pe Azuga, la fel si organismele torentiale. Ele, fie sunt dispuse in insasi valea Azugai, atunci cand cumpana de ape este aproape, fie ca-si dezvolta un bazin aparte de vale, au un efect modificator asupra formei bazinului si a cumpenei de ape, pe care o modifica ca aspect.

Cu toata dezvoltarea aproximativ uniforma a bazinului, in cadrul lui apar si elemente de asimetrie. Existenta afluientilor majori se manifesta prin dispozitia alternativa a acestora fata de albia raului.Aceasta situatie favorizeaza deplasarea cumpenei de apa sau impingerea albiei catre versantul opus, prin aportul debitului solid.

Unitatea fizico- geografica a bazinului Azuga rezida si din aspectul celorlalte componente ale cadrului natural. Astfel, climatul isi diferentiaza regimul precipitatiilor, temperaturilor, vantului, pe trepte- altimetrice.

Apare o etajare climatica, ca are rol hotarator in dispunerea elementelor de ordin hidrografic.

Conditiile morfo- climatice impun o etajare a vegetatiei, fapt care duce la separarea in cadrul bazinului a etajelor de foioase, conifere si subalpin. Ele sunt rezultatul expozitiei pantelor, care duc la realizarea unor conditii topo – climatice deosebite.

Cumpenele de apa prin caracterele lor isi aduc aportul la individualizarea bazinului Azuga ,ele avand rolul in acelasi timp de limite ale unitatii avute in studiu.

Apropierea sau departarea cumpenelor de apace insotesc de o parte si de alta a raul, se datoresc extinderii mai mari sau maimici ai unor afluenti.Aceasta se reflecta de obicei in micsorarea sau marirea suprafetei bazinale. Functia amintita este determinata de mai multe cauze ,intre care amintim natura litoligica ,structura generala si evolutia geomorfologica.

Geologia Vaii Azuga

Din punct de vedere morfologic, este evidenta relatia dintre structura geologica si morfostructurala.

Valea Azuga se afla intre M. Baiului si Piatra- Mare, unitate ce se suprapune zonei de curbura a Carpatilor Orientali, si corespundezonei flisului intern, pe 22 km.



Prin complexitatea si variabilitatea problemelor pe care le-a ridicat, zona flisului a exercitat o atractie deosebita asupra multor geologi.

Structurogenetic subzona flisului intern a fost generata de aria de expansiune central-carpatica, incat in structura actuala reprezinta o sutura respectiv sutura-C –Carpatica.

Procesul de sedimentare a inceput spre sfarsitul Jurasicului si a dainuit pana spre sfarsitul Eocenului.

Sursa de alimentare cu material terigen a constituit-o in principal zona cristalino- mezozoica, iar acumularile cu factura de flis, in grosime de mii de metri, sunt preponderent arenitice prezentand caracter polimictic.

Tectogeneza neocretacica a cutat si fracturat formatiunile flisului ntern si totodata acestea s-a desprins de pe substrat fiind impins peste flisul extern pe care il incaleca. In acelasi timp, in cuprinsul flisului intern s-au individualizat cele 2 unitati tectonice : Panza de Ceahlau si Panza de Teleajen. Seria de depozite caracteristice este cunoscuta sub denumira de « Stratele de Sinaia «  dupa numele localitatii de pe Valea Prahovei, unde se gaseste tipic dezvoltata.

Structura

Se cunosc 3 zone individualizate prin caracterele lor structurale :

-zona cutelor profunde de clivaj axial, corespunzatoare stratelor de Sinaia inferioare,

zona cutelor de tractiune corespunzatoare stratelor de Sinaia medii,

zona cutelor largi, corespunzatoare stratelor de Sinaia superioare si flisului barrenian-aptian.

Structura este complicata printr-un sistem de falii verticale care taie anticlinoriu nord-vest, sud –est. Predomina vaile subsecvente, consecvente, si obsecvente in functie de orientarea acestora fata de inclinatia stratelor.

Relieful

< Analiza morfologica isi gaseste inlantuirea logica a problemelor sale si anume, in cea morfometrica si morfografica , a caror concretizare este reflectata de sinteza ambelor , care este analiza morfogenetica , (v. Velcea 1961 ).

Morfometria conduce la stabilirea unor elmente , ca desimea si adancimea fragmentarii , ce reflecta intensitatea proceselor de ordin geografic.

Valea Azuga , cea mai veche retea , prezinta adancimi ale fragmentarii de 300-400 m in sectorul unitar, cel al reliefului fluviatil, in sectorul de chei , unde altitudinile absolute cresc – mai mari de 1700 m – in sectorul mijlociu , ce domina atat regiunea la nord cat si la sud.

Pe dreapta si pe stanga Azugai , se remarca prezenta inseuarilor care atesta o evolutie geomorfologica intensa. Culoarele de vale au largimi diferite de la un loc la altul., largimi mari au in bazinul Unghia Mare .

In general vaile au caracter mixt si prezinta largimi mai mari in sectoarele de subsecventa si mai mici in cele de consecventa.

Configuratia vailor si interfluviilor prezinta caractere tipice, facandu-se remarcata existenta unei rupturi de panta ce schimba unghiul de inclinare al diferitelor suprafete. Se remarca pozitia afluientilor perpendiculari pe rau si foarte rar la structura geologica. In acelasi timp , vaile reflecta si conditiile climatice etajate pe trepte de relief.

Interfluviile secundare coboara spre valea Azugai de o parte si de alta, sprijinind ca adevarate contraforturi interfluviale principale. Spre vale cea mai mare parte a iterfluviilor secundare se termina prin suprafete triunghiulare sau suprafete usor bombate. Unele din ele sunt insa asimetrice , ca reflex al structurii cutate.

Prin crearea unor conditii de modelare, pe care agentii prin eroziune le evidentiaza, raportul dintre roca si forma este pus in evidenta de eroziunea diferentiala. In acest sens , pot fi depistate forme cu caractere specifice, proprii anumitor tipuri de roci sau in alte cazuri forme comune pentru mai multe tipuri de roci.

Varietatea formelor depinde de agenti, de zona climatica in care are loc modelarea. In bazinul Azugai se pot distinge mai multe tipuri de relief , pe gresii, pe argile si pe marne, pe depozite cuaternare.

Relieful dezvoltat pe gresii

Prezenta gresiilor este mare in majoritatea etajelor paleogenului

si neogenului , in mare parte gresiile sunt acoperite de depozite de natura nisipoasa , de eluvii, deluvii sau chiar de marne si argile.

Aceste roci se transpun in configuratia interfluviilor prin pante domoale, prelungi corespunzatoare directiei de cadere a bancurilor grezoase.

Functiunea de suprafata structurala ii confera stratului de gresie calitati aparte intrucat pe suprafata sa eluviul duce la formarea unor soluri nisipoase, favorizand alunecarile superficiale, siroirile , creearea de rigole si ogase.

Un aspect demn de amintit este impermeabilitatea gresiilor in urma infiltratiei apelor din precipitatii, lucru care duce la creearea unui strat freatic consistent ce conditioneaza o serie de procese actuale.

Relieful dezvoltat pe marne si argile



Marnele fiind roci cu o duritate destul de mica, sunt colorate diferit, reflectand predominenta unor elemente specifice , de multe ori in compozitia lor intra cantitati insemnate de nisipuri fine , aceasta formatiune geologica , genereaza cea mai mare varietate de produse.

Argila si marna trec drept roci impermeabile. Formele de relief legat de argila sunt cele de bad-lands, alunecarile de teren cu aspect haotic. Acest relief este puternic dezvoltat la obarsiile vailor precum si pe piemontul de eroziune de la confluenta Limbaselului cu Azuga. Un aspect diferit il prezinta marnele scoase la zi fie in urma alunecarilor si torentialitatii, fie datorita eroziunii in suprafata. Marnele mai dure apar totusi in albiile Retivoi , valea Unghia Mare si Mica si afluientii sai, alcatuind patul canalului de scurgere in general sub aspecrul unor repezisuri.

Pe valea Limbasel , valea Ceausoaia, se remarca numeroase lspezi marnoase vinetii puternic cizelate de catre apa. Relieful dezvoltat pe marne se mai intilneste si-n regiunea montana de la nord de Jilip, pe depozite paleogene.

Indiferent de natura litologica , rocile au o natura stratificata , au capacitatea de a se desprinde in placi in urma actiunii diferitilor agenti. Acesta foliere o intalnim la gresii si marne.

Relieful dezvoltat pe structura cutata

Structura cutata apare predominent in sectorul sud- est, de cumpana si mai ales in sectorul mijlociu. Astfel aceasta componenta de ape, care se desfasoara pe cele mai mari inaltimi face parte din punct de vedere structural din vastul anticlinoriu –cel al M. Baiu. Zonele de relief majore ale structurii cutate sunt forme diferite concordante cu natura si structura. Formele de concordanta sunt vaile de sinclinal, culmile de anticlinal si clisura de pe cursul mijlociu al vaii Azuga.

Asocierea in timp a factorilor fizico- geografici a condititonat formele de manifestare ale activitatii torentiale. Domeniul cuprins de torenti este evident in zona celor mai mari altitudini ale bazinului pana la limita inferioara a zonei montane. Importanta este etapa de inaintare a arterelor hidrografice, sub forma obarsiilor torentiale, de formare a glacisurilor, de incrustare a rocilor si implicit de complicare a bazinului. Vaile au inaintat in cadrul interfluviilor tocmai prin intermediul torentilor.

In cadrul reliefului unui bazin hidrografic interfluviile formeaza aceste vertebre intre care se insinueaza vaile. Suprafetele de nivelare s-au dezvoltat pe interfluviile centrale care de fapt formeaza o treapta superioara in afara complezului de vale.

Suprafata de eroziune Rau- Ses (1700 –1850)

Se individualizeaza o suprafata de eroziune dezvoltata sub forma unor interfluvii principale si secundare cu caracter rotunjit. Suprafata aceasta se dezvolta sub forma de umeri, dand roata bazinelor.

Suprafata de eroziune Gornovita

Nivelul de eroziune de 900 – 1150 m –Simila , sincron suprafetei Gornovita.Apare sub forma unor umeri, versantii sai festonati de numeroase organisme torentiale si invaluiti de prabusiri.

Clima

Desfasurarea bazinului pe directie sud-vest nord-est si etajarea reliefului impun o mare complexitate morfoclimatica.

Bazinul Azuga se situeaza in zona Carpatilor de curbura, unde se succed mai multe influente barice : anticiclonul dinamic azoric,care actioneaza vara, cand masale de aer actioneaza din nord-vest, ciclonul islandez, predominant sud-vest are ca efect formarea de precipitatii bogate, mai ales sub forma solida, ciclonii mediteraneeni, au influenta slaba. Radiatia solara globala ajunge la 100- 150 K/cm.p

Un rol important il are suprafata subiacenta si anume culmile impadurite sau pajistile de altitudine de pe interfluviile nivale, ce dau particularitatile climatice si topoclimatice.

Esentiala este insa expozitia versantilor , versantii vestici sunt in ansamblu semiansoriti si mai uscati. Un grad mare de expunere la radiatia solara o au pajistile de pe suprafetele de nivelare.

Variatia temperaturii medii anuale a aerului este evidentiata de scaderea acestuia cu altitudinea. Diferenta de nivel de 1485 m, reliefeaza o secventa caracteristica in etajarea climatica a Carpatilor.

Valorile medii anuale ale temperaturii variaza intre 4,5 C la Predeal si 6,2 C la Sinaia Manastire. Cu toate acestea exista diferentieri legate de versantii insoriti, umbriti , adapostiti si expusi.

Un fapt caracteristic este dezvoltarea asimetrica a padurii, ce urca pe versantii nordici, reci si umbrosi si coboara pe cei sudici.

Diferentele pe verticala sunt semnificative in iulie cca. 10 C, fata de ianuarie

Vegetatia si fauna

Vegetatia este aceea care, in zona montana defineste fizionomia unitatilor teritoriale.

Conditiile edafice in zona montana sunt determinate de latitudine si de expozitia versantilor . o data cu cresterea altitudinii, presiunea atmosferica si temperatura medie anuala scad . in ecelasi timp transparenta mare a atmosferei pe timp senin permite realizarea unei puternice insolatii in cursul zilei si pierderea caldurii prin radiatie noaptea. In aceste conditii se produc <puternice oscilatii ale temperaturii solului ca si contrast de temperatura intre coastele insorite si cele umbrite > ( R. Calinescu, 1969 ).

Culmile si varfurile sunt acoperite de vegetatie subalpina cu tufisuri si diferite asociatii de pajisti. Limita inferioara a acestui etaj a fost foarte mult coborata prin defrisari necesare extinderii suprafetelor cu pasuni.

Etajul subalpin format din tufisuri si raristi prezinta trasaturi de tranzitie intre vegetatia ierboasa a etajului alpin si vegetatia padurilor situate la altitudini mai joase.



O mare raspandire o are pajistea de paius rosu, iarba vantului, etc.Pe versantii din bazinele de receptie ale vailor , unde ravenele , solifluxiunile si naruirile au inlaturat o buna parte din strarul ierbos initial si din depozitul aluvial, se dezvolta rogoz , malaiul cucului. Mai sus de 1650 m , pe toate varfurile principale se intalnesc ,iarba vantului , tarsa, horsti.

In general atat tufarisurile cat si raristile se gasesc pe podzolurile humico- feruginoase sau pe splurile humice. Pajistile subalpine se formeaza pe soluri brune.

In bazinul Azugai , datorita etajarii climatice se produce deci si o etajare biologica. Aceasta etajare este evidenta si in cazul proceselor fizico- geografice actuale. In cadrul padurilor de munte distingem cateva etaje si sub etaje de vegetatie diferentiate floristic. Limita suprioara a padurii oscileaza in bazinul Azugai intre 1600- 1700 m, iar cea inferioara intre 1250 –1550 m.

Tipic pentru padurile de rasinoase este numai soarecele vargat de altfel foarte rar intalnit la noi. In schimb in padurile de rasinoase se intalnesc specii de mamifere ce traiesc si in padurile de fag cum ar fi: ursul cerbul , rasul , veverita ,etc. Dintre pasari amintim specii tipice: cocosul de munte , ienurca , ciocanitori, dintre rapitoare : acvila de munte vulturul negru , soarecul si huhurezul, corbi ,pitigoi, etc.

Bibliografie:

Ielenicz M. – Muntii Baiului –caracterizare geomorfologica , Analele univ. Bucuresti, Geografie 1981;

Chitu C. – Relatii intre procesele de sedimentare si formarea reliefului , Terra , 1967;

Mihailescu V. (1963) – Carpatii sud- estici , Ed. Stiintifica Bucuresti;

Velcea V (1961 )- Masivul Bucegi – Studiu geomorfologic, Ed. Academiei.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1860
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site