Muntii Padurea Craiului - RETEAUA HIDROGRAFICA, VEGETATIA SI FAUNA

CONSTITUTIE SI RELIEF

Muntii Padurea Craiului sint constituiti dintr-o serie de platouri carstice situate la altitudini care variaza intre 400 si 800 m. Aceste platouri sint dominate de virfuri putin proeminente dar care ofera largi perspective asupra regiunilor apropiate. Vai adinci cu versanti inclinati, adesea deosebit de salbatice, despart platourile carstice ciuruite de doline.

Alcatuirea geologica a Muntilor Padurea Craiului, ca si procesele geologice care au actionat asupra lor, se reflecta in morfologie. De la inceput trebuie mentionat ca mai bine de jumatate din suprafata acestor munti este alcatuita din roci carstificabile, calcare si dolomite. Cu multa rabdare, in zeci de mii de ani, apa a daltuit in aceste roci intreaga suita de forme carstice, care atrag prin frumusetea lor. Ceea ce caracterizeaza insa aceasta zona a Apusenilor este multitudinea dolinelor instalate pe platourile carstice, ca si numarul mare al pierderilor si ivirilor de apa. Pe platoul carstic situat la nord de Cornet, in versantul sting al vaii Mnierei, se intilnesc circa 100 de doline pe o suprafata de numai 1,5 kmp, desime rar intilnita in zonele carstice din tara noastra. Cit priveste drenajele subterane, se poate afirma ca aproape fiecare curs ce strabate o zona calcaroasa are cel putin un sistem de captare subterana. Dintre cele mai importante le amintim pe acele de la Pusta Calatea - Astileu, Galaseni - Josani, Batrina - Pestera de la Vadu Crisului, Carmazan - Izbindisu si Pestera Vintului, Toaia - Damiseni, Secatura Bratcanilor - Izbucul Bratcanilor, Ponoare - Bulz si Acra - Valea Lesului; in sud, pe cursurile tributare Crisului Negru, mentionam numai sistemul carstic Runcsor-Sohodol-Albioara, a carui apa iese la zi prin izbucurile Toplicioarei, Toplitei si Rosiei.

Sistemul controleaza o suprafata de cca 100 kmp, fiind unul dintre cele mai largi si complexe sisteme carstice ale Apusenilor. Partea de nord-vest a masivului este alcatuita in mare parte din roci necarstificabile (gresii, conglomerate si sisturi argiloase) in care se intercaleaza pachete subtiri de calcare; de aceea si relieful ei este complet diferit de cel din zona centrala a Muntilor Padurea Craiului. Aici, in vest, lipsesc aproape complet cheile salbatice, platourile suspendate, ponoarele si izbucurile; reteaua hidrografica este mai bine organizata, cu creste evidente si pante domoale.

In sfirsit, sud-estul masivului, care cuprinde cursul superior al Vaii Iadului, este constituit din roci eruptive. Cu zeci de milioane de ani in urma, vulcanii, avind centrul in Vladeasa, au erupt pirjolind totul, acoperind cu lave si aceasta parte a Padurii Craiului. Aici relieful, asemanator cu cel din Vladeasa, este masiv, greoi, cu pante uniforme, domoale si cu inaltimi mai mari.

In general relieful Muntilor Padurea Craiului se caracterizeaza prin creste putin proeminente, care se destrama adesea in largi platouri carstice. Este un relief haotic, cu creste slab individualizate, orientate in mai toate directiile. Aceste trasaturi sint specifice pentru zona centrala si nord-estica a Padurii Craiului, adica pentru aproape 80% din suprafata masivului.

Creasta principala, cea care separa cursurile apelor tributare Crisului Repede de cele tributare Crisului Negru este slab evidentiata in teren. Este vorba de culmea marcata de inaltimile Cimpul Arsurilor, Plesa Serghis, Dealul Varului, Orbarii, Dealul Glimeii, Dealul Mare, Culmea Rosiorului (cunoscuta si sub denumirea de Ecleja Rosiorului), Dealul Carmazanului, Chicera Buglei, Dealul Ouasului, Magura Dosului, Lunca Acra, Hodringusa si Magura Beiusele. Creasta, extrem de sinuoasa, are o directie generala NV-SE. In citeva puncte, cum ar fi la Orbarii, la sud de Tomnatic, la vest de Zece Hotare si la sud de Dealul Ouasului, ea se pierde aproape complet in platouri inierbate, aproape plane. Altitudinea ei creste treptat spre sud-est, ajungind sa depaseasca 1 000 m in Hodringusa (1 027 m) si Magura Beiusele (1 004 m).

La nord si nord-est de creasta principala se desprind citeva culmi tesite care se termina brusc fie in bazinul Borodului, fie in taietura puternica formata de cursul superior al Crisului Repede. Dintre ele creasta Dealul Serbota - Dimbul Tinar - Galaseni -Ciungul - Dealul Crucii - Coasta Jocarului este orientata NV-SE; creasta Dealul Carmazanului - Virful Runcului - Dealul Dumbravii este orientata NE-SV, ca si culmea marcata de inaltimile din Dealul Rujetu - Dealul Culmei si Dealul Hapatag. Intre aceste ramuri se dezvolta o serie de platouri carstice inierbate, cu rare pilcuri de padure aciuate pe fundul dolinelor, peisaj caracteristic Muntilor Padurea Craiului. Mai jos citam citeva dintre platourile carstice mai importante: Secatura este situat la sud de satul Galaseni, in versantul sting al vaii Mniera; Tomnatic - Groapa Sohodol este amplasat pe teritoriul localitatii Tomnatic si se dezvolta spre nord-est spre Birtin; Zece Hotare se afla pe teritoriul localitatii cu acelasi nume; Damis - Ponoras se intinde la nord de localitatea Damis pina in versantul drept al Vaii Luncilor; Ponoara este situat pe teritoriul localitatii Ponoara, in versantul sting al Vaii Iadului; platoul de la Lunca Acra se afla tot in versantul sting al Vaii Iadului, in dreptul lacului de acumulare de la Lesu.

La sud si vest de creasta principala, culmile secundare sint mai evidente in extremitatea vestica a Padurii Craiului (culmea Magura Corbesti - Bulzu orientata est-vest si culmea Bulzu - Dimbul Pietroasa -Virful Chicera orientata nord-sud) si in extremitatea estica a masivului (culmea Piciorul Porcului - Magura Meziadului si culmea Dealul Varatecului - Dealul Capatinosu, ambele orientate est-vest, impadurite si cu versanti inclinati).

Tot la sud de creasta principala, in zona centrala a Padurii Craiului, numai doua culmi se desprind din relieful ciudat al acestei zone; ele sint dominate de Dealul Oarzana si Dealul Lazu si de Culmea Scaunul Craiului - Virful Merisorului; ambele sint orientate est-vest si sint constituite din gresii sau conglomerate, roci care au rezistat mai bine indelungatelor procese de eroziune decit calcarele. Zona centrala a Muntilor Padurea Craiului este dominata insa de prezenta a numeroase platouri carstice strabatute de vai oarbe strapunse de doline, multe lipsite de apa. Dintre ele se remarca cele de la Piatra Banii - Culmea Runcului din versantul drept al Videi; Racas amplasat in versantul sting al Videi, la nord-est de localitatea Lunca-sprie; Sclavul Ples de la est de punctul cu acelasi nume; Dealul Zavoadei - Piatra Soimului situat la nord de cursul superior al Videi; Platoul Runcuri de la nord de comuna Rosia si Groapa Ciungilor de la obirsia Ciungilor, afluent al Rosiei.

RETEAUA HIDROGRAFICA

Muntii Padurea Craiului sint strabatuti de o retea hidrografica extrem de dezorganizata, caracteristica regiunilor carstice. Platourile suspendate, constituite numai din calcare si dolomite, sint de cele mai multe ori lipsite de cursuri de apa, fapt care ridica problema aprovizionarii cu apa in timpul excursiei.

Doua mari bazine hidrografice acopera intreg teritoriul acestui masiv: in nord apele sint tributare Crisului Repede, iar in sud Crisului Negru. Creasta principala care desparte aceste bazine este orientata NV-SE; ea este jalonata de zone proeminente cum ar fi cele de la Dealul Varului, Dealul Glimeii, Culmea Rosiorului, Magura Dosului, Hodringusa si Magura Beiusele.

Crisul Repede cu afluentii lui - Mniera, Galaseni, Misid, Bratcuta, Boiul si Iadul - brazdeaza pantele nordice ale masivului. Toate au cursuri deosebit de interesante, cu chei importante si frumoase, ponoare ascunse in umbra padurilor, izbucuri clocotitoare, portiuni dolinare seci, pesteri si cursuri subterane. Exceptind Valea Iadului, cursurile enumerate au lungimi reduse si strabat nordul si nord-estul Padurii Craiului pe distante ce nu depasesc 20 km; de aceea si bazinele lor hidrografice au suprafete mici in comparatie cu cele din sudul masivului.

Pe valea cea mai importanta din nordul masivului - Crisul Repede - se pot distinge doua zone total diferite ca peisaj: in aval de localitatea Vadu Crisului unde strabate bazinul Borodului si are o vale larga cu curs sinuos, lent si in amonte de aceeasi localitate, unde valea se ingusteaza, apa merge mai iute, sector caracteristic unei vai de munte. In aceasta ultima zona, intre localitatile Suncuius si Vadu Crisului, Crisul Repede si-a croit cu greu drumul taind un masiv calcaros pe o adincime de peste 100 m. Peisajul este salbatic, cu pereti verticali ce gazduiesc o multime de pesteri printre care se numara si Pestera de la Vadu Crisului. Acest sector, cunoscut sub denumirea de Defileul Crisului Repede, a fost declarat monument al naturii.

Crisul Negru cu afluentii lui mai importanti: Topa (denumita pe unele portiuni Valea Morilor, Valea Rea sau Poteni), Valea lui Vasile, Rosia-Albioara-Sohodol si Runcsor - uda pantele vestice ale masivului. Sistemul Rosia-Albioara-Sohodol are in zona sa inferioara ca afluenti mai importanti piraiele Strimtura sau Usorilor (pe dreapta) si Meziad, Sohodol, Lazuri si Cuti (pe stinga). Aceste vai sint tot atitea puncte de atractie pentru turisti, prin originalitatea lor, prin sistemul lor special de drenare care genereaza portiuni de vai seci, uneori in trepte morfologice antitetice, cursuri normale adesea strinse in canioane impozante sau cumpene false de ape. Valea Lazuri, spre exemplu, denumita in partea mediana Soimusuri si in partea superioara Toplicioora, imbraca de-a lungul ei aspecte dintre cele mai variate. In partea superioara valea este seaca, doline vagi, putin adinci, inierbate, insirindu-se intre versantii inclinati si impaduriti; este zona cea mai izolata a Toplicioarei, care atrage prin salbaticia si prin ineditul ei. In aval, citeva doline adinci, marginite de pereti verticali napaditi de vegetatie agatatoare, fac inaccesibil firul vaii, si aici sec. Apoi brusc izbucul Toplicioarei revarsa din belsug apa rece venita pe canale intunecoase, necunoscute inca de noi; de aici cursul apei devine normal. Mult mai jos valea formeaza chei strimte, greu de parcurs mai ales la viituri. Abia linga localitatea Lazuri apa scapa din chingile peretilor calcarosi patrunzind in sesul larg, presarat cu case, pe care il formeaza bazinul Rosia.

CONDITIILE CLIMATICE

Clima Muntilor Padurea Craiului este caracteristica zonelor deluroase. In acesti munti nu se poate vorbi de etaje climatice, altitudinea relativ mica a masivului nepermitind instalarea unui climat aspru, de tip subalpin. Totusi vaile impadurite din sud-estul regiunii pastreaza aproape in permanenta o clima mai rece ce a permis dezvoltarea padurilor de rasinoase.

Temperatura medie anuala variaza intre 4 si 8C; la Oradea, in zona de ses invecinata masivului, media anuala este de 10,5C. Precipitatiile ating valori ridicate (800-1 000 mm) pentru altitudinile destul de mici ale masivului; la Oradea cantitatea medie anuala este de 635 mm. Precipitatiile abundente se datoreaza in special curentilor de aer incarcati cu vapori de apa ce vin din Cimpia Tisei si intilnesc bariera impadurita si mai inalta a Padurii Craiului unde se produce condensarea. Perioadele cu umiditate ridicata, cum ar fi in general sfirsitul lunii mai si prima jumatate a lui iunie, alterneaza cu perioade in care precipitatiile sint foarte sarace. Iarna propriu-zisa se instaleaza in masiv abia la sfirsitul lunii decembrie.

Durata de stralucire a soarelui insumeaza un numar de peste 1 900 de ore anual. Cu toate acestea, numarul de zile in intregime cu cer senin este intr-un an in jur de 50, iar numarul de zile cu cer acoperit ajunge la 110-120 anual. Nebulozitatea oscileaza intre 5,5-6 zecimi, in raport cu altitudinea[1].

In zonele constituite din calcare, drenajul apei in subsol este foarte rapid; numai rareori, la ploi mari, in jurul sorburilor se formeaza lacuri temporare, cum ar fi cele de la Runcsor, Toaia si Pusta Calatea.

VEGETATIA SI FAUNA

O mare suprafata a Muntilor Padurea Craiului, in special zona central-vestica si sud-estica, este acoperita de paduri, insasi denumirea acestui masiv atrage atentia ca in trecut aria padurilor era mult mai larga. Substratul calcaros pierzind foarte repede apa de ploaie nu este favorabil regenerarii arboretului, asa incit pe platourile carstice o parte din padurile exploatate in trecut au devenit cu timpul pajisti, iar grupurile de arbori ce mai dainuiesc ici-colo sint o marturie a vechilor paduri.

In Padurea Craiului etajarea vegetatiei este mai putin evidentiata, intinsele paduri de foioase, in care apar pilcuri rare de molizi, sint intrerupte de poieni largi, instalate in special pe platourile carstice. O exceptie o constituie platou! carstic de la Sclavul Ples care este acoperit de o padure batrina si deasa de molizi si pini, una dintre cele mai spectaculoase paduri de conifere ale Apusenilor.

In padurile de foioase, dominant este fagul (Fagus silvatica); in pilcuri razlete apare gorunul (Quercus sessiliflora) si castanul salbatic (Castanea saliva). Mai rar se intilneste carpenul (Carpinus betulus), mesteacanul (Betula verrucosa), platanul de munte (Acer pseudoplatanus) si ciresul (Cerasus avi u m). Citeva plantatii de castani au gasit conditii prielnice aici, la altitudini de 400-500 m. Dintre arbusti alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas) si porumbarul cu ghimpi (Prunus spinosa) populeaza marginile dolinelor ori zonele stincoase de mica altitudine. Zmeurisuri si murarii intinse se dezvolta in special pe coastele domoale constituite din roci necarstificabile. Grohotisurile de gresii sint acoperite de cimpuri de ferigi cu frunze mari. In locurile mlastinoase se dezvolta brusturi (Arctium lappa), bumbacarite (Eriophorum latifolium) si poroinici (Orchis purpurea); piriul Peta de la Baile l Mai gazduieste lotusi (Nymphaea lotus var. thermalis).

Cimpuri intregi de finete sint smaltuite de flori divers colorate; margarete (Chrysanthemum leucanthemum), sabiuta (Gladiolus hybridus), diferite leguminoase si labiate cu flori colorate, cicoarea, clopotei constituie un covor gros ce acopera mai toate pajistile din acesti munti si pot fi admirate pe platourile rezervate pentru cosit.

Pe coastele abrupte apar de obicei degetarul (Digitalis grandiflora), papalaul (Physalis alkekengi) si fragii, ultimii din abundenta in taieturile vechi de padure. Numeroase ciuperci impinzesc padurile si raristile, in special in verile ploioase si calduroase; galbiori sau urechiuse, minatarci, vineciori - de evitat cei cu palaria rosie si lamele albe - gustoasele oiene ori ciupercile de balegar.

In padurile largi ce acopera masivul si-au gasit adapost o serie de animale salbatice. Ursii si lupii sint tot mai putini si se gasesc spre partea estica a masivului, in zonele neumblate de oameni. In schimb a crescut mult fondul cinegetic reprezentat prin iepuri, vulpi, capriori, cerbi si mistreti. Adesea ultimii sint greu de deosebit de porcii domestici pe care localnicii au obiceiul de a-i lasa liberi prin paduri, pe tot timpul verii; traind in salbaticie, porcii se imperecheaza cu mistretii dind corcituri ce se domesticesc. Ursii, atit de rari acum in masiv, erau bine reprezentati prin stramosul lor, ursul de caverna. Dupa urmele de pasi si scheletele descoperite de Th. Rusu, Gh. Racovita, V. Craciun, in 1965, in Pestera Ciur-Izbuc, se pare ca pe teritoriul Padurii Craiului erau numeroase exemplare de Ursus spaeleus. Tot in pesteri au fost descoperite o serie de mici vietuitoare (insecte, racusori, paianjeni, viermi), prin studiul carora biospeologii Institutului de speologie "Em. Racovita' din Cluj-Napoca incearca sa lamureasca o seama de necunoscute ale evolutiei vietuitoarelor.

Numeroasele pasari care populeaza padurile umplu vazduhul de cintecul lor vesel, incintind de obicei pescarii ce asteapta cu multa rabdare ora la care pastravii isi iau gustarea. Prezenta racilor in piriul Mniera este destul de ciudata; se stie ca aceasta vale se termina printr-un parcurs subteran lung de mai bine de 2 km, imposibil de strabatut in amonte de aceste vietuitoare. Trebuie deci admis ca primii raci au populat valea inainte ca aceasta sa-si sape cursul subteran dintre Pusta Calatea si Pestera Astileu.

LOCUITORII

Descoperirile din 1965 facute de biospeologii clujeni demonstreaza ca Muntii Padurea Craiului au fost locuiti inca din timpurile preistorice. In Pestera Ciur-Izbuc s-au gasit urme incontestabile de pasi de om alaturi de o figurina umana gravata in chip primitiv pe un craniu de Ursus spaeleus. Referindu-ne la Muntii Apuseni luati in ansamblu, se poate spune ca ei sint singurii munti din tara noastra in care exista asezari permanente. Platourile carstice din Muntii Padurea Craiului, lipsite de padure, constituie vatra unor vechi asezari dintre cele mai pitoresti, cu case razletite si livezi suspendate pe dealuri ori aciuate pe fundurile colmatate ale unor mari doline. Zece Hotare, Racas, Tomnatic, Ponoara si Runcuri sint numai citeva din aceste asezari.

In ultimii ani o serie de obiective industriale s-au dezvoltat considerabil atragind tot mai multi localnici in opera de construire a unei industrii puternice. Pe marginea nordica a masivului, Combinatul de la Chistag, intreprinderea refractara de la Astileu si intreprinderea miniera Suncuius extrag sau prelucreaza bogatii ale subsolului, iar Fabrica de mobila de la Tileagd valorifica "aurul verde' al acestor meleaguri. In sudul Padurii Craiului, intreprinderea miniera Dobresti are dificila sarcina de a exploata bauxita in vederea asigurarii aluminiului atit de necesar intr-o industrie moderna. Eforturile facute de conducere, ca si de harnicul colectiv din Dobresti au atras tot mai multi localnici spre meseria de miner. Exploatarile forestiere s-au dezvoltat si ele mult, mobilizind o mare parte din populatie in aceasta importanta ramura a economiei nationale.

OCROTIREA NATURII

Muntii Padurea Craiului prin formatiunile carstice ce le cuprind, ca si prin fauna si flora lor, reprezinta una din zonele deosebit de interesante din aceasta parte a tarii. Frumusetea si salbaticia peisajului din Defileul Crisului Repede, bogatia elementelor floristice termofile rare, precum si prezenta Pesterii de la Vadu Crisului au facut ca aceasta regiune sa fie constituita ca rezervatie naturala.

De asemenea, mai sint ocrotite Pestera Ciur-Izbuc datorita vestigiilor pe care le prezinta (traseul 12) si Pestera Lesului de la Bulz (traseul 17). Fondul piscicol al regiunii ar trebui sa fie ocrotit cu mai multa atentie, mai ales ca nu toti pescarii care strabat vaile acestor munti sint animati de un spirit deosebit de sportiv.

A ocroti natura inseamna a o iubi cu adevarat, a proteja florile rare, animalele, a face sacrificii pentru a le salva viata. Semnificativ este exemplul celor din Dobresti care, cu multa migala, au crescut puii unor cerbi sau caprioare ce si-au pierdut parintii.

II. Turismul

Spre deosebire de celelalte masive muntoase, Muntii Padurea Craiului sint usor de parcurs de drumeti datorita inaltimilor reduse din masiv cit si a retelei de drumuri ce-i brazdeaza. In schimb relieful carstic, total dezorganizat, dar in special numeroasele doline, ridica probleme de orientare atunci cind turistul paraseste reperele clasice (drumuri, vai cu apa, creste bine definite morfologic); o alta problema ridicata tot de existenta reliefului calcaros este aceea a aprovizionarii cu apa potabila. Pentru a evita neajunsurile semnalate, la descrierea unor trasee am mentionat izvoarele sau am anexat schite explicative, detaliate, marcind pe ele si sursele de apa din regiune.

DRUMURI SI PUNCTE DE PLECARE

Muntii Padurea Craiului sint marginiti de trei artere principale de circulatie care-i inconjura prin nord, est si sud-vest usurind astfel intrarea in masiv.

Artera nordica o constituie DN 1 pe portiunea Bucea - Oradea, in intregime asfaltat. Drumul urmareste cursul Crisului Repede spre aval. Pe portiunea Bucea - Topa de Cris el se departeaza de Crisul Repede pentru a evita defileul ingust, strabatut cu greu numai de calea ferata. In acest scop, de la Bucea drumul urca citeva serpentine o diferenta de nivel de circa 200 m si iese la creasta in punctul unde se afla si motelul Piatra Craiului, pentru ca apoi sa coboare in bazinul Borodului. Din Borod, de la km 570,9 se desface spre sud un drum ce duce la Beius trecind prin Bratca si Damis.

Fig 02. Cai de acces in Muntii Padurea Craiului

Drumul traverseaza Muntii Padurea Craiului de la nord-est spre sud-vest (traseul 21). Din Topa de Cris, de la km 577,9, se ramifica drumul asfaltat care duce la Vadu Crisului, de unde incepe traseul 24, cu legatura la traseele 25, 26 si 27. Mai spre vest, DN 1 ajunge in Alesd unde, la km 591,2 se ramifica spre sud drumul care duce la Beius prin Astileu si Calatea (traseul 6). La intrarea in Tileagd DN 1 trece pe malul sting al Crisului Repede; aici, la km 606,3 se desparte spre sud drumul ce merge la Simbata prin Virciorog si Dobresti (traseul 2). Dupa iesirea din Tileagd, pe dreapta drumului, aproape de Cris se afla un camping; de aici pina la Oradea drumul strabate inca 17,5 km pe sesul plat al Crisului Repede.

A doua artera mare margineste masivul spre sud-vest; este DN 76 pe portiunea Oradea - Beius, in intregime asfaltat. Tronsonul este descris in cadrul traseului 1. Drumurile principale mentionate (DN 1 si DN 76) sint legate prin estul Muntilor Padurea Craiului de drumul Beius - Bulz - Bucea. Acest drum are o lungime totala de 74 km. El a fost asfaltat pe portiunea Beius -Stina de Vale (25 km) si Remeti - Bucea (17 km).

Intre Beius s! Stina de Vale, drumul traverseaza extremitatea sud-vestica a Muntilor Bihor trecind prin saua Baita; pina la ea drumul urca o diferenta de nivel de circa 1 000 m. Din sa se desparte spre stinga (nord-vest) traseul de legatura Stina de Vale - cabana Meriad; tot aici intilnim circuitul Saritoarea Iedutului, marcat cu punct albastru, circuit ce insoteste drumul pina la confluenta dintre Iad si Iedut (circa 8 km). In sfirsit, tot in saua Baita apar primele semne cruce galbena care marcheaza circuitul virfului Custuri si ne insotesc pina in statiunea Stina de Vale. Ambele trasee duc spre obiective turistice din Muntii Bihor, motiv pentru care nu sint cuprinse in harta anexata.

De la Stina de Vale drumul urmeaza Valea Iadului in aval trecind foarte aproape de Saritoarea Iedutului (circa 20 minute urcus de la confluenta Iadului cu Iedutul). In continuare, drumul trece pe la motelul Lesu situat pe malul lacului de acumulare. Aici se desparte, spre stinga, peste Valea Iadului, traseul 17 marcat cu triunghi albastru. Intre motelul Lesu si Bucea drumul trece prin localitatile Remeti si Bulz. In Bulz, pe malul sting al Vaii Iadului, se afla Pestera cu Apa de la Bulz, pestera prin care se dreneaza o parte din apa platoului carstic de la Ponoara. Tot pe Valea Iadului, la 400 m aval de biserica din Remeti, in malul drept al vaii se afla un puternic izbuc cu lac si apa cristalina ce ocupa o mica dolina.

Din localitatea Bulz drumul coboara lin si ajunge pe malul sting al Crisului Repede pe care-l urmeaza in amonte 4 km, apoi trece Crisul si calea ferata pentru a iesi in DN 1 (km 560,4) la Bucea. In afara drumurilor principale ce marginesc masivul, exista o serie de drumuri ce duc in masiv sau care traverseaza. Ele figureaza ca trasee si sint descrise ca atare. Dintre acestea mentionam drumul Simbata - Tileagd, partial modernizat (traseul 2), drumul Beius - Alesd, doua treimi modernizat (traseul 6), drumul Beius - Borod, partial modernizat (traseul 21) si soseaua Dobresti - Luncasprie - Albioara, complet modernizata (traseul 13).

Reteaua de drumuri a fost insa indesita in ultima vreme, ca urmare a avintului pe care l-a luat atit mineritul, cit si exploatarea rationala a padurilor. Pe harta anexata sint figurate si aceste drumuri. Principalele puncte de plecare spre masiv le constituie cele trei orase amplasate in imediata vecinatate a Muntilor Padurea Craiului: Oradea (municipiu), Alesd si Beius.

Oradea se afla la nord-vest de terminatiile colinare ale Masivului Padurea Craiului, pe Crisul Repede, la o altitudine de 130-170 m. Are legaturi I.T.A. cu toate localitatile de pe DN 1, precum si cu cele de pe DN 76. Curse locale directe prin Simbata la Dobresti si Luncasprie; din Tileagd curse la Virciorog. Pe calea ferata se poate merge direct in urmatoarele statii sau halte (h): Tileagd, Alesd, Vadu Crisului, Pestera (h), Suncuius, Bratca, Stina de Vale (h), Bulz; in partea de sud-vest a masivului, tot pe calea ferata se poate ajunge la Baile Felix (h), Ceica, Dusesti (h), Rogoz si Beius.

Alesdul este situat pe DN 1, la nord de Muntii Padurea Craiului, in bazinul Borodului; este asezat pe malul drept al Crisului Repede, la o altitudine de 225-250 m; dispune de statie PECO. Din Alesd pornesc curse I.T.A. spre Oradea (40 km) si curse locale spre Astileu cu punct terminus la Calatea, ca si spre Vadu Crisului sau Suncuius; din Borod exista legaturi I.T.A. spre Bratca cu punct terminus Damis.

Beiusul se afla in sudul Muntilor Padurea Craiului, pe malul drept al Crisului Negru, pe DN 76, la 62 km de Oradea; altitudine 180-200 m; dispune de statie PECO. Curse locale fac legatura cu localitati ce constituie puncte de plecare in traseele turistice din sudul masivului: Beius - Stina de Vale, Bei u s - Rosia, Beius - Dobresti - Luncasprie.

CABANE SI MARCAJE. Cabanele turistice sint ridicate numai in zonele marginale ale masivului, in centrul Padurii Craiului neexistind posibilitati de cazare decit la localnici sau in cort propriu. Locurile de campare, neamenajate, sint numeroase si vor fi indicate pe trasee la descrierea lor.

Cabana Meziad este situata in sud-estul masivului, pe Valea Pesterii, la altitudinea de 470 m. Cabana dispune de 40 de locuri; ea se afla in apropierea traseelor 7, 8 si 17.

Cabana Delani este amplasata in sudul Paduri! Craiului, pe soseaua Beius - Alesd, la 3 km de Beius. Are pozitie excentrica, cu acces la traseele 7, 8, 10, 11 si 17.

Motelul Letu se afla la extremitatea estica a Padurii Craiului, linga lacul de acumulare Lesu de pe Valea Iadului, intr-o regiune pitoreasca. Prin pozitia sa, de la acest mare complex turistic (circa 250 locuri) se face legatura intre Stina de Vale si Bucea, cu acces, prin traseul 17, la cabana Meziad. Recomandam vizitarea regiunii de la Lunca Acra (pe soseaua forestiera de pe Valea Lesului) cu pestera, portalul si platoul carstic de aici.

Motelul de la Piatra Craiului (58 de locuri), construit in vecinatatea arterei DN 1 (km 565) la altitudinea de 575 m, are o pozitie deosebit de pitoreasca, cu vedere spre Valea Iadului.

Cabana Pestera de la Vadu Crisului este situata pe malul sting al Crisului Repede, sub versantul inclinat si impadurit, la altitudinea de 295 m. Dispune de 130 de locuri in camere de 2-8 locuri. Amplasata chiar in zona centrala a defileului Crisului Repede ea serveste ca baza de plecare pentru nenumaratele obiective turistice de pe traseele 24, 25, 26 si 27.

Trasee turistice marcate se afla numai in zona defileului Crisului Repede si in imprejurimile Meziadului. In defileul Crisului semnele nu au mai fost refacute de multa vreme asa incit semnul este decolorat sau sters; este cazul traseelor 26 si 27. Vechiul marcaj care lega traseul 26 cu Pestera Batrinului nu a mai fost descris in ghidul de fata, semnele lui fiind aproape complet sterse. Pestera poate fi vizitata plecind din satul Tomnatic (de pe drumul Beius - Alesd) pe drumul Gugului (vezi traseul 18). Traseele turistice nemarcate, prezente in ghid, ridica probleme de orientare numai in zonele carstice; de aceea descrierea unor trasee este insotita de schite de detaliu, fara de care parcurgerea lor este mai dificila (traseele 4, 5, 19, 20, 22, 23 si 24), sau imposibila (traseele 9, 12, 15 si 16). O atentie deosebita trebuie acordata paragrafului in care se face o scurta caracterizare a traseului. Paragraful contine indicatii asupra gradului de dificultate ca si asupra necesitatii folosirii busolei in parcurgerea itinerarului; cind este cazul se mentioneaza lipsa apei potabile.

In durata de parcurgere a traseului a fost inclus in calcul numai timpul efectiv de mers, fara a se adauga timpul scurs pentru popasuri, eventualele opriri pentru orientare etc. Traseele descrise de-a lungul unor drumuri nu au in subtitlu indicatii asupra duratei, ele fiind de cele mai multe ori strabatute de turisti cu ajutorul unor mijloace mecanice de deplasare.

Prezenta cabanelor turistice in zona centrala a masivului, ca si marcarea unor trasee interesante, cum ar fi cele de la Sclavul Ples, Ponoarele Birchii si ale Marisorului, Groapa Ciur si valea Lazuri, ar atrage mai multi turisti pe meleagurile atit de pitoresti ale Muntilor Padurea Craiului.

III. Trasee turistice

Traseele turistice au fost impartite in doua categorii - cele situate in vestul Masivului Padurea Craiului si cele din estul lui. Linia de demarcatie o constituie piriul Mniera, orientat nord-sud si prelungirea meridianului lui spre sud. In acest fel pentru sectorul estic au fost separate traseele care duc spre obiectivele turistice de la Astileu - Pusta Calatea, Galaseni, defileul Crisului Repede si imprejurimi, Pestera Batrinului, zona Damis si zona Meziad. Traseele marcate, la care se adauga si citeva sectoare lipsite de semne, se afla numai in sectorul estic. Sectorul vestic cuprinde restul traseelor turistice nemarcate, dar care urmeaza drumuri usor de parcurs.

A. TRASEE IN PARTEA DE VEST A MASIVULUI

1. Drumul Beius - Oradea (DN 76)

Distanta: 59 km (intre km 122 si 181) Caracteristica traseului: drum usor, asfaltat, din care se desprind spre est sau nord-est drumuri ce dau acces la numeroase trasee turistice.

Descrierea traseului. Se pleaca din centrul orasului Beius, de la km 122,1 de unde se desprinde spre dreapta un drum asfaltat ce duce la Stina de Vale (25 km). Chiar in centrul orasului, linga parcare, la km 123 (Oradea 61 km, in sens opus Deva 127 km) se ramifica drumul Beius - Alesd (DR 764) si Beius - Borod (DR 23), comune pe primul lor tronson, pina in amonte de cheile Albioarei (vezi traseele 6 si 21). La iesirea din Beius, lasam pe dreapta statia PECO, apoi urmam drumul marginit de plopi si inainte de intrarea in Pocola se desprinde spre stinga drumul la Belfir (32 km pietruit). Intre km 132 si 133 drumul strabate o padure intinsa la marginea careia se poate campa. Pina la Rabagani mai trecem printr-o zona impadurita. Dupa Rabagani, dincolo de parcarea de la km 138 (46 km la Oradea, 142 la Deva), pe stinga se afla Baile Rabagani; au apa hipotermala (27C) si bazin amenajat sub o padurice. Apa din bazin se schimba mereu, asigurind in permanenta o apa foarte curata.

La km 141 drumul spre Oradea coteste spre dreapta lasind inainte un drum asfaltat ce duce la Holod (11 km) prin Vintere. DN 76 traverseaza Valea Holodului, apoi dupa Copaceni are o portiune dreapta (km 143), marginita de salcii, cu peisaj de delta. La terminarea acestei portiuni se ramifica spre dreapta drumul care duce la Tileagd prin Dobresti (vezi traseul 2), dupa care intram in Simbata. Intre Simbata si Dusesti soseaua urmareste pantele unor dealuri mai inalte cu largi perspective asupra clinelor vestice, impadurite, ale Muntilor Padurea Craiului. Drumul trece in continuare prin Ceica, Bucium si Dragesti, localitati tipice pentru zona de ses a Bihorului, dupa care trece de doua ori calea ferata Oradea -Vascau, La km 162 lasam spre dreapta drumul la Copacel (12 km) si strabatem, intre km 163 si 164, o frumoasa padure de stejari, unde se afla loc de parcare; imediat urmeaza Hidiselu de Sus (ramificatie la stinga la Holod, 18 km) apoi Hidiselu de Jos. Dupa km 174 (10 km de Oradea) se afla monumentul eroilor cazuti in luptele impotriva fascistilor; mai departe, la marginea unei paduri, pe stinga drumului se gaseste un loc de popas in apropierea ramificatiei spre Cordau. La citeva sute de metri mai departe se afla Baile Felix, localitate renumita pentru apele sale termale, care au o temperatura de aproape 50C. Pe stinga drumului, intr-un parc larg situat sub o padure se ridica constructia indrazneata a stabilimentului balnear. In afara hotelurilor Nufar, Felix si U.G.S.R. s-a dat in folosinta un frumos si modern hotel - Belvedere. Pe linga strandul vechi s-a construit un nou bazin ultramodern. Complexul ore si un bazin special amenajat pentru efectuarea bailor in timpul iernii. Bazinele anexe gazduiesc o specie rara de nuferi (Nymphaea lotus var. thermalis). Statiunea fiind in continua dezvoltare, prospectarea apelor termominerale extinzindu-se mereu, Baile Felix au devenit una dintre cele mai moderne statiuni din tara.

La iesirea din Baile Felix traversam calea ferata si intram in Sinmartin; la dreapta se desface drumul modernizat ce duce la Baile 1 Mai (2 km.) Aici in apropierea piriului Peta se afla un camping. Baile 1 Mai sint renumite pentru namolul sapropelic. Piriul termal Peta gazduieste o specie relicta de lotus exotic, Nymphaea lotus var. thermalis. Putin inainte de intrarea in localitatea Baile 1 Mai se desface la dreapta un drum pietruit care duce in satul Betfia (4 km). Deasupra satului, in coasta de deal, se afla cariera de calcare; mai sus se gaseste intrarea in avenul Betfia (cu o verticala de peste 60 m), precum si punctul fosilifer Dealul Somleu, rezervatie naturala geologica cu numeroase resturi fosile de vertebrate din timpul glaciarului.

Drumul spre Oradea parcurge in continuare o zona plata cu vedere spre dreapta asupra dealurilor de la est de Oradea, dealuri situate in malul drept al Crisului Repede. La km 181, in oras se termina DN 76.

2. Simbata - Tileagd (DR 13)

Posibilitati de acces: (1) din Oradea, pe DN76, pina la km 144,3 (40 km); (2) din Oradea, pe DN 1, pina la km 606,3 (24 km). Distanta: 47 km, Caracteristica traseului: drum asfaltat numai pina in comuna Dobresti (10 km); traverseaza zona vestica a Muntilor Padurea Craiului dind acces la traseele 3, 4, 5,13.

Descrierea traseului. Drumul se ramifica din extremitatea sudica a comunei Simbata (pe directia Beius - Oradea), conform sagetii de pe tabla care indica "Tileagd 47 km'. Drumul asfaltat urmeaza malul sting al piriului Topa, pe versantul domol, evitind astfel lunca larga, mlastinoasa a Topei. Drumul este destul de ingust si descrie, in special prin localitati, curbe strinse urmate de denivelari accentuate. Dupa ce strabatem o serie de localitati care se insira de-a lungul traseului (Rotaresti, Ogesti, Crincesti), intram in satul Hidisel. La iesirea din localitate drumul taie calea ferata si ajunge in comuna Dobresti.

Dobrestiul este animat de existenta intreprinderii miniere care scormoneste maruntaiele acestor munti in cautarea pretioasei bauxite. Caminul cultural, dispensare, puncte de aprovizionare si cantine, toate bine organizate de buni gospodari, vin si in sprijinul drumetilor care viziteaza aceste meleaguri.

Din centrul localitatii se ramifica spre dreapta drumul asfaltat ce duce la Racas prin Luncasprie (11 km) sau la Albioara (11 km, vezi traseul 13). Drumul la Tileagd continua spre nord, pe malul sting al Vaii lui Vasile, pe linga gara (statie terminus a liniei ferate care face racordul cu linia Oradea - Vascau, in Rogoz, si cu linia Oradea - Arad, in Ciumeghiu) si ajunge in fata Ocolului silvic unde se termina drumul asfaltat.

In amonte drumul pietruit urmeaza malul sting al apei; dupa km 12, spre dreapta (nord-est), ramine ramificatia drumului forestier ce duce in padurile de pe salbatica vale a Videi (vezi traseul 3). Din comuna Dobresti, patrundem intr-o frumoasa padure de fag, apoi traversam firul apei in malul drept. In amonte de km 15 trecem peste un pod in malul sting; o sosea scurta duce la dreapta la o cariera in calcare. La ramificatie se afla baraca muncitorilor forestieri, care ne poate adaposti in caz de vreme rea. Mai sus drumul urca din greu prin padure, pe linga un izvor cu apa cristalina trecind apoi peste citiva afluenti. Strabatem o mica poiana, apoi, din nou prin padure, cotim brusc la dreapta pastrind firul principal al Vaii lui Vasile. Citeva curbe strinse ale soselei ne conduc in urcus la o culme bine individualizata, situata tot in bazinul Crisului Negru.

Drumul trece pe linga o plantatie de castani comestibili, apoi, in coboris prelung, prin poieni pline de parfumul suav al florilor, pe marginea unei vai seci pina linga un izvor care se afla pe dreapta soselei, unde intilnim traseul 4.

Mereu in aval prin imensa padure de la Pestis -Bulz iesim la ramificatia drumului forestier care merge la dreapta, la Surducel, apoi la derivatia care duce pe Valea Semnelor la stinga. In continuare coborim urmind cursul vaii Pestis. Dincolo de km 25 (Virciorog 5 km), pe soseaua in rambleu, slab intretinuta, trecem in malul sting (km 26-f800) pe care-l urmam, avind pe stinga un portal mare, usor de reperat din drum. Mai jos se intra intr-o poiana larga in care piriul Pestis coteste la stinga si se uneste cu valea Poiana formind valea Riu (izvoarele vaii Topa) (vezi traseul 5). Chiar in poiana drumul trece peste doua poduri avind pe stinga un canton silvic Din el se ramifica, tot spre stinga, drumul forestier taiat cu indrazneala prin stincariile de pe valea Riu. Spre nord, drumul nostru urmareste piriul Poieni in amonte, pentru putin timp deoarece valea coteste spre dreapta, iar drumul ce-l urmam urca din greu inainte pe o culme prelunga acoperita de livezi de pomi fructiferi si cu case razlete care apar ici colo printre pomi. Spre sud privirea cuprinde culmea impadurita de la Darzena si Dobosoi pina spre izvoarele Rogoazelor; ajungem astfel in centrul comunei Virciorog (pina aici vin curse I.T.A. din Tileagd). Din Virciorog drumul urca peste Dealul Varului, proeminenta ce marcheaza cumpana de ape dintre cele doua Crisuri, de unde se deschide o frumoasa panorama spre bazinul Borodului (nord) si spre Muntele Ses; de aici drumul coboara descriind o curba larga la stinga (ramificatie spre localitatea Serghis) spre Tilecus si Tileagd.

3. Drumul forestier Vida

Posibilitati de acces: din Dobresti, pe DR13, spre Tileagd circa 2 km pina la capatul drumului de pe Vida. Distanta: 25,750 km (pe drum forestier)+1,200 km pina la soseaua Rosia-Alesd. Caracteristica traseului: drum forestier usor accesibil, trasat pe deasupra spectaculosului canion al Videi si pe firul salbatic al acestei vai. Parcurgerea traseului necesita cort pentru innoptare.

Descrierea traseului. Drumul forestier ce duce pe Vida se desprinde de DR 13 (Simbata - Tileagd), la extremitatea nordica a localitatii Dobresti. El urca de-a coasta in versantul sting al Vaii lui Vasile si coteste brusc la stinga pe un afluent pina in obirsia lui. Aici descrie o curba larga la dreapta cu urcus accentuat pina la creasta. Padurea se pierde in dreapta, spre Vida; o scurta deviatie din drum, la dreapta, ne scoate pe un pinten inierbat de pe care putem admira cheile impadurite, meandrate si salbatice ale Videi. Mai sus drumul intra in padure si dupa citeva curbe largi ajunge pina deasupra unei spectaculoase rupturi; jos, in dreapta noastra. Vida se strecoara cu greu prin chei inguste, ametitoare. Continuam pe drum si trecem de o mare cariera situata pe stinga, dupa care patrundem in padurea prin care drumul se adinceste pe vaile ce vin dinspre nord in curbe adinci pastrind o panta mica. La 100 m in amonte pe valea Runcsor se afla un izvor si o cabana a muncitorilor forestieri, unde putem face un popas. Pina aici am parcurs 12,5 km. Drumul spre cantonul silvic Vida continua prin padure urcind si coborind usor; dupa ce se strecoara printr-o spartura a unui pinten de stinca, la 2,5 km de la Runcsor, iese in larga poiana cu fineata in care se afla cantonul Vida, unde vom face un popas. Pe dreapta drumului, sub un pilc de copaci, se gaseste un izvor; mai sus se vede baraca taietorilor de padure. Din drumul nostru se desprinde spre dreapta o ramura ce duce pe Viduta; la circa 800 m in amonte se gaseste o pestera la gura unei mici hoance situata in versantul drept.

Urmam drumul in amonte; trecem de piriul Osoiu, destul de mascat in versantul drept, strabatem o zona cu chei inguste, apoi lasam in stinga noastra firul Cublesului si drumul forestier ce-l insoteste pe 2,5 km. Curind, tot din versantul drept, vin doua piraie mici cu versantii acoperiti de paduri; sint piraiele Raul si Stinci. Aici Vida coteste puternic spre sud printr-o vale strinsa intre pereti inalti. In amonte, dincolo de gura Ruschitei ce vine dinspre est, iesim intr-o portiune unde Vida se descatuseaza din strinsoarea calcarului. Sintem la confluenta Toplitei. afluent mare pe dreapta. Mai sus de Toplita drumul nostru lasa o ramura ce urca accentuat in versantul drept si ajunge pina la est de Fundatura strabatind pe 6 km o zona deosebit de salbatica si putin umblata de drumeti. Drumul ce urmareste Vida incepe sa urce mai tare pe valea ingusta care primeste din versantul sting un piriu cu obirsia in culmea Merisor - Scaunul Craiului. La 500 m mai sus se intra intr-o mica poiana; Vida are aici versantul sting putin adincit sl impadurit Urcind o diferenta de nivel de 60 m pe aceasta adincitura ajungem intr-o hoanca de doline care se ramifica spre stinga. Dolinele se insira spre est gaurind un platou carstic izolat si impadurit; este o "Lume Pierduta' a Padurii Craiului, miniatura celei din Bihor. Continuind traseul pe Vida, drumul forestier intra intr-o alta poiana, alungita pe firul apei mai mult in malul drept. In capatul superior al poienii se afla izbucul La Carpen. In poiana se poate monta cortul pentru innoptare. De la racordul cu DR 13 am parcurs circa 22 km. Drumul forestier mai poate fi continuat pe inca 3 km, la inceput printr-o zona de chei in care se afla si citeva pesteri situate in versanti (greu vizitabile), apoi pe sub Piatra Soimului si pe sub Piatra Sfredelita care ramin la sud de cotul mare al vaii spre stinga. Din capatul drumului, daca o luam spre est, pe o hoanca din dreapta cu poieni mici, dupa 1,2 km iesim la DR 764 (Beius - Alesd) la Zece Hotare (intre km 30 si 31).

4. Circuitul Pestis - Surducel - Valea Urzicarului - Dealul Cornului - Pestis

Posibilitati de acces: (1) din Virciorog pe DR13 spre Dobresti, circa 6 km pe drum pietruit; (2) din Dobresti pe DR 13 spre Virciorog, circa 17 km pe drum pietruit. Distanta: 7,5 km Durata: 2-2Vzore Caracteristica traseului: usor, accesibil tot timpul anului, partial pe DR 13; drum pentru vizitarea zonei de izvoare a vaii Pestis.

Fig. 03. Zona de izvoare a vaii Pestis

Descrierea traseului. Traseul incepe de la confluenta Pestisului cu Surducelul, punct usor de recunoscut dupa ramificatia drumului forestier ce urmeaza Surducelul (tabla indicatoare). De la ramificatie mergem pe valea Pestisului (pe DR 13) intrind in padure, in urcus usor. Dupa ce trecem de un mic vilcel (in versantul sting), in dreapta drumului apare o stinca; pe stinga, dincolo de apa, se afla un izvor cu masa si banci, loc racoros, bun pentru popas; de la ramificatia cu piriul Surducel am parcurs 1 km. La circa 25 m de la izvor, ne angajam pe valea din dreapta noastra, Urzicarul, la inceput pe un drum de care, prin padurea deasa ce acopera atit firul, cit si versantii. In urcus lin cotim la stinga apoi, iesim, dupa circa 750 m de la sosea, la o mica poiana situata pe dreapta vaii la confluenta cu o hoanca. Urmam firul principal aproape spre sud, printr-o zona putin umblata, urcind din ce in ce mai accentuat; dupa 1,3 km de la poienita iesim pe Dealul Cornului din Magura Corbesti-Bulzu unde intilnim DR 13. Cotim la stinga, pe drum, trecem printr-o poiana de creasta avind pe dreapta padure tinara de castani si, mereu pe sosea in coborire pe serpentine, parcurgem firul unei vai seci prin luminisuri apoi prin padure. Din dreapta noastra o mica hoanca se uneste cu valea pe care coborim. Curind recunoastem pe stinga Valea Urzicarului; este punctul in care circuitul se inchide. Din creasta am mai parcurs pe drum inca cca 3 km.

5. Comuna Virciorog - Valea Morilor - Pestera Ticluitii

Posibilitati de acces: (1) din localitatea Tileagd, de pe DN 1 Oradea-Cluj-Napoca pe DR 13 in comuna Virciorog, 13 km pe drum pietruit; (2) din Dobrotesti pe DR 13 pina in comuna Virciorog, 17 km pe drum pietruit (vezi traseul 2). Distanta: 6,8 km (dus-intors). Durata: 2 ore (dus-intors). Caracteristica traseului: drum de vale usor, accesibil in tot timpul anului; partial drum forestier. Traseu pentru vizitarea Vaii Morilor si a Pesterii Ticlului.

Descrierea traseului. Din Virciocog urmam drumul spre sub coborind la inceput lin, apoi mai accentuat. La terminarea pantei lasam la stinga drumul care insoteste piriul Poiana (el face legatura cu DR 764, Beius - Alesd). La km 27+300, in apropiere de un canton silvic, se desface la dreapta un drum forestier bine intretinut, drum ce urmeaza Piriul Morilor pe malul sting. Ramificatia se afla intr-o poiana larga, nu departe de un canton silvic. Urmam deci drumul forestier la dreapta si trecem pe linga citeva case. In stinga noastra se afla punctul de confluenta al Piriul Morilor cu Pestisul. Drumul coteste la dreapta urmind strins cursul vaii al carei versant drept este impadurit. In aval drumul coteste la stinga si ne conduce intr-o poiana larga, neteda, in care debuseaza din dreapta o hoanca mare. De aici ne indreptam spre sud-vest; in stinga, dincolo de apa, se afla o cladire mai mare la care se poate ajunge trecindu-se pe un pod. Urmam inainte drumul forestier trasat pe sub versantul inclinat si impadurit; patrundem astfel intr-o poienita unde drumul principal coteste strins la stinga; din el se desprinde la stinga un drum de caruta. Coborim pe drumeag pina la apa; o traversam si suim la stinga, la gura Vaii Copilului, linga o mare cariera in calcar. De la ramificatia cu DR 13 pina aici am parcurs circa 2 km. Mica pajiste in care ne aflam este nimerita pentru montarea cortului in vederea innoptarii.

Fig 04 Zona dintre Valea Morilor si Pestis

De la cariera mergem pe drumeag pe linga Valea Copilului inca 50 m, cotim la dreapta odata cu valea si continuam urcusul lin pe linga apa, printr-o zona racoroasa, cu versantii inclinati si uneori stincosi. Trecem printr-o poiana cu hoanca in malul drept, apoi printr-o zona cu stinci abrupte in cel sting si iesim la o alta poiana in care, din dreapta noastra (vest), coboara hoanca Ticlului. Parasim Valea Copilului urmind hoanca seaca pe un drum de care, la inceput in panta mare apoi mai domoala; strabatem o poiana prelunga, pe linga o varnita, trecem de un aven infundat, mereu pe valea larga, seaca si inierbata, cu versantii acoperiti cu padure rara de fag, pina intr-o sa ce pare a fi obirsia hoancei noastre. Prin sa un drum de care taie hoanca. De la cariera pina aici am parcurs 1 200 m. Dincolo de sa se aude cursul unei ape care dispare in catacombe subterane. Sintem in prezenta unei trepte morfologice antitetice, forma de relief ciudata, caracteristica regiunilor carstice. Saua in care ne aflam este falsa; in amonte de hoanca pe care am suit, ea se prelungeste cu o vale adincita mult fata de nivelul seii. Coborim la cursul apei pe serpentine si treptat in dreapta noastra sub un perete de calcare ne apare portalul intunecat al Pesterii Ticlului. Portalul inalt de 7 m si lat de 13 m se continua spre interior cu o sala mare a carei latime atinge circa 25 m. Sala se ingusteaza spre afund intr-o zona intunecoasa si rece. Dupa un parcurs subteran de circa 800 m, nestrabatut de om, apa reapare la zi in malul sting al Vaii Morilor prin Pestera de sub Stan.

In continuare putem vizita saua Ticlu-Maguruta. Pentru aceasta, din saua falsa de deasupra pesterii urmam drumul de care prin versantul sting, stinga cum urcam de la pestera. Drumul bine batut suie treptat circa 500 m pina in saua Ticlu-Maguruta. Din sa privirea cuprinde, spre sud, nesfirsitele paduri de la obirsia Vaii Copilului, iar spre nord-vest culmea greoaie, impadurita si ea, de la Plesa Serghis. La sfirsitul lunii august, versantul drept al Magurutei de la vest de sa este acoperit de rugi de mure cu fructele in pirg. Returul se face coborindu-se la stinga, spre est, in valea Ticlului si apoi pe ea in aval pina la pestera.

6. Drumul Beius - Alesd (DR 764)

Posibilitati de acces; (1) din Oradea pe DN76 pina la km 123 (61 km); (2) din Oradea pe DN 1, pina la km 591,2 (36 km). Pina in Groapa Poenii Mari pietrele kilometrice pentru Alesd indica distante eronate (cu minus 8 km). Distanta: 69 km. Caracteristica traseului: drum asfaltat cu exceptia tronsonului comuna Rosia (km 18) - racord drumul Cugului (km 41), lung de 23 km. Drumul traverseaza Muntii Padurea Craiului de la sud la nord formind un arc spre est; strabate zone pitoresti din masiv dind acces la traseele 3, 7, 9, 10, 11, 12, 17, 18, 19 si 20.

Descrierea traseului. Din centrul Beiusului, de linga locul de parcare, se ramifica un drum asfaltat, cu indicatia Borod 60 km; Delani 3 km. Este de fapt DR 23, comun pe primii 31 km cu DR 764; de pe tabla lipseste indicatia Alesd 69 km. Pornim prin spatele catedralei, la stinga, pe strada care incepe sa urce usor pentru a ajunge pe terasa care domina orasul. Curind drumul trece prin fata cabanei Delani situata pe stinga noastra, la marginea unei paduri. Dupa circa 3 km strabatem localitatea Delani apoi Petreasa si Remetea (in total 10 km). Din Remetea se ramifica spre dreapta drumul comunal ce duce la Meziad (6 km) si cabana Meziad (traseul 17).

Drumul nostru continua spre nord-est, urmeaza valea larga a Rosiei, trece prin Josani si apoi intra in Cobesti; in partea din amonte a localitatii Cobesti (13,7 km de la Beius) se desface spre stinga drumul ce merge pe valea Strimtura (traseul 7). Mai sus, linga un pod, intre km 14 si 15, se ramifica spre dreapta drumul de pe valea Sohodolului (vezi traseul 8). Urmeaza o portiune de drum care urmareste malul apei in curbe largi, strabate poieni si poduri de foioase; versantii devin mai inclinati si sint taiati adinc de afluentii Rosiei (defileul Rosia-Cabesti). Intre km 16 si 17 se desface spre dreapta drumul la Lazuri (de Rosia) (traseul 9). Pe stinga noastra se afla o mare cariera in calcar; valea se largeste mult pe dreapta si apar primele case din Rosia. La km 18 se termina asfaltul; este centrul comunei Rosia, punct in care se ramifica spre dreapta drumul ce duce spre satul Ponita si apoi la izbucul Rosia (traseul 10). OR 764, de asta data pietruit, urmareste malul drept al vaii si patrunde in satul Apateu. La capatul nordic al satului (km 20,3) se desface la dreapta un drum de care ce duce la izbucul Toplitei (traseul 11). Drumul continua urcind o serpentina larga, intra in satul Tarina, de unde, spre nord, intra in Cheile Albioarei; pina aici circula curse I.T.A. din Beius. Dupa ultimele case ale Tarinei, chiar la intrarea in chei se afla pe dreapta un izbuc puternic. In chei drumul urca accentuat strecurindu-se printr-un culoar ingust, pe linga firul vaii adesea sec si acoperit de grohotisuri si apoi pe sub stincariile lipsite aproape de vegetatie ale versantului drept in care se afla ascunsa Pestera Vacii. Treptat valea se adinceste si devine mai impadurita, iar drumul coteste la dreapta, spre nord-est, trecind in malul sting. Ceva mai sus, un izvor cu apa rece amenajat cu jgheab ne retine pentru un scurt popas. Pe aceasta portiune din amonte de izvor drumul urca mai accentuat apoi coteste la dreapta. Valea este seaca si incadrata de pereti verticali. Sintem in punctul numit La Jofi, la 250 m in aval de racordul drumului asfaltat Dobresti - Luncasprie - Cheile Albioarei (traseul 13). Din centrul comunei Rosia pina aici am parcurs circa 6,5 km. In continuare drumul acopera firul sec al vaii, aici ingusta si racoroasa, apoi trece pe linga un ponor si patrunde intr-o poiana mai larga. O piatra kilometrica indica 36 km Alesd (de fapt 44 km pina la Alesd); in stinga drumului se afla un izbuc puternic. Continuam sa urcam in poiana si cotim la stinga pe linga casa brigadierului silvic, avind firul vaii cu apa pe dreapta noastra; mai sus, dincolo de apa, se vede captarea unui izbuc, punctul in care incepe traseul 12. In amonte drumul traverseaza firul apei de citeva ori; dupa ce trecem de piatra care indica Alesd 35 km (de fapt 43), din versantul drept din padure vine piriul Blie. Valea este acum seaca, cu panta mica si versantul nordic mai inalt si impadurit, apoi padurea cuprinde si clinele sudice lasind numai pe albia uscata minunate poieni ce se insira ca margelele de-a lungul soselei; citeva piraie coboara abrupt din versantul nordic, unele avind in zona lor mediana mici grote cu apa. Sintem pe valea Sohodol, una din cele mai atractive vai carstice din Padurea Craiului, atit prin peisajele ce le ofera drumetilor, cit si prin modul in care a luat nastere. Soseaua coteste spre dreapta, strabate o portiune de padure dupa care iese intr-o poiana larga in care se afla o casa pe stinga drumului si un ponor pe dreapta, la baza unei stinci. Este ponorul de la Groapa Poenii Mari, punct in care drumul nostru se desparte de DR 23 (care conduce mai departe spre sud-est pina la Damis - la 8 km si pina la Bratca - 20 km). Din Beius am pacurs 31 km, iar pina la Alesd mai sint 38 km. In continuare spre Alesd cotim la stinga pe linga o vaiuga cu apa si urcam cele cinci serpentine ale drumului, aici mai ingust si cu vizibilitate redusa datorita padurii de foioase. Sus soseaua coteste la stinga si cistiga treptat in inaltime descriind o bucla larga tot spre stinga; chiar in bucla, linga km 35, intr-o poiana larga, se desface drumul ce merge inainte spre localitatea Zece Hotare. Noi urmam domol spre stinga, intii pe marginea unei paduri apoi prin ea urcind de-a coasta usor pe sub dealul Carmazan. Drumul intra intr-o regiune dolinara cu paduri si poieni; in stinga se afla zona de obirsie a Videi. Dupa un coboris prelung drumul are pe dreapta o larga depresiune aproape lipsita de padure, strabatuta de piraie ce se pierd in sorburi, cu case rasfirate pe pante; este localitatea Zece Hotare denumita atit de sugestiv datorita gospodariilor imprastiate pe un platou larg, in mare parte carstic si cu retea hidrografica dezorganizata. Dealtfel, ceva mai departe, dincolo de km 32 vom intilni placa ce anunta localitatea si citeva grupuri de case situate linga sosea. Aici, intre km 38 si 39 (respectiv 31 si 30 km de Alesd) iese poteca ce vine de la capatul drumului forestier de pe Vida (traseul 3). Drumul coboara lin pe la izvorul Videi printr-o serpentina strinsa, apoi un urcus iese din localitatea Zece Hotare si intra in Tomnatic; ajungem astfel la racordul cu .drumul Gugului' (traseului 18); de aici drumul nostru este asfaltat pina la Alesd. Traseul nostru se indreapta spre nord-vest parcurgind sinuozitatile clinelor Culmii Rosiorului; in dreapta se afla obirsia Mnierei, dincolo de care se vede Coasta Jocarului. Drumul strabate o zona cu poieni intinse in care se gasesc mici grupuri de case; spre dreapta, pe o culme secundara se ramifica un drum de care ce duce la firul Mnierei, la izbucul puternic de sub stincariile versantului drept.

Drumul spre Alesd trece pe sub clina dealului ce gazduieste citeva baraci si dupa ce ocoleste un mamelon intra in padure si lasa pe dreapta un drum pietruit ce coboara pe un afluent al Mnierei pina la valea principala. Drumul asfaltat iese din localitatea Tomnatic si imediat intra pe teritoriul comunei Calatea. Drumul urca si coboara lin pe o culme tesita, gaurita de doline, acoperita de poieni smaltuite de flori. In coboris lin el ajunge la santierul minier Cornetul, in care pulseaza efortul colectiv al locuitorilor acestor asezari izolate. Mai spre nord, in apropiere de km 50 (Alesd 19) se desface spre stinga un drum pietruit spre Virciorog, drum ce face legatura cu DR 13 (vezi traseul 2). Soseaua principala pe care o urmam coboara accentuat printr-o bucla strinsa pina in firul Mnierei si lasa spre dreapta un drum taiat in stinca, care deserveste exploatarea de bauxita. Spre Alesd soseaua a fost construita pe malul drept al Mnierei, in aval; ea trece pe linga o parcare; dupa 55 km se desprinde drumul spre satul Galaseni (traseul 19). Mai departe patrundem in centrul localitatii Calatea. In stinga (nord-vest) se ramifica un drum de care ce duce la Pestera de la Pusta Calatea (traseul 20). Noi urcam accentuat pentru a trece peste o falsa cumpana de ape deoarece piriul Mniera curge in aceasta zona pe un traseu subteran. Aici se afla un loc de popas sub o padure de stejar si fag. Inapoi, spre sud-vest, privirea cuprinde intinsul platou carstic de la Zlamine, acoperit de paduri de foioase si largi poieni in care se disting citeva acoperisuri rosii de case; mai departe, dincolo de acest podis calcaros situat la cca 500 m altitudine, orizontul este inchis de culmea prelunga a Dealului Glimeii. Drumul coboara angajindu-se in serpentine apoi in linie dreapta peste canalul de apa (traseul 20), de unde intra in Astileu. Trecem prin fata intreprinderii "Refractara' si strabatem localitatea ajungind, dupa o curba strinsa, la intersectia cu drumul care spre dreapta ne conduce la Vadu Crisului (10 km din care 3 sint asfaltati), iar la stinga spre Tileagd (16 km asfaltat). In continuare drumul traverseaza lunca si apa Crisului Repede ca dupa 2,5 km sa intre in Alesd.

7. Comuna Cobesti - Valea Strimtura (Valea Usorilor) - Pestera Muhuchii

Posibilitati de acces: din Beius de pe D N 76, de la km 123, pe drumul Beius-Alesd pina in comuna Cobesti (13,7 km asfalt). Distanta: 10 km. Durata: 3 ore. Caracteristica traseului: drum forestier usor, de vale, practicabil tot timpul anului.

Descrierea traseului. Traseul incepe din partea de nord-est a comunei Cabesti, de la km 13,7 (de la Beius). Aici parasim DR 764 cotind la stinga pe un drum pietruit cu bolovani, care devine din ce in ce mai bun. Dupa citeva sute de metri trecem in versantul sting al vaii Strimtura, vale pe care ne-am angajat dupa parasirea DR 764. Citeva case apar ici-colo in lunca larga acoperita de culturi. Dupa un cot accentuat la dreapta iesim la o cariera unde valea se ingusteaza mult apoi se largeste din nou, facind loc unei lunci mai largi. Dupa 1 km de la asfalt, valea intra in chei strimte, lungi de 1 km, prin care soseaua se strecoara cu greu; abia acum ne explicam de unde i se trage numele vaii. Drumul forestier trece pe linga o mica pestera situata in versantul sting apoi peste citeva poduri parca strivite intre pereti. La iesirea din chei valea se largeste brusc; la inceput drumul merge pe stinga apoi trece pe dreapta, chiar intr-o portiune unde padurea a fost taiata. Ajungem astfel la un mic izvor, punct in care se poate, eventual, campa. Mai sus se afla o confluenta; piriul Strimtura primeste ca afluent din versantul sting Valea Mare. Pina aici am parcurs 3,3 km de la intrarea in chei.

Pentru a vizita Pestera Muhuchii, pornim de la grupul de case situat la confluenta, urmam drumul de care de pe valea din stinga noastra (Strimtura), drum ce urca prin versantul drept pentru a evita o portiune mlastinoasa a vaii, apoi coboara si traverseaza apa. Urmind malul sting strabatem o zona larga de finete. Cu circa 100 m inainte ca piriul Strimtura sa intre in padure, adica la circa 5 km de la intrarea in traseu, un piriu cu apa limpede si rece vine din versantul drept din padure. Condusi de firul acestui piriu sosim, dupa 80 m, in fata Pesterii Muhuchii. Apa pe care am venit iese prin gura pesterii a carei deschidere are o forma triunghiulara, cu baza de circa 4 m si inaltimea de 1 m. Grota se largeste imediat dupa intrare; pe dreapta se afla un diverticul uscat. Pestera Muhuchii este usor de parcurs pe primii 30 m dupa care ea se ingusteaza mult. Numeroase concretiuni sint aduse de apa. Intoarcerea se face pe acelasi drum.

8. Comuna Cabesti - izvoarele Sohodolului

Posibilitati de acces: din Beius de pe DN76 de la km 123, pe DR 764 circa 14,5 km pina la iracordul cu drumul Sohodolului din comuna Cabesti. Distanta: 13,5 km; din centrul localitatii Sohodol 8 km. Durata: 3 ore; din centrul localitatii Sohodol 2 ore. Caracteristica traseului: drum forestier de vale, usor accesibil in tot timpul anului.

Descrierea traseului. Traseul incepe in partea din amonte a comunei Cabesti, linga un pod, intre km 14 si 15, punct in care o tabla indica "drum forestier Valea Sohodolului - 6 km'. Intram pe drumul forestier, de pe versantul drept al Sohodolului, trecem pe linga citeva case avind pe dreapta lunca larga a piriului. Drumul traverseaza apa a carei vale se ingusteaza mult; cuptoare de ars calcarul apar linga firul apei, aproape de stincile care o marginesc. Dupa varsarea in Sohodol a unui mic afluent care vine din malul drept, lunca se largeste iar, avind versantii mai domoli. Curind drumul patrunde in padure, apoi intr-o poiana in care se afla blocuri de calcar. Mai sus valea este strinsa in chei, apa facind mici cascade peste blocurile prabusite in firul apei. Dupa ce trecem de o cariera, versantii se indeparteaza iar; in amonte se vad primele case ale pitorestii asezari Sohodol. Pina in centrul ei, unde se afla si scoala, circula autobuze I.T.A.

Din aceasta localitate se poate vizita izbucul de la Toplita de Sohodol printr-o deviere din traseu. Pentru aceasta parasim drumul forestier cotind la stinga pe un drum de care, printre case; pina la izbuc sint circa 3 km. In calculul duratei si distantei traseului nu a fost inglobata deviatia la izbuc.

Din centrul localitatii Sohodol urcam lin pe drumul care, pe masura ce inaintam, este mai bine intretinut. El traverseaza apa de doua ori; dincolo de ultimele case e| ramine in versantul sting si suie lin; pe dreapta noastra din padure apare o vale ingusta cu chei salbatice; mai sus citeva case strajuiesc drumul. Ceva mai in amonte din stinga noastra in Sohodol se varsa piriul Godinoasa pe care urca un drum forestier. La confluenta, intr-o pajiste, se afla o baraca a muncitorilor forestieri, loc bun de adapost pentru vreme rea; aici se poate monta cortul pentru un popas mai indelungat. Drumul nostru continua pe valea Sohodolului inca 700-800 m pina la un izvor situat sub padurea care acopera versantul sting. Locul este usor de recunoscut dupa masa si bancile de linga izvor. Privelistea este minunata mai ales spre aval. Traseul nostru se opreste aici dupa circa 10 km parcursi de la DR 764. Drumul forestier continua insa in amonte pina spre obirsia vaii.

De la izvor coborim pe vale pina la confluenta cu Godinoasa, de unde la dreapta, pe ramificatia drumului, se poate vizita zona impadurita de la izvoarele Godinoasei; pina la capatul soselei vom mai parcurge aproape 2 km.

9. Lazuri (de Rosia) - Cheile Lazuri - Izbucul Toplicioarei - drumul forestier peste Farcu (cu varianta spre Ponorul Runcsor 9a)

Posibilitati de acces: din Beius de pe DN 76 de la km 123, pe DR 764 spre Alesd circa 15 km pe drum asfaltat. Distanta: 18 km (din care 6 km pina la ramura ce urca peste Farcu +6 km la izbucul Toplicioarei si retur +6 km pe ramura drumului peste Farcu). Durata: 8 ore (respectiv 3+2+2) . Caracteristica traseului: Traseu greu, dificil in special pe vreme umeda sau la ape mari. Poate fi parcurs partial pina la Pestera Rosie. Varianta la ponorul Runcsor (9 a) se poate parcurge numai de catre turistii experimentati. Drum de vizitare a impresionantelor chei ale Lazurilor si a izbucului Toplicioarei.

Descrierea traseului: Traseul incepe de la ramificatia drumului pietruit ce duce la Lazuri (de Rosia); aici, pe drumul Beius - Alesd (intre km 16 si 17) apare tabla cu indicatia "Lazuri - 2 km'. Cotim la dreapta pentru a urma valea plata cu lunca larga a piriului Lazuri; dupa mai bine de 2 km sintem in centrul localitatii. De aici drumul continua pe linga firul apei ce se indreapta putin spre stinga spre rupturile ce marginesc lunca; valea se ingusteaza si dupa 300 m intram in sectorul unor chei. In chei poteca noastra urmareste malul sting; ea ne conduce pe linga o firida si apoi in urcus lin la un loc mai larg. De la intrarea in chei pina aici sint 430 m. Sus, in versantul drept, la 25 m diferenta de nivel, se vede intrarea in Pestera Rosie. Portalul este suspendat intr-un perete vertical; deasupra apei, la stinga pesterii, mai apare o firida. La circa 100 m de la pestera remarcam o schimbare in aspectul morfologic al vaii, locul calcarelor fiind luat de sisturile argiloase care au generat versanti mai domoli. Tot aici se varsa doua piraie care vin din malul drept. In amonte valea se ingusteaza iar si ne obliga, in special pe vreme umeda, sa trecem cu greu pe linga un perete, pe o brina ingusta apropiata de nivelul apei; mai sus insa peretele complet vertical margineste apa; el ne obliga sa traversam din nou apa. Sintem in portiunea cea mai salbatica a cheilor Lazuri cu zone dificile de treceri pe brine si traversari repetate ale vaii, neplacute in special la ape mari.

Fig 05 Zona Toplicioara-Runcsor

Urcam lin pe linga apa, prin padure; in versantul sting, opus celui pe care ne aflam, observam o serie de rupturi ce se prelungesc ca un zid lipsit de vegetatie pina in firul vaii, apoi valea se deschide usor intr-o poiana prelunga. Poteca ne conduce peste o stincarie pina la confluenta cu piriul Stugariu, ce vine din versantul drept, unde apare o pasune mare. De la Pestera Rosie pina aici am parcurs o dificila portiune a Lazurilor, lunga de 1 850 m.

De la confluenta urcam pe versantul drept al vaii principale, la circa 30 m deasupra apei, apoi coborim chiar pe firul apei unde intilnim un drum de tractor, il urmam in amonte pe linga o firida si un mare grohotis; drumul devine din ce in ce mai bun. Dupa 1 km de la gura Stugariului o ramura a drumului forestier (acum in constructie) urca accentuat in versantul drept pentru a iesi in DR 23.

Pentru vizitarea izbucului Toplicioarei urmam ramura drumului in amonte pe linga firul apei. Drumul urmeaza la inceput pe o portiune de vale inierbata apoi intra din nou in chei. Dupa 1,2 km soseaua ajunge la bifurcarea cu valea Soimusuri; urmam valea Toplicioarei (stinga) spre nord-est pe un drum forestier. Valea este foarte pitoreasca, cu mici pesteri in versanti, cu izbucuri si limbi de grohotis. La circa 750 m de la bifurcare, drumul trece (acum fara pod) pe versantul sting, dupa care dispare treptat, el fiind in continuare numai jalonat. Parcurgem astfel inca 1 km. In fata, celalalt perete este constituit din calcare negre. La baza abruptului un suvoi puternic de apa iese la zi. Este izbucul Toplicioarei; apa intrata in subteran prin ponorul Runcsor, dupa ce parcurge prin calcare un traseu subteran lung de circa 600 m, necunoscut inca de nimeni, apare la suprafata prin acest izbuc. In amonte, valea, extrem de salbatica, este complet seaca; o putem vizita pe inca 200 m, la inceput pe firul hoancei, apoi pe versantul sting pina pe un umar al Gruiului Meghii de unde spre stinga, spre firul sec, se vad o serie de pesteri, firide si pereti abrupti, totul napadit de o padure de fag. De aici, recomandam turistilor intoarcerea la izbucul Toplicioarei, pe la puncul in care soseaua forestiera paraseste valea urcind in versantul drept, peste Dealul Farcu, pina la DR 23.

ATENTIE! Numai turistii experimentati care dispun de timp, energie fizica si busola pot urma mai departe VARIANTA 9 a, care ne conduce la ponorul Runcsor (La intorsuri). Pentru aceasta, de la umarul Gruiul-Meghii, din amonte de izbuc, coborim lin pe fundul hoancei. la inceput acoperita de balarii, apoi printr-o poiana prelunga, inierbata. Dupa 600 m de la umarul Gruiul Meghii ajungem intr-o zona in care versantii sint acoperiti cu rasinoase, iar firul sec al piriului este inierbat. In acest punct parasim valea care continua spre est; urcam din greu versantul din stinga noastra (nord) printre arbori circa 230 m, apoi traversam o poteca care merge de-a coasta la stinga. Continuam urcusul pe directia nord si iesim sus la culme intr-o poiana larga, cu padure pe stinga, pe o creasta secundara. Urmam inainte prin poiana, pe linga padurea din stinga circa 160 m si coborim scurt la stinga pina intr-o alta poiana cu un curs de apa meandrat; este ponorul Runcsor care are o forma caracteristica de tirbuson, de unde si denumirea de La intorsuri (vezi si traseul 22). De la ponor urmam firul apei in amonte pina la un drum forestier; pe el urcam la stinga circa 600 m si iesim la racordul cu drumul Rosia - Borod (DR 23). Sintem in Sesu Monii. La dreapta drumul duce spre Borod, la stinga, spre Beius.

Pentru a ajunge la capatul traseului 9 urmam drumul spre stinga (NV) de-a lungul unei vai seci, dolinare, acoperita cu poieni largi si pilcuri de poduri. Dupa circa 2,5 km observam in stinga drumul forestier care coboara dinspre Farcu. Locul este potrivit pentru compare.

Continuam traseul 9 de la izbucul Toplicioarei inapoi pe vale, pe drumul forestier. Acesta urmeaza drumul forestier care suie pe versantul drept al Toplicioarei, la inceput in panta mare pe serpentine, printr-o zona impadurita. Drumul iese sus intr-o poiana cu doline si merge spre nord strabatind o padure apoi o poiana in care se vad citeva case aninate pe clinele de deal din versantul sting al firului Stugariu; in urcus continuu ajungem in curmatura dintre Frasinoasa, la est, si Farcu, la vest. Din sa, drumul coboara prin paduri; mai jos descrie o curba larga la dreapta pentru a iesi in valea seaca a Sohodolului, acoperita de pasune; sintem la vest de Sesul Monii, pe drumul Beius - Borod. Din valea Lazuri pina aici am strabatut circa 6 km. In poiana de la confluenta vailor ne putem adaposti la stine; cei ce au cort pot campa in acest loc avind si apa de izvor. Sintem la 8 km de comuna Damis (la dreapta pe sosea, spre est) si la 2 km de ramificatia DR 764 cu DR 23 (la stinga spre vest) (traseul 6). Tot la stinga pe sosea, in aval, prin Cheile Albioarei se poate ajunge, dupa 13 km, in centrul comunei Rosia, unde incepe drumul asfaltat spre Beius.

Turistii care-si instaleaza cortul aici la racordul dintre drumul forestier Farcu si drumul Rosia - Borod, pot parcurge circuitul Sesul Monii - Runcsor - Izbucul Toplicioarei - soseaua forestiera Lazuri - Farcu -Sesul Monii. Portiunea Runcsor - Izbucul Toplicioarei se parcurge pe traseul 9 a in sens invers.

10. Comuna Rosia - Pestera Gruiet - Izbucul Rosia

Posibilitati de acces; din Beius de pe DN76 de la km 123, pe DR 764 pina in comuna Rosia, 18 km (asfalt). Distanta: 6 km. Durata: 2 ore. Caracteristica traseului: drum comunal de vale, accesibil in tot timpul anului; permite vizitarea Pesterii Gruiet si a izbucului Rosia.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Rosia parasim drumul principal mergind spre dreapta prin fata Consiliului popular apoi prin fata bisericii. Dupa 500 m drumul trece printre casele din Ponita, pe linga cooperativa de consum. La stinga se ramifica o ulita ce duce spre Cheile Cutilor. Turistii pot vizita aceasta zona cu pesteri, izbucuri si chei, deosebit de interesante.

Continuam traseul spre est, pe valea Steaza; traversam Piriul Cutilor care are o lunca larga in stinga si ajungem la ultimele case din Ponita. Dupa circa 750 m intilnim piriul Izbucul Rosia; drumul se continua mai departe trecind peste un pod. La pod parasim drumul si urcam in amonte pe linga firul piriului, inca 200 m si in fata apare o cariera mare sapata in calcare; in dreapta noastra un fir de apa ne conduce spre Pestera Gruiet. Il urmam pe circa 120 m, timp in care, trecind peste bolovani, suim o diferenta de nivel de circa 35 m. Apa care iese din pestera se strecoara peste blocuri mari formind mici cascade.

Pestera are portalul ogival, lat de circa 15 m si inalt de circa 8 m. Camera principala, lunga de 50 m, are tavanul tapisat cu ghirlande si turturi de calcar sau calcit; pe peretele din stinga se pot observa coloane groase de calcit ce se ridica pina in plafon. Apa vine din stinga, loc in care galeria se strimteaza mult, pierzind si din inaltime.

Dupa vizitare ne intoarcem la cariera pe acelasi drum. Pentru a merge la izbucul Rosia urmam valea principala in amonte, pe versantul ei sting, pe o distanta de circa 470 m. La ape mari sintem nevoiti sa ne strecuram printre bolovani, pe linga stinci, uneori chiar urcind pe versant. Dupa un cot scurt al vaii ne apare in dreapta izbucul Rosia. Apa iese la zi printre bolovani mari acoperiti de un covor gros de muschi. Izbucul are doua guri prin care deverseaza apa. In amonte, valea pe care am venit se blocheaza in clina unui deal ce are baza acoperita de grohotisuri. Locul racoros, salbatic imbie la odihna.

11. Comuna Rosia - Apateu - Izbucul Toplita

Posibilitati de acces: din Beius de pe DN76, de la km 123, pe DR 764 pina in centrul comunei Rosia (18 km asfalt). Distanta: 6,7 km (dus-intors). Durata: 2 ore. Caracteristica traseului: drum de vale usor, accesibil in tot timpul anului; folosit pentru vizitarea izbucului Toplita.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Rosia mergem spre nord-vest, pe drumul pietruit, inca 2,3 km, strabatind Apateul. La ultimele case, inainte ca drumul sa descrie o serpentina, se desface la dreapta un drum de care, pe care il urmam pe malul drept al Toplitei, trecind pe sub un stilp de inalta tensiune. In dreapta noastra o turbarie larga ne desparte de un dimb impadurit numai la partea superioara; in fata se contureaza treptat rupturile in calcare spre care ne indreptam. Drumul nostru, mai putin mlastinos, se apropie de firul Toplitei cotind treptat la stinga, spre nord. Curind el traverseaza valea pe versantul sting; am parcurs circa 530 m pe drumul de care, apoi il parasim mergind pe poteca ce taie clinele estice ale Bodrogului, prin livezi cu pruni sau prin pasune. Inca 170 m si trecem peste firul apei in versantul sting la drumul de caruta. Ajungem astfel la o moara de la care coteste la dreapta un drum ingust; suim lin pe el, pe sub stincaria de calcare, trecem pe la citeva mici izbucuri ce par a anunta marele izbuc de mai sus si, dupa mai bine de 300 m de la traversarea apei din aval de moara, sosim in fata izbucului Toplita. Apa iese printr-un portal inalt de circa 3 m si lat de circa 7 m. Pestera a fost formata pe o fisura verticala prin dreapta careia iese apa. In perioadele ploioase in grota lunga de 15 m se formeaza un lac; in amonte grota se ingusteaza devenind o galerie activa.

12. Groapa Ciur

Posibilitati de acces; (1) din Beius de pe DN76 de la km 123, pe D R 764 spre Alesd 25,5 km, din care 18 km modernizat; (2) din Dobresti de pe DR13, la dreapta, pe drumul modernizat spre Luncasprie pina la Cheile Albioarei 11 km, apoi pe DR 764 la stinga spre Alesd 1 km. Distanta: 2,7 km. Durata: 1 ore. Caracteristica traseului: drum usor, accesibil in tot timpul anului, dar care ridica probleme de orientare.

Descrierea traseului. Poteca incepe din drumul Beius - Alesd, la km 25,5 (de fapt Alesd 44,5 si nu 36,5 cum este indicat), din poiana cu izvorul captat de sub versantul sting al piriului Albioara, pe malul opus casei brigadierului silvic. Aici urmam poteca de pe versantul sting, care urmeaza marginea padurii, chiar de linga captarea de apa; pe dreapta noastra, in padure, se vede un abrupt de calcare de circa 10 m inaltime. Curind, departindu-ne treptat de marginea padurii, in urcus, intram intr-un drum de care ce duce printr-o poiana. Dupa 300 m, la liziera padurii, intersectam un alt drum de care ce vine din poiana din stinga si are directia aproximativ nord-sud. Mergem la dreapta (sud) pe el, trecem de padure si apoi pe deasupra ei avind la dreapta o poiana. Dupa 80 m de la intilnirea drumului orientat nord-sud, din drumul nostru se ramifica la stinga, in curba strinsa, un alt drum, putin vizibil fiind inierbat. Pentru a ajunge la Groapa Ciur vom urma acest drum si, in urcus, vom ajunge la o padurice. Din marginea ei privind inapoi, pe stinga drumului observam o dolina cu clina sudica acoperita de un pilc de copaci, iar la dreapta o casoaie. Continuam traseul prin padure cotind la dreapta si dupa 110 m iesim intr-o poiana larga. Din poiana urcam pina intr-o sa putin accentuata, unde poteca noastra se intretaie cu cea de pe culme (90 m de la marginea superioara a padurii). Aici cotim la dreapta pe culme prin finatul care aproape acopera drumul; in stinga, sub noi, se afla o dolina cu clinele nordice abrupte si impadurite. Mergem inainte si dupa 260 m iesim pe o proeminenta a crestei de unde o luam la stinga (spre sud) si coborim prelung prin cosalau; trecem de un gard viu si iesim la confluenta a doua fire de apa chiar in Groapa Ciur (Inca 200 m de la creasta).

Fig 06. Groapa Ciur

Recomandam vizitarea acestei zone in a doua jumatate a lunii august, dupa stringerea finului, cind putem strabate mai usor regiunea. Urmind firul apei in aval pe dupa pintenul din dreapta, iesim la pestera Ciur-Ponor; portalul ei este inalt de 6 m si lat de 7 m. El permite intrarea intr-o galerie ce comunica cu o sala lunga de circa 50 m; in aval de sala se mai poate merge printr-o galerie ingusta presarata cu multe cascade.

Pentru vizitarea pesterii de la Ciur-Izbuc urmam firul in amonte pe unde am venit. De la bifurcare suim pe linga piriul din stinga noastra (est) pina in pilcul de padure cu abrupt unde apare grota din care iese apa. Versantul drept este in panta lina si formeaza baza portalului; acesta este inalt de 3,5 m si lat de 4 m. Pestera este formata din doua etaje care insumeaza 1 km[2].

Vizitarea Pesterii de la Ciur-lzbuc trebuie facuta cu foarte multa atentie; pestera gazduieste vestigii care demonstreaza ca Muntii Padurea Craiului erau locuiti inca din timpurile preistorice. De aceea, recomandam in mod special protejarea pesterii de catre vizitatori.

13. Dobresti - Luncasprie - Sclavul Ples -Cheile Albioarei

Posibilitati de acces: (1) din drumul Oradea-Beius (DN 76) de la km 144,3, din Simbata, pe DR13 pina la Dobresti, din care 11 km asfaltati; (2) din drumul Oradea-Beius (DN 76) de la Beius pe DR 764 la Rosia (18 km asfalt), de unde, in continuare, pina la "La Jofi' din Cheile Albioarei, inca 6,5 km pe drum pietruit. Distanta: 11 km. Durata: 3 ore. Caracteristica traseului: drum asfaltat, trasat peste platoul carstic de la Sclavul Ples; drum de legatura cu traseele 15 si 16.

Descrierea traseului. Drumul modernizat se continua din centrul comunei Dobresti spre est (conform sagetii cu indicatia "santier Racas-11 km'), traverseaza linia ferata lasind la stinga o laterala tot asfaltata care duce la statia de incarcare a bauxitei. Urmam drumul spre dreapta in urcus usor pina in cumpana dintre bazinul Vaii lui Vasile si cel al Videi. Din sa incepe un coboris aproape drept pina la podul peste care traversam apa Videi, si ajungem in localitatea Luncasprie. Din Dobresti pina la podul de peste Vida sint 2,250 km. La stinga, dincolo de apa, se ramifica drumul pietruit ce duce in amonte la barajul Vida (traseul 14). Cotim la dreapta in aval, pe stinga apei, si dupa inca 750 m ajungem la o alta ramificatie de drumuri cu indicator: Pomezeu 3 km (inainte), Dobresti 3 km (inapoi pe drumul pe care am venit) si Racas 8 km (la est); urmam drumul spre santierul Racas (8 km) in urcus pe citeva serpentine mai largi apoi pe linga o vaiuga unde se afla citeva gospodarii. Curind intram intr-o frumoasa padure de stejar prin care drumul pavat cu piatra cubica face o curba strinsa spre stinga.

Atentie! Conducatorii auto vor merge, in special pe aceasta portiune, cu multa prudenta, deoarece autocamioane de mare tonaj coboara incarcate spre Dobresti. Mereu in urcus, patrundem intr-o poiana; drumul urmeaza un timp marginea de jos a poienii pentru ca apoi sa intre din nou in padurea de foioase. Dupa citeva serpentine strinse, la 4 km de la ramificatia spre Pomezeu, intr-o curba, la stinga, se afla un izvor, demn de retinut daca tinem seama ca in zona in care patrundem apa lipseste. De la izvor mai mergem inca 1 km in urcus mai lin prin padure si ajungem la o alta bifurcare de drumuri. Cotim la dreapta spre Albioara (3 km spre sud-est) avind imediat pe dreapta noastra o poiana frumoasa in care se gaseste Cladirea centrului de colectare a fructelor de padure. Drumul parcurge poiana in lungime apoi intra in padure; la stinga se desprinde un drum de care greu vizibil; pe aceeasi parte se afla o poiana cu plantatie de pini. Drumul nostru coteste usor la dreapta si urca spre virf printr-un debleu cu talazurile acoperite cu blocuri mari de calcare; in stinga se afla virful putin proeminent al Sclavului Ples (465 m). Urmeaza un coboris pina intr-o sa (drum neasfaltat pe circa 200 m). Ne aflam intr-o padure deasa de molizi si pini bine intretinuta, credem unicat pe teritoriul Muntilor Apuseni. In stinga noastra padurea cuprinde o imensa depresiune ciuruita de zeci de doline.

Drumul urca lin si ocoleste o culme; coteste usor la dreapta si coboara la o alta sa putin pronuntata; in stinga noastra se afla o a doua depresiune gaurita de doline adinci prin care se strecoara un drum de caruta. Inca circa 300 m si ne aflam intr-o curba strinsa la stinga; in stinga se afla o poteca in trepte ce duce la o baraca forestiera. Din acest loc se desface spre nord (stinga) traseul 15. Pe dreapta

soselei se afla un loc mai larg (cu semn de parcare interzisa) si un drum de care. Silvicultorii denumesc acest punct "Coltul padurii mari'. Drumul spre Albioara coboara lin, trece printr-o poiana ingusta, apoi coteste la stinga peste o stincarie de calcar. Urmeaza o curba, tot la stinga, la 90, cu rupturi mari pe dreapta ei, spre Cheile Albioarei. Coborisul se accentueaza si drumul coteste mult la dreapta; sintem pe o vale seaca urmata in amonte de un drum forestier (la stinga noastra) inchis de o bariera. Ramificatia duce in zona sudica a dealului Merisor, la ponoarele Birchii si Merisor (vezi traseul 16).

Drumul asfaltat coboara pe stinga vaii seci apoi coteste larg la stinga fiind taiat in stinca; mai jos, dupa 3 km de la ramificatia Racas, el se uneste cu DR 764. Sintem in punctul numit "La Jofi' in zona centrala a Cheilor Albioarei, la 24,5 km de Beius si la 6,5 km de centrul comunei Rosia.

14. Luncasprie - Pestera Toplita de Vida

Posibilitati de acces: din Simbata de pe DN76 de la km 144,3 pe DR 13 pina la Dobresti 11 km (asfalt), apoi la dreapta, spre santierul Racas, inca 2,3 km (vezi traseul 13). Distanta: 6,2 km (dus-intors). Durata: 2 ore. Caracteristica traseului: traseu pe drum de vale, usor accesibil tot timpul anului; drum pentru vizitarea Pesterii Toplita.

Descrierea traseului. Traseul incepe din localitatea Luncasprie, din punctul in care drumul asfaltat care vine din Dobresti coboara lin si trece podul peste Vida cotind apoi la dreapta (sud), spre centrul satului. La podul peste Vida, se ramifica la stinga (nord) un drum pietruit ce urmeaza malul sting al Videi in amonte. Drumul se strecoara printre case si firul vaii, trecind peste citeva piriiase in urcus lin. Curind in dreapta noastra se ridica versantul retezat in gresii rosii, unele dintre cele mai vechi roci din regiune. Dupa ultimele case trecem pe sub firele funicularului si, pe la marginea padurii, urcam mai pronuntat si cotim odata cu drumul la dreapta. In fata ne apare barajul de la Vida cu lacul de acumulare care se remarca prin culoarea verzuie a apei. Drumul a fost construit pe malul lacului, pe sub padurea care se reflecta in oglinda apei. Acum lacul acopera vechea confluenta dintre Vida si afluentul ei pe stinga, Toplita. Dupa un urcus scurt, greu de parcurs cu automobilul pe vreme ploioasa, ajungem la cantonul silvic de la baraj, construit putin deasupra nivelului lacului intr-o zona linistita, pitoreasca. Din Luncasprie pina aici am parcurs 2,1 km.

Drumul spre Pestera Toplita se continua printr-un vechi drum forestier acum mai deteriorat; el coteste la dreapta, spre est, pe versantul sting al Toplitei, printr-o padure de fag. Il urmam in urcus lin traversind un piriu; dupa 550 m de la canton, la un cot spre dreapta, ajungem la o punte. Versantul pe care trecem este inclinat, cu stincarie salbatica in calcare. Continuam in amonte si dupa circa 150 m, dupa ce am trecut de o mica hoanca ce vine din versantul sting, opus noua, iesim la un izvoras ce se prelinge pe sub o stinca, aproape de firul apei (pe malul sting). Mai avem de parcurs inca 300 m, tot prin padurea de foioase, pe malul drept al apei pina la poiana unde apa se bifurca. Din dreapta noastra (est) vine apa care iese din Pestera Toplita; din stinga firul firav al apei ce iese din hoanca inclinata oare urca la virful Osoiu (476 m). Mergem pe malul drept al apei si dupa circa 75 m sosim la gardul de sirma care imprejmuieste pestera.

Pestera Toplita este sapata intr-un perete de calcare inalt de peste 20 m. Portalul lat de 6 m are tavanul lasat in partea centrata; zonele laterale depasesc 2 m inaltime. Apa care vine prin pestera este captata de un sorb cu baraj la baza deschiderii In apropiere de portal se afla o mica constructie, adapost bun in caz de ploaie. In poiana de la confluenta cu piriul care vine din Osoiu se poate monta cortul pentru a innopta.

15. Circuitul Sclavul Ples

Posibilitati de acces: (1) din Dobresti de pe DR 13 prin Luncasprie pina la ramificatia Racas (8 km), apoi la dreapta, tot pe drum asfaltat, inca 2 km (vezi traseul 13); (2) din Rosia de pe D R 764 de la km 18, prin Cheile Albioarei pina la punctul La Jofi (6,5 km fora asfalt), de unde urcam 1 km la stinga, pe drumul asfaltat, spre ramificatia Racas-Luncasprie-Distanta: 4,670 km +2 km pe sosea asfaltata. Durata: 2 - 3 ore. Caracteristica traseului: traseu accesibil in tot timpul anului. Necesita busola si atentie deosebita in orientare; traseul este lipsit de apa; circuitul strabate unul dintre cele mai caracteristice platouri carstice din Muntii Padurea Craiului.

Descrierea traseului. Circuitul incepe din "Coltul padurii mari', la 1 km de punctul "La Jofi' pentru turistii care vin dinspre Cheile Albioarei; pentru cei ce vin dinspre Dobresti, circuitul incepe la ramificatia santierului Racas cu drumul spre Cheile Albioarei. Acestia din urma vor parcurge pe drumul asfaltat 2 km pina la "Coltul padurii mari'. Aici, intr-un cot pronuntat al drumului spre stinga (din sensul Luncasprie - Albioara) se observa pe dreapta un loc mai larg cu semn de parcare interzisa si un drum de care la dreapta. Parasim asfaltul urcind spre stinga (nord), cele citeva trepte sapate in malul drumului in debleu si dupa 75 m ajungem intr-o poienita, la o mica baraca forestiera. De la baraca cotim jumatate la dreapta (nord-est), coborind pe o poteca putin clara; dupa 50 m schimbam directia spre N-NE, putin la stinga. Coborisul se accentueaza; intram in padurea inalta de molizi si dupa inca 200 m parcursi ajungem la o prima zona dolinara orientata perpendicular pe directia traseului nostru. Urcam lin pe poteca acum mai vizibila si sosim la un tapsan inierbat (inca 100 m). Mergem la dreapta (E-SE) circa 75 m, loc in care din dreapta vine o poteca, apoi ne indreptam iar spre nord (stinga), urcind lin pina la borna unui vechi foraj amplasat intr-un luminis (am mai mers inca 35 m). De la asfalt pina aici am parcurs 535 m.

Pentru a nu rataci poteca, este important sa retinem ca in general traseul nostru urmeaza in prima parte marginea estica a padurii mari de rasinoase, ea raminind constant pe stinga noastra. Din luminisul in care se mai vede semnul unui vechi foraj (41989) ne indreptam spre nord si, dupa ce lasam la dreapta o poteca, incepem sa coborim la o sa putin accentuata. In dreapta se afla o vale oarba lunga de aproape 1 km si lata de circa 300 m, cu poieni si pilcuri de paduri de foioase, cu stincarie de calcar si cu imense doline rasfirate ici-colo. Din sa urcam lin pe linga tancuri de calcar situate in stinga noastra dupa care cotim putin spre dreapta; urmeaza o poiana alungita, apoi o coborire scurta prin padurea deasa de foioase. In continuare poteca ne conduce la un mamelon cu pasune pe virf; din aceasta poiana se desface spre dreapta, inapoi, o poteca. Tot aici se gasesc si doua doline ingemanate legate printr-un pod natural. Mai departe iesim intr-o sa situata intre doua doline de unde se urca cotind usor la stinga, pina la un semn al forestierilor (89-11). De la luminisul cu vechiul foraj pina la semnul forestierilor am mai mers 330 m.

Fig 07 Circuitul Sclavul Ples

Poteca bine batuta ne scoate la un alt mamelon cu poiana; ceva mai departe se desface spre dreapta si inapoi un drum de care. De aici iesim la o poiana din care se desprinde un alt drum de caruta, paralel cu cel anterior. Drumul nostru se strecoara pe sub culme, prin dreapta ei, pina la un tapsan de unde cotim la stinga si iesim la o sa cu poiana; in aceasta poiana vine din stinga, de pe o creasta, o poteca. Traseul nostru urca si coboara, taie apoi o poiana dupa care patrunde intr-o alta poiana mare unde din dreapta vine un drum larg. La racordul drumurilor se afla borna forestiera cu numarul 70-11. De la borna silvica 89-11 pina aici au fost 615 m. Dupa un scurt popas ne indreptam spre N-NV pe poteca ce primeste dinspre stinga un alt drum si imediat o poteca dinspre dreapta. Dupa 60 m de la locul de popas, din padurea tinara de molid vine un alt drum; in stinga se afla o dolina adinca. Coborim spre nord-vest avind pe stinga o depresiune; trecem pe linga o poteca ce urca in dreapta in padure, apoi coborind avem pe stinga o zona joasa acoperita de padurea de molizi inalti. Dupa un scurt urcus in stinga se desface un drum. Traseul nostru continua prin dreapta unui virf tesit, apoi coboara pe linga o dolina alungita situata pe stinga. Pina aici am mers pe directia N-NV; din dreptul dolinei poteca ne conduce un pic la stinga, apoi coteste usor la dreapta pe directia nord-vest. Ne gasim in padurea mare, foarte aproape de coltul ei nordic, opus celui din care am intrat in traseu (de la mica baraca forestiera); mai mergem 30 m si ajungem la o sa cu punte naturala intre dolinele care formeaza un sir transversal. De la borna forestiera 70-11 am mai parcurs 625 m. Punctul este foarte important deoarece de aici se schimba total directia de mers si se paraseste definitiv marginea estica a padurii mari de rasinoase.

ATENTIE! parasim poteca ce merge inainte cotind la stinga (vest) si inapoi pe o poteca vaga prin padurea inalta; mergem pe curba de nivel, avind in dreapta noastra, unde cade panta, un sir de doline care pe masura ce inaintam se indeparteaza de noi. Sirul de doline este orientat NE-SV. Dupa 65 m de la schimbarea directiei intilnim capatul unui drum forestier pietruit, inierbat, nefolosit de multa vreme, dar care se observa din padurea inalta. Daca totusi nu reusim sa reperam capatul drumului, recomandam intoarcerea la drumul asfaltat pe traseul pe care am venit; continuarea circuitului fara ajutorul drumului inseamna ratacire sigura.

Asadar urmam drumul forestier spre S-SV, traseul nemairidicind in continuare probleme de orientare; el coteste usor la stinga, trece pe linga un sir de doline ce ramin pe dreapta (unde se ramifica un drum secundar), dupa care se indreapta spre sud pentru a cobori si coti brusc la dreapta printr-o bucla strinsa. Din bucla se ramifica la stinga o poteca. De la capatul drumului pina in bucla sint 280 m.

Drumul merge spre sud-vest (cot brusc la dreapta pentru inchiderea buclei) avind la inceput doline pe stinga apoi pe dreapta. Dupa 450 m de la bucla, pe stinga drumului, tancuri de stinca sparg solul gros acoperit de ace de molizi; mai sus, tot pe stinga, se afla o mica poiana. Continuam pe drum prin padurea inalta de rasinoase, mai trecem pe linga o mica poiana apoi lasam o dolina imensa pe dreapta, spre nord-vest. Aleea pe care mergem ne conduce la o dolina ingemanata cu poiana tot pe dreapta. De la tancurile de calcar cu poiana am mai parcurs 260 m. Drumul larg coteste la stinga, trece pe linga o hoanca cu doline inierbate si iese intr-un luminis urmind, spre sud-vest, o vale seaca gaurita de doline, loc prin care se strecoara cu greu. Dupa ce trecem de o plantatie ajungem la o portiune scurta de chei inguste, putin inalte. De la dolina ingemanata pina aici am parcurs inca 550 m. In continuare drumul este rupt de o viitura (pe citiva metri); dupa inca 360 m in dreapta noastra se gaseste o cariera mare de calcar, iar mai jos o cabana mica a muncitorilor de la cariera, care ofera adapost in caz de ploaie. Drumul continua spre sud-vest prin poieni cu pilcuri de copaci fiind intersectat de citeva drumuri secundare; dupa 600 m de la cariera sosim la ramificatia Racas - Albioara. Pentru a inchide circuitul urmam pe drumul asfaltat la stinga inca 2 km (traseul 13).

16. Circuitul Popoarelor Birchii si Merisor

Posibilitati de acces: (1) din Simbata de pe DN 76 de la km 144,3 se urmeaza pe DR13 pina la Dobresti (11 km asfalt); de aici la dreapta prin Luncasprie si pe la ramificatia Racas - Albioara pina in punctul La Jofi, inca 11 km asfalt (traseul 13); (2) din Beius de pe DN 76 de la km 123 la Rosia pe D R 764 (18 km asfalt), de unde pina in punctul Lo Jofi inca 6,5 km pe drum pietruit. Distanta: 5,5 km. Durata: 3 ore. Caracteristica traseului: drum forestier pe vale seaca; portiunea extrem nordica este lipsita de sosea si ridica probleme de orientare. Necesita busola pentru orientare. Accesibil in tot timpul anului.

Descrierea traseului: Circuitul incepe din punctul La Jofi din Cheile Albioarei, pe drumul asfaltat ce se desprinde din DR 764 si urca spre platoul carstic Sclavul Ples. Dupa circa 300 m lasam pe dreapta stincile din taietura drumului. Drumul face un cot strins la stinga; aici parasim drumul modernizat si ne indreptam spre nord pe un drum forestier cu bariera; linga bariera se afla piatra kilometrica "O'. Drumul a fost construit pe o vale seaca, ingusta, cu versanti inclinati, impaduriti si cu firul acoperit ici-colo de mici pajisti. Dupa circa 500 m ajungem intr-o poiana larga, unde se ramifica, la stinga (vest), un drum forestier ce duce la piriul Merisor, drum pe care ne vom intoarce spre a inchide circuitul. Pornim la dreapta, spre nord-est, pe drumul Birchii care urmareste firul Piriului Birchii, strecurindu-ne prin stinga unui sir de doline, prin padurea tinara de fag. Trecem de un alt lant de doline ce ramin pe dreapta si dupa 800 m de la bariera un sleau de caruta taie drumul forestier. Dupa circa 950 m, in stinga noastra ne apare un perete de calcar, perforat la partea inferioara de o serie de canale de presiune; apa se pierde la baza peretelui printr-o grota ingusta; aceasta este pierderea de la Birchii-vest. Apa care se aduna pe clinele vestice ale culmii Scaunul Craiului intra aici intr-un traseu subteran si, pe cai nevazute, trece pe sub Cheile Albioarei curgind spre sud circa 3,5 km pentru a iesi la zi prin Izbucul Toplitei (vezi traseul 11).

Pe partea opusa ponorului Birchii-vest, in dreapta drumului deci, se desprinde un drum ingust ce se angajeaza in versantul sting al apei. Drumul urca spre est circa 200 m si coteste apoi la dreapta (sud) pentru a ne conduce la o alta pierdere de apa, ponorul Birchii-est; pina acolo sint circa 400 m. Ramificatia la pierderea Birchii-est este marcata pe harta cu 16 a; ea nu a fost calculata in cadrul distantei si duratei circuitului din subtitlu. Dupa vizitarea ponorului de la Birchii-est ne reintoarcem la drumul forestier urmindu-l spre nord-est pe linga firul apei; ajungem la o poiana in care exista o mica baraca forestiera. Aici, linga un pod, se termina drumul forestier, la borna 16 (1,6 km). In poiana se poate monta cortul pentru un popas prelungit.

Fig 08. Ponoarele Birchii si Merisor

Pentru a vizita ponorul Merisor continuam circuitul cu mare atentie la orientare. Parasim Piriul Birchii si mergem la stinga (vest) urmind un drum de care pe marginea nordica a poienii, chiar pe sub liziera padurii, pe versantul drept al Piriului Birchii. Dupa circa 135 m se intra in padure; din stinga vine un drum de tractor care se uneste cu drumul nostru si merge spre V-NV. Imediat in stinga apare o sa impadurita. Cotim larg la dreapta; spre vest zarim printre arbori doline enorme cu fundul acoperit de poieni. Drumul de tractor coteste iar la stinga (nord-vest) fiind insotit de abrupt impadurit. Aici vine din dreapta un drum vechi. De la intrarea in padure pina aici sint 300 m. Urmam pe drumul din stinga care se indreapta spre nord inca 400 m, avind mereu in stinga o zona depresionara. O poteca se desprinde la dreapta spre citeva doline mari. Drumul nostru coteste la stinga (vest) si merge pe curba de nivel inca 120 m mereu prin padure. Spre sud, la circa 80 m, se vede capatul unui drum forestier, drum care pe ultima portiune urca pe versantul sting al vaii Merisor. Apa se strecoara printre blocuri mari de stinca atragind atentia prin zgomotul ce-l face. Locul este nimerit pentru popas mai ales ca ofera apa si o masa cu banci la umbra padurii.

Pentru vizitarea ponorului Merisor urmam firul apei in aval circa 300 m. El curge spre vest indepartindu-se treptat de drumul forestier ce merge spre sud. Firul apei ne conduce pina sub un perete de calcar inalt de circa 15 m, o adevarata bariera naturala in care se termina valea; la baza peretelui se afla o grota scunda prin care se pierde intreg cursul piriului Merisor.

Revenim la capatul drumului de unde pina la ramificatia cu Piriul Birchii vom avea de parcurs 1 750 m. Drumul coboara lin si dupa 250 m coteste la dreapta avind pe stinga o padure de mesteacan, iar pe dreapta una de molid. Mai mergem inca 100 m si dupa o curba la stinga urcam printr-o taietura de padure. Dupa ce trecem de un podet, la dreapta se desface un drum de tractor care ajunge deasupra ponorului Merisor.

Drumul nostru coboara, apoi urca lin prin padurea tinara cu doline, pentru ca dupa 750 m de la capatul lui superior sa coteasca brusc la stinga; aici se afla borna 10; sintem la 1 km de racordul din aval cu drumul Birchii. Circuitul trece printr-o alta zona larga de doline si iese in poiana mare unde se afla racordul cu drumul Birchii (pe care am urcat). De aici pina la drumul asfaltat mai sint 500 m.

B. TRASEE IN PARTEA DE EST A MASIVULUI

17. Meziad (sat) - cabana Meziad - Lacul Lesu

Posibilitati de acces: (1) din comuna Remetea de pe drumul Beius-Alesd, 6 km pina in satul Meziad; (2) din Bucea pe DN 1 spre Stina de Vale prin Remeti, 27 km din care 18 km asfalt. Marcaj: triunghi albastru. Distanta: 16 km. Durata: 5 ore. Caracteristica traseului: usor, accesibil tot timpul anului; drum de vizitare a Pesterii Meziad cu legatura la Locul Lesu.

Descrierea traseului. Traseul marcat incepe in centrul localitatii Meziad si ne conduce in urcus lent de-a lungul vaii Meziadului; curind semnele se indreapta spre stinga urmind Valea Pesterii. Aceasta este mult mai ingusta, iar versantii calcarosi sint mai inclinati. Iesim astfel la cabana Meziad, intr-o frumoasa poiana cu izvor (dupa circa 2 ore).

De la cabana Meziad exista marcaj triunghi albastru, care face legatura cu cabana Stina de Vale din Muntii Bihor. El nu figureaza ca traseu separat in ghidul de fata, pe harta anexata aparind numai un tronson scurt, cel ce strabate extremitatile estice ale Muntilor Padurea Craiului. Pentru acest motiv credem ca este cazul sa dam citeva indicatii sumare asupra traseului spre Stina de Vale.

Durata: 6-7 ore. Distanta: 22,500 km.

Poteca urmareste in general creasta oferind, pe alocuri (Piatra Tisei), perspective largi spre sud, spre Muntii Codru-Moma. De la cabana Meziad poteca urca pe primul vilcel din amonte si traverseaza platoul dominat de virful Merisoru (696 m) si Dealul Maguricea pentru a cobori in valea Sasa. O urmam in aval, prin cheile ei splendide, pina la confluenta cu Meziadul unde intilnim drumul forestier. In amonte, trecem de cantonul silvic Meziad si imediat semnele de marcaj sint trasate spre dreapta, pe un vilcel pe care ne angajam in urcus accentuat pina sub creasta, ii urmam pe un drum de caruta pina in creasta principala, apoi la dreapta spre Poiana Balintei. Privirea cuprinde zone tot mai largi spre bazinul Beiusului; ne indreptam spre sud si cu greu ne strecuram pe o portiune de creasta ingusta, cu rupturi, unde se afla cota 1 057, de fapt Virful Tisei.

Poteca spre Stina de Vale trece pe la Virful Merrnezii. poiana Voivodeasa, Dealui lui Ilie, Dealul Mare si iese in saua Baita, de unde coboara lin pe linga drumul asfaltat pina la Stina de Vale. De la cabana Meziad traseul spre Lacul Lesu urca pe vale si dupa circa 10 minute ajunge la Pestera Meziad al carei portal impunator este inconjurat de grohotisuri. Pestera are mai multe nivele si totalizeaza 3464 m lungime. Este una din cele mai mari grote din partea de vest a Muntilor Apuseni. Nefiind protejata in trecut, o parte din formatiunile de pestera cu care era impodobita au fost distruse. Ea poate fi vizitata de turisti, in grupuri, insotiti de ghidul oficial care se afla la cabana.

De la pestera urmam valea strimta si intunecoasa prin cheile din amonte, care ne scoate intr-o poiana. Mai sus, la un pilc de arbori, vom fi atenti sa urmam marcajul care coteste usor la stinga si in urcus greu iese la creasta. Din culme cotim brusc la stinga pe un drum de care si intram in padure. Trecem peste un virf fara diferente de nivel notabile si ajungem intr-o sa larga, cu poiana, unde se afla o coliba, adapost de vreme rea. De la obirsia Piriului Pesterii pina aici se fac circa 30 minute.

Drumul de creasta ne conduce in urcus lin spre nord-est, peste proeminenta Piciorul Porcului. Prin padurea rara se zaresc, spre stinga (vest), peretii albi, calcarosi care insotesc valea Sohodolului. Continuam astfel pina la Piatra Bulzului, mereu prin padure; aici, spre dreapta, se deschide o frumoasa priveliste asupra Vaii Iadului, in special asupra versantului ei drept. Curind incepem coborisul care insumeaza o diferenta de nivel de circa 250 m. Poteca urmeaza micul piriu La Vilcel si ajunge la un drum forestier care iese in Valea Iadului, mult in amonte de baraj. In continuare ea coboara accentuat si ne scoate la lac. Il ocolim prin amonte, pe linga cantonul silvic si iesim in malul drept la drumul Bucea - Stina de Vale, urmindu-l la stinga (nord), ajungem la motelul Lesu de linga baraj.

18. Tomnatic (sat) - drumul Gugului - Pestera Batrinului

Posibilitati de acces: (1) din Alesd de pe DN1 de la km 591,2, pe D R 764 spre Beius pina in satul Tomnatic - circa 28 km asfaltat; (2) din Beius de pe DN 76 de la km 123 pe DR 764 spre Alesd pina in Tomnatic circa 41 km din care 18 km asfaltat. Distanta: 9 km (dus-intars). Durata: 2-3 ore. Caracteristica traseului: drum pietruit, usor, accesibil in tot timpul anului; drum de vizitare a platoului carstic de la Zece Hotare si a Pesterii Batrinului.

Descrierea traseului. Traseul incepe din punctul in care drumul modernizat ia sfirsit; aici, inainte de km 41, cotim la stinga (din sensul Alesd -Beius) pe "drumul Gugului'. Acesta se indreapta spre nord-est avind in stinga zona plata de obirsie a vaii Mniera, in care se mai vad si acum urmele vechilor exploatari de bauxita. Drumul strabate un platou carstic imens, denivelat numai de numeroasele doline, pe care le ocoleste descriind uneori curbe largi. Casele sint imprastiate pe intregul platou; ici-colo pilcuri mici de padure se cuibaresc de obicei in vagaunile dolinelor cautind parca umezeala. Din drumul Gugului se ramifica nenumarate drumuri, toate mergind la vechi sau actuale exploatari de bauxita, piatra rosie atit de cautata pentru a fi transformata in aluminiu.

Drumul flancat de case parcurge o ultima portiune mai dreapta, in coboris aproape de nesesizat, pe o zona asemanatoare unei vai seci, dolinare; dupa circa 2 km distanta de la drumul asfaltat, ajungem la o bifurcare, unde se afla o mica cooperativa. Urmam inainte si iesim la o alta bifurcare; aici parasim drumul principal, ce duce spre dreapta la Dealul Popii si Birtin, angajindu-ne spre stinga, pe un drum slab intretinut. Trecem de o ramificatie la stinga unde se afla citeva case si sosim la cea de a doua ramificatie, la stinga; pina aici am mai mers circa 550 m de la bifurcatie. Urmam acest drumeag la stinga avind pe dreapta noastra doline adinci cu rupturi in stinca pe partea opusa noua. Curind iesim intr-o sa; aici, pe o stinca, apare o sageata albastra si semnul de pestera; marcajul (care facea legatura cu Vadu Crisului) nu a mai fost refacut de multa vreme asa ca vopseaua abia se mai vede. Mergem conform sensului sagetii tot inainte, in coboris, pe o poteca ce ne conduce la un fir de vale, piriul Pestireu, care intra in dreapta intr-o pestera; pina aici am mai parcurs 800 m. Sintem in fata Pesterii Batrinului, usor de recunoscut dupa portalul constituit din doua crenele inguste, inalte de circa 6 m, evocind crenelele castelelor feudale. Apa care intra in pestera apare la zi, dupa un parcurs subteran lung de circa 4,2 km, prin Pestera Vadu Crisului.

Pestera Batrinului poate fi vizitata pe timp secetos numai de turisti experimentati care dispun de materiale de explorare speologica (scara si surse de iluminare).

19. Valea Mnierei - Galaseni - Pestera si Izbucul Galaseni

Posibilitati de acces: din Alesd de pe DN 1 de la km 591,2, urmam DR 764 spre Beius circa 13 km pe sosea asfaltata, pina la est de satul Calatea. Distanta: 5 km. Durata: 2 ore fara vizitarea pesterii. Caracteristica traseului: usor accesibil in tot cursul anului; drum de vizitare a pesterii si a izbucului de la Galaseni.

Descrierea traseului. Traseul incepe din DR 764, in apropiere de km 56. Linga tabla care indica satul Galaseni (statie IJA cu refugiu) se desface la stinga (est) un d.rum pietruit ce urca in panta pe versantul drept al vaii Mniera. Drumul strabate clinele domoale, inierbate si ajunge la culme; aici cotim la stinga pe drumul de creasta, printre citeva case, pentru a iesi imediat la o sa din care se deschide orizontul spre nord, sa in care se afla citeva gospodarii ale galasenilor. Coborim la dreapta pe un drum si trecem peste piriul Debla pe un pod de beton. In stinga noastra valea se contureaza tot mai clar. Un grup de case apare pe stinga noastra apoi un izvor, chiar linga firul apei. Dupa aproape 750 m de la sa, spre dreapta se ramifica un drum de care. In aval, la circa 100 m, in malul sting al vaii apar citeva stinci de calcar, la baza carora se pierde apa prin gura unei pesteri. Este Pestera Galaseni care insumeaza o lungime de 962 m si are doua etaje in interior. Ea poate fi vizitata numai cu echipament special (scara si mijloace de iluminare). Pentru a ajunge la Izbucul Galaseni cotim la dreapta pe drumul ce urca panta spre biserica, printre livezi si case razlete. In stinga apare un relief dolinar; trecem pe linga o dolina enorma cu fundul plat si inierbat. Curind drumul coboara, iar dupa 400 m de la ramificatie lasam un alt drum ia stinga. Aici cotim spre dreapta si in fata ne apare un curs de vale, cu contururi bine definite, valea Galaseni; valea se blocheaza in amonte sub o coasta cu padure. Pentru a dezlega misterul acestei vai fara obirsie, neobisnuita pentru peisajul pe care l-am strabatut pina acum, mai mergem inca 200 m pina la moara Jurjii. Urmind scocul morii ajungem la o galerie joasa din care tisneste un suvoi puternic de apa - Izbucul Galaseni. Suvoiul natural de apa pune in miscare moara din Galaseni. Intoarcerea se face pe drumul pe care am venit

Fig 09. Zona Galaseni

Izbucul Galaseni poate fi vizitat venind si dinspre nord-est, de pe soseaua care leaga Vadu Crisului de Astileu. Pentru aceasta, in Vadu Crisului traversam Crisul Repede pe malul sting, de unde urcam drumul asfaltat spre Astileu, prin fata bisericii; dupa aproape 1 km (din centrul comunei) el coteste la stinga (vest) lasind inainte o ramificatie spre satul Cacuciu Nou. Curind drumul intersecteaza linia ferata si intra in satul Birtin unde se termina asfaltul. Dincolo de Birtin drumul trece peste canalul de apa, pe stinga lui, si intra in satul Dobricionesti, taiat de piriul Galaseni pe care-l vom urma, la stinga, in amonte. Parasim deci drumul spre Astileu urmind un drum de tara printre case, spre nord-vest, apoi chiar pe firul Galasenilof. Dupa 2,3 km piriul intra in padure si are versantii bine pronuntati. Mereu in amonte pe linga firul sinuos al vaii iesim, dupa inca 1,5 km de la intrarea in padure, la moara Jurjii unde se afla Izbucul Galaseni. Pentru vizitarea pesterii parcurgem invers portiunea deja descrisa intre izbuc si pestera, intoarcerea se poate face pe drumul pe care am venit.

20. Comuna Astileu - Pestera Astileu - Pusta Calatea

Posibilitati de acces: din Alesd de pe DN1 de la km 591,2, spre Beius, pe DR764, circa 4 km asfaltat pina la Astileu. Distanta: 11 km, cu intoarcerea pina la ramificatie Pusta Calatea. Durata: A ore, cu intoarcerea pina la ramificatia Pusta Calatea (pe DR 764 la circa 6 km de Astileu). Caracteristica traseului: drum usor, accesibil in tot timpul anului, partial asfaltat; traseu pentru vizitarea impresionantelor fenomene carstice de pe valea A^iileu <.i de la Pusta Calatea.

Descrierea traseului. Traseul incepe din partea sudica a comunei Astileu, din fata intreprinderii "Refractara'. Din acest loc drumul incepe sa urce accentuat pantele nordice ale Dealului Serbotu. Dupa citeva sute de metri, dumul traverseaza canalul de apa care vine de la Vadu Crisului. Aici parasim drumul pentru a porni spre Pestera Astileu. Mergind la dreapta pe linga un gard de sirma in coboris usor spre stinga dupa 250 m de la sosea ajungem pe malul ingust al apei ce curge din stinga, din Pestera Astileu. Urmam apa in amonte, trecem de o conducta care ramine in malul opus si depasim casa in care se capteaza o parte a cursului subteran; tot in malul opus, intr-o stinca se afla o mica grota. Continuam sa urcam cu grija peste blocurile pravalite din versanti, blocuri printre care se prelinge firul de apa care iese din Pestera Astileu. Treptat sintem cuprinsi de pereti de calcar in forma de amfiteatru; in fundul acestui mic amfiteatru se afla pestera. Ea este formata pe fata de strat si are portalul inalt de 5 m si lat de 3 m. In dreapta portalului se afla un mic diverticul. Grota de la Astileu poate fi vizitata partial.

Intoarcerea se face pe drumul pe care am venit, apoi urmam pe sosea la dreapta, in urcus. Drumul taiat in stinca face mai sus o serpentina si se indreapta din nou spre sud. Dupa aproape 1,5 km de la podul de peste canalul cu apa, in dreapta se ramifica un drum pietruit ce ne conduce printr-o padure la o cariera parasita, loc bun de popas (circa 200 m din sosea) Revenim la sosea si in urcus parcurgem citeva serpentine, mereu prin padure pe clinele Dealului Serbota. Dupa 2,5 km de la ramificatia drumului spre cariera iesim la cumpana de apa falsa care intersecteaza valea Mnierei, intrerupindu-i cursul la zi pe portiunea Pusta Calatea - Pestera Astileu. In dreapta soselei, chiar pe culme, se afla o masa si citeva banci la loc umbrit, nimerit pentru un scurt popas.

Drumul coboara in continuare pe linga o plantatie de pini tineri; coteste brusc la stinga si coboara mai lin; in dreapta noastra se afla o lunca larga, plana, prin care serpuieste piriul Mniera. Din sosea se ramifica spre lunca un drum de care ce-i urmeaza marginea nord-estica. Ne aflam la 6 km de Astileu, aproape de km 59; in dreapta se afla Pusta Calatea, depresiune plata colmatata cu pietrisuri si strabatuta de cursul Mnierei, puternic meandrat in aceasta zona. Parasim soseaua si, condusi de drumul comunal spre nord-vest, trecem pe linga citeva case apoi cotim larg spre stinga suind putin si lasind o ramificatie de drum spre dreapta. Ajungem astfel, dupa 1,6 km, la firul apei Mniera pe care-l vom urma la dreapta urcind insa pe versantul sau drept pe o poteca ce trece pe linga un grup de case. Dupa 300 m versantul devine mai stincos, cu lapiezuri crenelate sapate in calcare. Coborim printre rupturi la firul apei, in punctul in care aceasta coteste brusc la dreapta si se arunca peste blocuri enorme prin gura unei grote intunecoase ce o inghite in intregime, in cadere apa provoaca un zgomot puternic si o trepidatie neintrerupta a edificiului pesterii, vesnic umed si putin primitor. Sintem in fata portalului pesterii de la Pusta Calatea inalt de circa 16 m si lat de circa 12 m. Pe brinele inguste de deasupra portalului citiva pomi suspendati par a ignora legile gravitatiei. Dincolo de intrarea in grota apa se afunda disparind in adincuri printr-o cascada, motiv pentru care vizitarea pesterii se poate face numai cu echipament special. Cursul Mnierei urmeaza un traseu subteran lung de circa 2,5 km dupa care iese la zi prin Pestera Astileu. Pestera de la Pusta Calatea poate fi vizitata venind si dinspre Beius spre Rosia; se parcurg pe DR 764 circa 59 km din care 24 km pe drum modernizat, inapoierea se poate face pe acelasi traseu sau continuind drumul spre Calatea de unde putem intra in traseul 19.

21. Drumul Beius - Borod (DR 23)

Posibilitati de acces: (1) din Oradea pe DN76, pina la km 123 (61 km); (2) din Oradea pe DN 1, pina la km 570,9 (57 km) Distanta: 60 km. Caracteristica traseului: soseaua, pietruita pe circa ²/₃, face legatura intre DR 764 si Borod. Pina la ponorul de la Groapa Poenii Mari (31 km) este comun cu DR764; de la Beius la Rosia (18 km) este asfaltat. Drumul strabate zone pitoresti din nord-estul Muntilor Padurea Craiului dind acces la traseele 9, 22 si 23.

Descrierea traseului. Tronsonul Beius- Groapa Poenii Mari este descris in traseul 6. De la Groapa Poenii Mari, de unde se desparte de DR 764, DR 23 urca lin de-a lungul unei vai seci cu poieni si paduri presarate pe relieful carstic. Dupa 2 km, inainte de Sesul Monii, se desprinde spre dreapta, pe sub padure, o sosea forestiera ce duce pe valea Lazuri (vezi traseul 9). In continuare valea se largeste si mai mult facind loc unei zone plane acoperita de pasune, Sesul Monii, dincolo de care se ramifica, spre dreapta, drumul spre ponorul si Pestera Runcsor (vezi traseul 22). La ramificatie se afla si tabla indicatoare care anunta satul Damis. Drumul spre Bratca si Borod se indreapta spre nord-vest, trece prin pitorestile asezari de la Damis-Poiana, urca accentuat si iese pe platoul Damisulul (vezi traseul 23). De aici se indreapta spre nord, apoi face o curba larga la dreapta trecind astfel cumpana de ape dintre bazinul Crisului Negru si cel al Crisului Repede. Drumul trece prin Damis si se apropie tot mai mult de versantul sting al Bratcutei. De aici se deschide spre est o larga panorama asupra zonei de obirsie a Bratcutei. Curind drumul se angajeaza in coboris accentuat pe serpentine strinse pina jos, la Bratca. Din comuna Bratca se desface, spre dreapta, un drum forestier care urmeaza Bratcuta spre izvoare. Citeva puncte de interes turistic sint situate in vecinatatea drumul forestier: Izbucul Bratcanilor din versantul sting al vaii, in amonte de ultimele case ale Bratcei si Izbucul Damisenilor situat tot in malul sting al vaii la circa 3,7 km de comuna.

Din Bratca drumul, partial asfaltat, traverseaza Crisul Repede si urca pe la est de Dealul Spinzuratorii, prin satul Delureni, merge drept spre nord si apoi coboara prelung pe culmea Dealului Mare in DN 1, la km 570,9.

22. Damis-Poiana - Ponorul Runcsor (La Intorsuri)

Posibilitati de acces: din Borod de pe DN 1, de la km 570,9 prin Bratca si Damis la Damis-Poiana pe DR 23, circa 25 km pe drum pietruit. Distanta: 4 km (dus-intors). Durata: 1 ore. Caracteristica traseului: drum de vale, usor, accesibil in tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la scoala din punctul Damis-Poiana (km 25) urmam soseaua DR 23,

in aval, pe hoanca larga lipsita de apa si acoperita de poieni. Zona este de un pitoresc greu de asemuit. Pe dreapta se inalta doua mameloane impadurite, iar vizavi apar razlet citeva case; ceva mai jos se afla o dolina foarte adinca, tot pe stinga. In partea opusa dolinei, pe dreapta soselei, un drum de care urca pe marginea padurii pina intr-o sa cu poieni. Urmam drumul principal si dupa mai bine de 1 km ajungem la o rascruce de drumuri cu tabla indicatoare pentru localitatea Damis. Inainte drumul se indreapta spre Rosia, la stinga (sud-est) drumul forestier ce-l vom urma insoteste valea Runcsor. Mergem la inceput pe drumul forestier aproape orizontal, pe linga o gospodarie, apoi coborim pina la un pod. De la ramificatie am parcurs circa 600 m. La pod parasim drumul urmind in aval, pe o poteca, versantul drept al vaii Runcsor. Ea coteste la stinga, urmind apa care are un curs foarte meandrat. Pe stinga vaii, o stincarie ingusteaza tot mai mult sesul colmatat cu pietrisuri. Pe ultima portiune la zi Runcsorul trece pe sub o firida dupa care se rasuceste brusc la dreapta si dispare prin doua sorburi, ultimul sub oglinda apei la viituri, deci greu de observat. Cursul apei este blocat de o stincarie, pe alocuri cu grohotisuri, barajul natural fiind dominat de o stinca in forma de capita. Putin deasupra ponorului, la cota 580, in versantul drept se afla pestera de la ponorul Runcsor. Intrarea in pestera, scunda si joasa, este mascata de padure.

Datorita formei lui caracteristice ponorul Runcsor este denumit de localnici La Intorsuri. De la ponorul Runcsor se poate merge spre sud, la Izbucul Toplicioarei, parcurgind in sens invers traseul 9 a.

23. Circuitul Damis - Pestera Toaia - Pesteruta - Damis

Posibilitati de acces; (1) din Borod de pe DN1, de la km 570,9 pe DR 23 pina in satul Damis, 20 km pe drum pistruii; (2) din Rosia de pe DR764 comun cu DR 23, pe DR23 pina in Damis, 20 km drum pietruit. Distanta: 4,1 km. Durata: 1-2 ore. Caracteristica traseului: circuitul strabate platoul carstic de la Damis si este usor accesibil tot timpul anului. Nu ridica probleme de orientare avind ca puncte de reper localitatea Damis si inaltimile de la Glimeia Mica.

Descrierea traseului. Circuitul incepe din Damis, de linga piatra care indica Borod 20 km, Damis 1 km si, in sens invers, spre sud-vest, Rosia 20 km. Aici drumul traverseaza apa unei vai care curge spre nord. Il parasim mergind pe malul drept a! vaii, in aval, pe linga un gard de lemn. Trecem de confluenta unui afluent ce vine din malul sting; dupa 250 m gardul se termina, drumul nostru pierzindu-se prin pasune. Locul este plat, intregul platou carstic fiind colmatat cu pietrisuri. Valea adinca de circa 8 m are versantii sapati in pietrisuri, ceea ce denota fie o ridicare a nivelului platoului, fie, mai probabil, o coborire a punctului de scurgere a apei, ulterior colmatarii platoului. Mai departe poteca se indreapta usor spre stinga avind spre dreapta Dealul Glimeia Mica, lipsit de padure si dominat spre nord-est de Dealul Glimeia. Dupa inca 420 m poteca ingusta ne conduce in serpentine la confluenta a trei piraie: unul care vine din dreapta, perpendicular pe cel urmat de noi; din malul opus conflueaza un alt piriu tot in unghi drept. La ploi mari, in aval de tripla confluenta, se formeaza un lac temporar. Traversam vaiuga urmind in aval malul drept al vaii (sau al lacului) si ajungem in dreptul unui alt afluent pe stinga; este punctul in care lacul temporar atinge latimea cea mai mare (circa 100 m in anul 1975). Continuam drumul la inceput pe pajistea denivelata numai de numeroase musuroaie, apoi pe la baza unei stincarii care se ridica in dreapta noastra. Acolo, la citiva metri mai sus, se vede gura joasa, lata de circa 3 m a Pesterii Toaia. De la confluenta cu coborire in serpentine am mai parcurs 340 m. Spre nord valea este blocata de clinele sudice ale virfului Glimeutul, brazdate de citiva torenti inclinati. Spre sud, dincolo de soseaua pe care am venit, culmea prelunga a Magurii Dosului, cu paduri numai pe creasta, domina localitatea Damis.

Fig 10a. Circuitul Damis

In continuare, poteca ne conduce spre vest, pe malul sting al unui piriu, inca 150 m, pina la terminarea lacului, loc in care o hoanca slab conturata vine din dreapta. O urmam spre nord-vest in urcus, apoi dupa terminarea ei mergem de-a coasta pina intr-o sa bine conturata situata la marginea unei raristi de padure. Pina la sa am mai mers 370 m pe hoanca. In sa se incruciseaza citeva drumuri de care si poteci; spre nord se afla zona Ponoras; spre sud si sud-est privirea cuprinde intregul platou carstic de la Damis. Coborim de-a coasta spre S-SV pe un drum de care circulat si, dupa mai bine de 1 km, observam in dreapta adincitura piriului Pesteruta ce se pierde printr-un sorb mare. Mergem pe malul drept al piriului, trecem pe linga un sorb mai mic si dupa inca 300 m ajungem deasupra sorbului mare care, ca si cel de la Toaia, formeaza in timpul ploilor mari un lac temporar.

Traseul urmeaza spre stinga inca 200 m prin pasune pina la drumul Borod - Damis. Continuam traseul pe sosea, la stinga urcind usor; trecem pe linga un izbuc situat pe dreapta drumului si dupa 2 km de mers sosim la piatra kilometrica "Borod 20 km', punct in care se incheie circuitul.

24. Comuna Vadu Crisului - Cabana Pestera

Posibilitati de acces: (1) din Topa de Cris de pe DN 1, de la km 577,9 3 km pe drum asfaltat pina la Vadu Crisului; (2) din Suncuius pe drum modernizat peste Dealul Magurii pina la Vadu Crisului 10 km; (3) cu trenul pina la halta Pestera. Distanta: 2 km fara vizitairea Pesterii de la Vadu Crisului. Durata: ora fara vizitarea pesterii. Caracteristica traseului: usor, accesibil in tot timpul anului; poteca de vizitare a partii nordice a defileului Crisului Repede.

Descrierea traseului. Traseul incepe din extremitatea sudica a comunei Vadu Crisului, de pe malul drept al Crisului Repede, vizavi de cariera de piatra, aproape de marcajul C.F.R. 604+7. Urmam poteca de linga calea ferata, in amonte, spre defileu. Curind, in stinga noastra incep rupturile in calcar; aici intilnim traseul 27. Trecem pe linga o mira, si mai sus indicatorul C.F.R. 604+5, dupa care se vede o nisa in versantul drept; alaturi se afla o grota denumita Casa Zmaului invecinata cu "Fortul' zidit din blocuri daltuite in calcare. In acelasi versant, mai in amonte, se vad numeroase "gauri de soarec' suspendate in peretele abrupt. Mai sus intre linia de cale ferata si Crisul Repede isi face loc o lunca ingusta in marginea careia se vede o placa ce anunta "Defileul Crisului - rezervatie naturala'. Dincolo de cantonul 604, in versantul drept apar iar stincarii, la baza carora se gaseste un lac cu multa vegetatie; pe malul de sub stincarie se deschide gura Pesterii cu Apa. In malul opus al Crisului rupturi enorme strapung padurea profilindu-se pe cer; in ele se afla Pesterile Derventului. Mergem pe calea ferata, evitam tunelul prin dreapta mergind printr-o mica padure, apoi din nou pe calea ferata. Spre dreapta, dincolo de Crisul Repede, se afla cabana Pestera si impresionanta cascada formata din apa care iese din Pestera de la Vadu Crisului. Pentru a ajunge la cabana continuam traseul in amonte pe poteca care insoteste calea ferata pina la un pod ce traverseaza Crisul Repede; linga pod se afla halta Pestera. Aici exista un panou cu schita traseelor turistice din zona Defileului Crisului Repede. O sageata si un semn punct rosu (scurta derivatie a traseului 26 ce leaga halta Pestera de cabana Pestera) ne indreapta spre pod; in aval, aproape sub pod, se pot monta citeva corturi. Trecem Crisul si pe malul sau sting, in aval, pe sub rupturile la baza carora se mai afla citeva semne de marcaj (punct rosu), ajungem la podisca din dreptul pesterii si apoi la cabana Pestera.

Pestera de la Vadu Crisului a fost declarata monument al naturii. Ea este electrificata si poate fi vizitata de turisti numai insotiti de ghidul care se afla la cabana. Lungimea totala, 1 km. Portalul este putin impresionant; el este inalt de aproape 2 m si lat de 5 m. Cursul subteran, partial cel din Pestera Batrinului (vezi traseul 18), iese la zi prin dreapta portalului (sens de intrare), iar pe stinga se afla poteca. Dupa poarta de fier, coridorul se largeste considerabil in amonte, din el ramificindu-se, ascendent, trei galerii laterale. Un pod suspendat face trecerea posibila peste un lac apoi din galeria principala se desprinde un etaj superior. Ajutati de scari ajungem intr-o portiune tectonizata cu prabusiri de blocuri de stinca, portiune denumita Iadul, dupa care se iese in Sala Mare. In amonte galeria vizitabila de turisti se termina la un sifon.

25. Defileul Crisului Repede:

25 a. Suncuius - Pestera Izbindis

25 b. Pestera Vintului - pesterile Moartei si Lesianei

Posibilitati de acces: (1) din Vadu Crisului pe traseul 24; (2) pe drumul modernizat Vadu Crisului-Suncuius 10 km (se viziteaza sectorul Suncuius-Pestera Vintului si variantele); (3) cu trenul pina la halta Pestera. Distanta: 7,5 km (dus-intors fara variante); varianta 25 a: 5 km dus-intors; varianta 25 fa: 15 km dus-intors. Durata: 2¹la ore fara variante; varianta 25 b : 1 ora dus-intors; varianta 25 b: 5 ore dus-intors. Caracteristica traseului: usor, accesibil in tot timpul anului; drum de vizitare a partii superioare a defileului Crisului Repede.

Descrierea traseului. De la cabana Pestera traversam Crisul Repede in malul drept la halta Pestera, de unde urmam in amonte pe linga calea ferata, pe sub rupturile din stinga noastra. Marcajul traseului lipseste pe aceasta portiune. Poteca coteste larg la stinga odata cu linia ferata, apoi in versantul drept apare o stinca inalta; este Stanul Stupului usor de recunoscut dupa crucea pe care o are pe virf. La baza acestui urias pinten se afla un mic lac. Pe fata sudica a abruptului se pot efectua citeva trasee de alpinism[3].

Fig 10. Defileul Crisului Repede

Continuam pe poteca in amonte si sosim in punctul in care linia ferata intra intr-un tunel; poteca noastra il evita prin dreapta pe sub padure apoi pe o lunca ingusta si din nou prin padure. In felul acesta ocolim prin dreapta creasta ingusta care coboara din Dealul Magurii pina in Cris. Ajungem in curind la gura din amonte a tunelului si pe linga linia ferata, spre est, depasim stincarie, din stinga noastra, locul ei fiind luat acum de o panta lina, arabila. Sosim astfel la drumul asfaltat care vine de la Vadu Crisului peste Dealul Magurii la Suncuius. Mergem inainte apoi la dreapta peste Crisul Repede si intram in localitatea Suncuius.

VARIANTA 25 a: SUNCUIUS - PESTERA IZBINDIS

Pentru a vizita izbucul si pestera de la Izbindis, urmam drumul asfaltat, printre case, in amonte pe malul drept al Izbindisului. Din dreapta, de peste vale, vine drumul de care ce coboara de pe Dealul Pojorita, mai departe el facind legatura cu "drumul Gugului' (vezi traseul 18). Inainte, spre sud, la bifurcatia hoancei Sohodol (pe stinga), drumul principal face o curba in loc si urca accentuat spre exploatarile de argila refractara. Noi continuam drumul pe firul principal, pe stinga vaii, si ajungem in fata stincii cu un lac la baza, locul prin care iese apa izbucului de la Izbindis. Mai sus, in perete, se gaseste Pestera Izbindis care se poate vizita numai cu echipament speologic. De la podul de peste Cris pina la izbucul Izbindis sint mai bine de 2 km.

Traseul principal spre Pestera Vintului urmeaza din centrul Suncuiusului o strada larga, sinuoasa, pe malul sting al Crisului Repede, dupa care urcind domol pintenul estic al dealului soseste la castelul de la Suncuius (tabara de pionieri). Deasupra peretelui sudic, de la balcoane spre sud, se vede gura Misidului si Crisul Repede. De la castel traseul spre Pestera Vintului continua spre dreapta, in urcus, printr-o padure de pini, apoi la stinga, in coboris pe grohotis; ne aflam in fata intrarii superioare a Pesterii Vintului, greu accesibila si numai cu echipament special. Intrarea inferioara, recent deblocata, este inchisa cu grilaj de fier. Pestera totalizeaza 6 km de galerii fiind una dintre cele mai mari de la noi din tara. Nu poate fi vizitata de turisti.

VARIANTA 25 b: PESTERA VINTULUI - PESTERILE MOANEI SI LESIANEI.

Pentru a parcurge valea Misidului, traseul 25 b, urmam creasta din vestul castelului, creasta care se curbeaza spre sud. Inainte de a intra in padure, dupa un urcus de circa 60 m diferenta de nivel, ajungem la linia de inalta tensiune unde cotim la stinga pe sub fire si prin taietura, pe poteca, iesim pe un bot de deal. De aici urmam poteca care coboara spre dreapta pina in valea Misidului. Strabatem o portiune de chei cu versantii inalti de circa 60 m, impaduriti. Urmam astfel spre sud si dupa ce trecem de valea Fagetului, afluent pe stinga Misidului, cotim spre stinga odata cu apa si lasam in malul drept doua hoance apoi ne indreptam din nou spre sud. Dupa aproape 5 km de la parasirea retelei de inalta tensiune observam, in stinga noastra (est), un izvor deasupra caruia apare portalul Pesterii Moanei. Pestera, lunga de 300 m, este activa si nu poate fi vizitata decit cu echipament special.

Pentru a ajunge la Pestera Lesianei urcam abrupt printr-o padurice, pe stinga Pesterii Moanei, o diferenta de nivel de circa 30 m. Pestera Lesianei este lunga de 128 m. Este compusa din trei sali lipsite de apa, ultima frumos concretionata. Vizitarea ei este comoda si necesita numai mijloace proprii de iluminare. De la Pestera Lesianei intoarcerea la cabana Pestera se face pe acelasi drum.

De la Pestera Lesianei se poate ajunge si la Damis. Pentru aceasta se continua urcusul pina ce intram intr-un drum ce vine dinspre nord-est si se indreapta spre sud. Il urmam spre sud, intersectam alt drum ce merge est-vest si dupa ce trecem de ponorul vaii Macra (in stinga noastra), urmam constant spre sud (pe drum) peste platoul Ponoras si urcam in saua dintre Dealul Ouasului (la vest) si Glimeutul (la est). Sintem pe traseul 23, in punctul de unde se vede Damisul. In stinga noastra, jos, se afla Pestera Toaia. De la pestera Lesianei la Damis sint circa 5 km.

26. Circuitul versantului sting al defileului Crisului Repede

Posibilitati de acces: (1) din Vadu Crisului pe traseul 24 pina ia cabana Pestera; (2) cu trenul pina la haita Pestera. Marcaj: punct rosu. Durata: 4 ore. Caracteristica traseului: accesibil in perioadele fara zapada; poteca de vizitare a Pesterilor Derventului si a abruptului vestic al defileului.

Descrierea traseului. De la cabana Pestera se urmeaza poteca in aval, prin padure, pe sub versantul sting. Ea se strecoara cu greu printr-o zona stincoasa, Iasa o deviatie la stinga, pe care putem ajunge la Pestera Caprei. De aici incepem sa urcam abrupt prin padure si, mai sus, ajutati de citeva scarite bine fixate, iesim la o derivatie in circuiit pe care ajungem la Pesterile Derventului (cea superioara vizi-tabila). Suim spre vest, prin padure, pina la culme, de unde lasam o alta derivatie in circuit, destul de dificila de parcurs. Curind iesim la un punct de unde vederea cuprinde impresionanta zona superioara a defileului. Spre dreapta se ramifica marcajul la Pestera Batrinului (marcajul nu a mai fost improspatat de multa vreme; de aceea el nu a mai fost descris in ghidul de fata, vizitarea acestui obiectiv recomandindu-se de la Zece Hotare pe "drumul Gugului', vezi traseul 18).

In continuare poteca coboara spre sud pe sub culme, dupa care coteste brusc la stinga pe o hoanca; coborind in serpentine, peste bolovani, pe o zona mai abrupta iesim pe malul Crisului Repede, in amonte de podul care face legatura intre cabana Pestera si halta Pestera. De aici la stinga pe poteca larga iesim la cabana inchizind circuitul.

27. Circuitul versantului drept al defileului Crisului Repede

Posibilitati de acces; (1) din Vadu Crisului pe traseul 24 pina la cabana Pestera; (2) cu trenul pina la halta Pestera. Marcaj: punct albastru. Durata: 3 ore Caracteristica traseului: accesibil in perioadele fara zapada; poteca pentru vizitarea abruptului estic al defileului.

Descrierea traseului. De la cabana Pestera se merge in comun cu traseul 25 pina sub stinca Stanul Stupului. Aici parasim calea ferata si traseul 25 pentru a urca din greu prin padure pina la crucea de pe Stanul Stupului. Poteca continua sa urce spre nord (lasa o ramificatie la Pestera Fugarului), trece peste zona sudica impadurita a Gropii Sohodolului si iese pe sub culme la clina inierbata care ajunge pina deasupra Pesterii Rosii, la punctul de belvedere (spre vest, jos, se vede cabana Pestera si imprejurimile). De aici coborim de-a coasta prin padure, peste clinele dealului Podireu, pina la calea ferata unde intilnim traseul ce vine de la Vadu Crisului la cabana Pestera (traseul 24). Pe el la stinga se inchide circuitul pina la cabana.

Glosar

Abrupt - perete stincos, accidentat, foarte inclinat sau vertical; termen folosit si pentru pantele puternic inclinate.

Amonte - partea dinspre obirsie a unei vai sau riu (in legatura cu pozitia unui punct de pe cursul unei ape); in sens contrar curgerii apei.

Aval - spre varsare (in opozitie cu amonte); in sensul de curgere a apei.

Aven - pestera verticala, put natural.

Bazin hidrografic - perimetru din care isi aduna apele un riu.

Carstic - vezi relief carstic.

Chei - sector de vale strimta si adinca, cu pereti verticali sau aproape verticali, sapati in roci dure.

Coasta - panta, versant, clina; partea inclinata a unei inaltimi.

Concretiuni - forme de depunere in pesteri a carbonatului de calciu din apa de infiltratie (stalactite, stalagmite, coloane, draperii etc.).

Cumpana apelor - linia care separa bazinele hidrografice a doua riuri vecine.

Curba de nivel - izohipsa - linia imaginara care uneste punctele cu aceeasi altitudine pe o harta.

Defileu - sector de vale ingusta, incadrat intre doua segmente mai largi.

Dolina - depresiune carstica de dimensiuni reduse, adesea cu aspect de pilnie, rezultata prin dizolvarea calcarului de catre ape.

Sumar

Cuvint inainte

I CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA

Asezare si limite

Constitutie si relief

Reteaua hidrografica

Conditiile climatice

Vegetatia si fauna

Locuitorii

Ocrotirea naturii

II TURISMUL

Drumuri si puncte de plecare

Cabane si marcaje

TRASEE TURISTICE

A. Trasee in partea de vest a masivului

Drumul Beius-Oradea (DN 76)

Simbata-Tileagd (DR13)

Drumul forestier Vida

Circuitul Pestis-Surducel-Valea Urzicarului-Dealul Cornului-Pestis

Comuna Virciorog-Valea Morilor-Pestera Ticlului

Drumul Beius-Alesd (DR 764)

Comuna Cabesti-Valea Strimtura (Valea Usorilor)-Pestera Muhuchii

Comuna Cabesti-izvoarele Sohodolului

Lazuri (de Rosia)-Cheile Lazuri-izbucul Toplicioarei-drumul forestier peste Farcu (cu varianta spre Ponorul Runcsor 9a)

Comiuna Rosia-Pestera Gruiet-Izbucul Rosia

Comuna Rosia-Apateu-Izbucul Toplita

Groapa Ciur

Dobresti-Luncasprie-Sclavul Ples-Cheile Albioarei

Luncasprie-Pestera Toplita de Vida

Circuitul Sclavul Ples

Circuitul Ponoarelor Birchii si Merisor

Trasee in partea de est a masivului

Meziad (sat)-cabana Meziad-Lacul Lesu

18. Tomnatic (sat)-drumul Gugului-Pestera Batrinului

Valea Mnierei-Galaseni-Pestera si Izbucul Galaseni

Comuna Astileu-Pestera

Astileu-Pusta Calatea

Drumul Beius-Borod (DR 23)

Damis-Poiana-Ponorul Runcsor (La intorsuri)

Circuitul Damis-Pestera Toaia-Pesteruta-Damis

Comuna Vadu Crisului-Cabana Pestera

Defileul Crisului Repede

Suncuius-Pestera Izbindis;

Pestera Vintului-pesterile Moanei si Lesianei

Circuitul versantului sting al defileului Crisului Repede

27. Circuitul versantului drept al defileului Crisului Repede

GLOSAR

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/

Carte obtinuta prin amabilitatea Horatiu E. Popa.