CURBURA

_CURBURA

1. Obiectivele unitatii de invatare nr.

Oportunitatile oferite cursantului de aceasta unitate de studiu sunt:

- imbogatirea informatiei fizico-si economico-geografica asupra unui

teritoriu inedit;

- identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurala si functionala;

- explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) si concentrare

(demografica) geografica.

_{2. Componenta naturala a bazei de sustinere}

Interferenta stransa intre elementele morfologice, deosebit de variate ale unitatii.

Regiunea Curburii este o entitate teritoriala formata din Carpatii si Subcarpatii Curburii precum si din campiile limitrofe acestora. Determinarea sa functionala este data de raurile care strabat cele trei etaje morfologice, facilitand transferul energetic si material spre arealele joase de campie. Astfel, vaile Putnei, Buzaului, Teleajenului, Doftanei, Prahovei, Dambovitei si Ialomitei deschid culoare pentru circulatia materiilor prime si a fluxurilor umane in ambele sensuri.

Morfologic, regiunea are aspectul unui amfiteatru invers, cu convexitatea etalata spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Prima treapta este alcatuita din masivele muntoase ale Carpatilor Curburii constituiti din muntii Vrancei, Buzaului (Penteleu, Siriu si Podu Calului), Ciucas (1 956 m in varful omonim), Baiului, Bucegi (masiv alcatuit din muntii Bucegi, Piatra Craiului, Leaota si culoarul Rucar-Bran). In Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m in Vf. Omul. Structura geologica este relativ asemanatoare, predominand rocile sedimentare mezozoice (flis, conglomerate, calcare). O nota distincta face Masivul Leaota, format din sisturi cristaline paleozoice. Calcarele, conglomeratele si gresiile au favorizat sculptarea unor pesteri (Ialomitei, Ratei, Dimbovicioarei, Avenul din Grind), chei (Tatarului, Ursilor, Zanoagei), forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor, Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectiva ("Babele").

Etajare climatica si biopedogeografica de mare expresivitate.

Teritoriu de organizare a unei retele hidrografice dispusa in evantai.

A doua treapta de relief, strans asociata celei dintai, o reprezinta Subcarpatii Curburii. Dealtfel conexiunea directa intre cele doua unitati o exemplifica revelator pintenii montani Ivanetu (1

021 m ) si Homoriciu care patrund adanc in zona subcarpatica. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din doua siruri de depresiuni si doua de culmi (maguri) paralele. Depresiunile interne (submontane) se afla la contactul cu rama montana incepand cu Soveja si Tara Vrancei si continuand cu Necule, Lopatari, Patarlage, Chiosd, Valenii de Munte, Campina si Pucioasa. Urmeaza un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m, (Rachitas, Raiutu, Gurbaneasa, Salcia, Ciolanu, Dalma, Blidisel), interpus spre depresiunile externe, intracolinare (Vidra, Mera, Dumitresti, Policiori, Niscov si Podeni). Depresiunile intracolinare sunt separate de campie prin Magura Odobesti (996 m), dealurile Deleanu, Blajeni, Dealu Mare-Istrita, Bucovel. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slanic Prahova si Slanicul Buzaului ( Muntele de sare si Pestera de la Manzalesti, a doua cavitate naturala sculptata in sare, ca lungime, din lume - peste 3 100 m) si vulcanii noroiosi din rezervatiile Paclele Mari si Paclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbanasi).

Regiunea Curburii include si campiile piemontane ale Targovistei, Ploiestiului si Ramnicului, precum si cea de subsidenta a Buzaului.

Clima isi dispune nuantele altimetric, in campie manifestandu- se pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 9-

10 C, precipitatii de 400-500 mm anual). Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) in vreme ce temperatura medie scade la 6-8C. In muntii apare climatul montan cu temperaturi scazute (0-

6 C) si precipitatii mai abundente (800-1000 mm anual). Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuala scade la -2C, iar precipitatiile depasesc 1200 mm, majoritatea cazand sub forma de zapada. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primavara prin deversarea maselor de aer concentrate in curbura interna, transilvana, a Carpatilor si silite la ascensiune orografica peste Muntii Intorsurii. Iarna etajul de campie si subcarpatic resimte influenta est- europeana a crivatului.

Hidrografia isi are obarsiile, preponderent, in cununa carpatica. Buzaul cu afluentii sai Basca Mare, Basca Mica si Basca Chiojdului, Ialomita cu Prahova, Doftana si Teleajenul traverseaza toate cele trei trepte de relief, montana, subcarpatica si de campie, initial pe directia nord-sud, ulterior, la debusarea in zonele joase, orientandu-se brusc spre est, atrase fiind de zona de subsidenta a Dunarii de Jos. Regimul de alimentare al raurilor este pluvio-nival cu cresteri mari primavara, la topirea zapezilor. Vara scurgerea se diminueaza, afluentii de ordinul trei si patru trecand in regim nepermanent. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antropo- saline, rezultate in urma exploatarii sarii in zonele Slanic Prahova si Telega. In Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivala Taul Vulturilor, iar pe raul cu acelasi nume acumularea hidrografica cu rol hidroenergetic omonima.

Vegetatie de silvostepa, paduri si pajisti alpine.

Resurse energetice variate

(carbuni, petrol

gaze naturale).

Apele subterane sunt localizate la adancimi diferite in cele trei forme de relief: aproape de suprafata in munti, la adancimi mijlocii in dealurile si depresiunile subcarpatice, la adancimi mai mari in campie. De mentionat prezenta apelor minerale, clorosodice sau sulfuroase de la Slanic Prahova, Telega, Gura Ocnitei, Vulcana Bai, Pucioasa.

Vegetatia cunoaste o etajare riguroasa, de la pajistile si palcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei campii piemontane, la padurile de gorun, gorun in amestec cu fag si fag ale Subcarpatilor, la etajul coniferelor din zona montana. La peste 1800 m se dezvolta etajul alpin precedat de fasia vegetatiei subalpine compusa din arbusti (jneapan, ienupar, merisor, afin). In unele masive (Ciucas, Vrancei, Buzau) interventia antropica a coborat limita superioara a padurii la 1 350-1 400 m, terenurile fiind invadate de jneapan, ienupar sau bujor de munte. Reprezentarea clasica a etajului alpin apare in Bucegi si Ciucas. In luncile raurilor se dezvolta speciile moi (arin, plop, salcie), iar pe solurile halomorfe plante de saratura.

Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanti ai rozatoarelor (harciog, popandau), carnivorelor (vulpe, ras, pisica salbateca, lup), omnivorelor (viezure, mistret, urs ), erbivorelor (iepure, caprior, cerb). De retinut prezenta scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene.

Solurile se etajeaza, de asemenea, in functie de formele de relief: la baza, in campii, se extind molisoluri (cernoziomuri si cernoziomuri levigate); argiluvisoluri si cambisoluri in zona deluroasa, mai fragmentata si spodosoluri in munti. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe, iar in luncile raurilor si in campiile de subsidenta isi fac prezenta lacovistile si solurile gleice.

Resursele regiunii reflecta, prin varietatea si bogatia lor initiala raportata la starea actuala, un clasic fenomen de disipare, de risipire, cu efecte mai putin semnificative in nivelul de dezvoltare regionala. In primul rand, zona subcarpatica s-a constituit, incepand din a doua jumatate a secolului XIX si pana dupa al doilea razboi mondial in cel mai important bazin petrolier european primind conotatii strategice in timpul conflagratiei mentionate. Localitati precum Baicoi, Tintea, Moreni, Gura Ocnitei au devenit, alaturi de centrele de rafinare si prelucrare de la Ploiesti, Campina, Brazi, Teleajen de notorietate. Exploatarea indelungata, intensa si adeseori nerationala, cu tehnici si tehnologii slab productive sub aspectul recuperarii petrolului, a dus la epuizarea zacamintelor. Valoarea petrolului extras nu s-a rasfrant decat in proportie infima asupra economiei regionale beneficiile fiind investite in alte regiuni, inclusiv in strainatate, ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat, in care iesirile au depasit net intrarile, cu repercusiuni negative asupra afirmarii sale. O situatie asemanatoare se constata in ceea ce priveste fondul forestier al Subcarpatilor, dar si din unele masive muntoase din zona Curburii a carui exploatare intensa in prima parte a secolului trecut a generat disfunctii environmentale vizibile: torentialitate, alunecari de teren, eroziune accelerata, resimtite ulterior si necesitand eforturi

deosebite pentru atenuarea si inlaturarea lor etc. Zona respectiva poate fi catalogata ca cea mai reprezentativa pentru relieful de tip bad-lands din Romania.

Pe langa zacamintele de petrol si gaze exploatate in trecut, la Baicoi, Tintea, Boldesti, Moreni, Gura Ocnitei etc., au fost descoperite noi structuri in zona Berca-Arbanasi, Tisau, Beciu, Sarata Monteoru. Tot in Subcarpati sunt cantonate depozite de lignit la Margineanca, Sotinga, Ceptura, Filipestii de Padure. O alta resursa este sarea, prezenta intr-un mare zacamant din zona Slanic Prahova-Gura Ocnitei- Telega. Calcarele si marnele calcaroase, gipsul de la Slanic, argilele, nisipurile sunt utilizate de industria locala.

Obiective turistice naturale si antropice de mare valoare.

O resursa deosebita o constituie terenurile agricole din campie si Subcarpati, care au permis afirmarea viticulturii, pomiculturii, culturilor diverse si cresterii animalelor. Diversificarea extrema a conditiilor de sol si clima intr-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic, fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din tara.

O pondere asemanatoare o releva patrimoniul turistic, concentrat mai ales in muntii Bucegi, Ciucas, Buzau, Baiu, Vrancei. Abrupturile, crestele, cheile (Tatarului, Ursilor, Zanoagei), pesterile (Ialomitei, Dambovicioara, Ratei), Babele , Muntele de sare de la Slanic Prahova, vulcanii noroiosi din Depresiunea Policiori, Sfinxul Bucegilor si Sfinxul Bratocei, Cascada Putna, Lacul Taul Vulturilor etc., sunt obiective atractive de prim ordin. Apele minerale de la Pucioasa, Sinaia, Sarata Monteoru; lacurile sarate de la Slanic Prahova sau Telega, salina de la Slanic Prahova; fondurile de vanatoare si pescuit montane, edificiile antropice (manastiri, biserici, muzee, castele - renumit este Castelul Peles de la Sinaia -, monumente) si valorile etnografice din Tara Vrancei, dar si cele din zona Buzaului sau Doftanei sunt atractii care diversifica la maximum oferta recreativa, curativa si culturala a regiunii.

_{3. Componenta demografica si de habitat}

Vatra de vehe si intensa umanizare.

Componenta demografica si de habitat in sistemul regional este asigurata de populatie si habitatele sale. Avand un relief compus din munti, dealuri si depresiuni subcarpatice cu functie de adapost, precum si din campii fertile, posedand resurse ale subsolului si solului bogate, regiunea Curburii a fost locuita inca din preistorie. Vatra plana a depresiunilor si luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localitatilor aflate in numar mare mai ales la contactul Subcarpatilor cu campia, a Subcarpatilor cu muntii. Numarul populatiei este apreciabil, aici regasim una dintre cele mai mari densitati demografice (de peste 200 locuitori/km², intre Valea Buzaului si Valea Dambovitei). Predomina populatia rurala, omogena etnic, cu o dinamica naturala asemanatoare mediei pe tara.

Satele apartin tuturor categoriilor de marime si structurilor

cunoscute. Localitatile mici apar la obarsiile vailor, pe versanti si

Orase mici, polarizate periferic.

culmile aplatizate, cele rasfirate la contactul formelor de relief, iar satele mari, adunate, fie in campie, fie in arealele centrale ale depresiunilor. Profilul agricol este dominant, cu specializari in pomicultura, viticultura, cresterea animalelor (cele de munte). Apar ocupatii secundare derivate din prelucrarea lemnului, a lanii, dar si din antrenarea populatiei in activitati de exploatare a petrolului, sarii sau carbunilor.

Asezarile urbane sunt numeroase, majoritatea apartinand grupei oraselor mici, sub 25 000 locuitori (Nehoiu, Predeal, Azuga, Valenii de Munte, Comarnic, Breaza, Slanic Prahova, Plopeni, Boldesti-Scaieni, Fieni, Urlati, Pucioasa) sau mijlocii, intre 25.000 -

50 000 locuitori (Campina, Sinaia, Busteni, Baicoi, Moreni, Mizil, Valea Calugareasca). Targoviste, Buzau si Ploiesti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinta, avand rolul unor poli regionali. Pozitia centrala a Ploiestiului, pe semicercul exterior al regiunii, ii confera acestuia perspective polarizatoare multiple. Functia industriala este predominanta, unele orase fiind tributare vechilor exploatari petroliere (Ploiesti, Campina, Baicoi, Moreni), altele afirmarii industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu), materialelor de constructie (Comarnic, Fieni), alimentara (Valenii de Munte), exploatarii sarii (Slanic Prahova) etc. Predeal, Azuga, Sinaia, Busteni, Pucioasa si Breaza sunt asezari cu o functie turistica dominanta. Pentru orasele mici functia agricola este inca de actualitate.

Test de autoevaluare

In spatiul alocat, comentati:

1.Complexitatea structurii morfologice a regiunii

2.Evolutia industriei sale

Comentarii la test veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare

_{4. Componenta economica}

Industrie extractiva cu vechi traditii.

Larga dezvoltare a viticulturii si pomiculturii.

Turism recreativ montan, curativ si mixt.

Componenta economica situeaza regiunea Curburii intre cele mai dezvoltate din Romania. Aceasta in ciuda disiparii resurselor sale imense (sa nu uitam ca zacamintele sale de petrol n- au fost cu nimic mai prejos, cantitativ si calitativ, la inceputul secolului XX, cu cele din alte parti ale lumii, mult mai eficient valorificate actualmente, cand pretul petrolului a crescut enorm). Industria extractiva a petrolului si gazelor a creat, inainte de orice, infrastructuri (cai de acces rutiere si feroviare, conducte de transport a hidrocarburilor extrase, rafinarii, depozite). Ea a imprimat unor orase (Ploiesti, Campina) un profil industrial specific, unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimica (combinate petrochimice: Brazi, Teleajen; acid sulfuric si ingrasaminte chimice - Valea Calugareasca), industria de utilaj petrolier de la Ploiesti, Campina si, mai recent, Targoviste (Romania fiind printre cele mai performante tari din lume in domeniu). La Targoviste functioneaza un combinat de oteluri speciale, iar la Buzau se produce tabla.

Exploatarea sarii a atins la Slanic Prahova intensitati deosebite, iar industria liantilor s-a raspandit in teritoriu la Comarnic si Fieni. La Buzau si Boldesti-Scaieni se produce sticla. Ploiestiul si Buzaul sunt centre importante ale industriei textile (pe baza de lana si bumbac) si alimentare (morarit-panificatie, lactate, zahar, ulei).

Densitatea centrelor industriale in teritoriu contureaza in regiunea Curburii o veritabila microregiune industriala avand ca pol de referinta orasul Ploiesti, la care se racordeaza, prin raporturi de colaborare, Buzaul si Targovistea.

Din punct de vedere agricol, Curbura poate fi situata pe primul loc in tara in privinta viticulturii. Aici se afla cea mai extinsa suprafata cultivata cu vita de vie, podgoriile Tohani, Mizil, Valea Calugareasca, Odobesti, Jaristea, Cotesti, Panciu, Dealurile Buzaului fiind renumite pentru soiurile lor. O alta specializare este cea pomicola, livezile de prun si mar acoperind versantii inferiori ai magurilor subcarpatice. In zona de campie se cultiva cereale si plante tehnice, iar in cea montana se cresc ovine si bovine

Prin Valea Prahovei si Masivul Bucegi, Curbura se instituie in polul turismului montan romanesc, traditia sa in regiune fiind indelungata. Statiunile Predeal, Azuga, Poiana Tapului, Sinaia, Busteni, Paraul Rece, Bran se adauga unui mare numar de complexe si cabane turistice (Caraiman, Piatra Arsa, Babele, Pestera, Cota 1400). Amenajarile pentru agrementul hivernal se intensifica, concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Tocmai aceasta polarizare a creat un con de umbra asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu, Buzau, Vrancei) cu dotari turistice insuficiente. O exceptie este Masivul Ciucas unde se afirma statiunea Cheia si cabana Muntele Rosu, iar traseele turistice ii valorifica elementele morfologice pitoresti (Tigaile, Sfinxul).

Caile de transport au, preponderent, o dispozitie transversala, pe directia nord-sud, ca urmare a instaurarii lor de-a lungul unor mari

Cai de transport rutier si

feroviar.

culoare morfologice si pasuri intramontane in vederea realizarii conexiunilor cu Transilvania. Exista trei astfel de aliniamente si anume, cel vestic, prin culoarul Rucar-Bran, cel central, pe Valea Prahovei si cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predelus) spre Depresiunea Brasovului. Daca in evul mediu culoarele estic si vestic erau foarte active, actualmente rolul de dren magistral revine Vaii Prahovei unde soseaua E60 este dublata de magistrala feroviara Bucuresti-Brasov cu tripla ramificare in orasul de sub poalele Tampei: spre Baia Mare-Satu Mare, spre Oradea-Bors si spre Arad- Curtici. Caile transversale (la care se adauga soseaua Buzau- Intorsura Buzaului-Brasov, de data mai recenta) sunt scurtcircuitate de cai longitudinale orientate est-vest, cum este soseaua Buzau- Ploiesti-Targoviste si calea ferata Bucuresti-Ploiesti-Buzau-Focsani- Roman-Siret. Apar numeroase sosele si cai ferate (Buzau-Nehoiu, Ploiesti-Maneciu, Targoviste-Pietrosita) cu caracter de penetratie.

Regiunea Curburii se remarca prin echilibrul structurii sale sistemice, ponderea armonioasa a elementelor componente, interrelatiile trainice si complementare intre acestea. Construirea autostrazilor Bucuresti-Ploiesti-Brasov si Bucuresti-Ploiesti-Buzau- Iasi va fi extrem de benefica pentru unitatea teritoriala in sensul racordarii optime a vectorilor sai de gravitatie interioara, dar si a descarcarii lor spre exterior. Daca industria tinde spre o reconversie in care gigantismul perioadei anterioare sa fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici si mijlocii, asigurate cu materii prime locale, agricultura isi poate accentua specializarea viti- pomicola in sensul cresterii competitivitatii produselor sale pe piata externa.

Sub aspect turistic, intreaga zona subcarpatica poate deveni un domeniu al unui intens turism rural, dar si al unui turism curativ performant. Elementele de unicitate, nu numai in plan national, cum sunt Vulcanii noroiosi sau Masivul de sare de la Slanic trebuie integrate imediat intr-o exploatare turistica organizata. Largirea ofertei pentru turismul de agrement estival si hivernal montan este mai mult decat posibila prin includerea celorlalte masive muntoase, de la est de Valea Prahovei in circuite de profil.

In consecinta profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat, cu atat mai mult cu cat ea are asigurata, prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucuresti, aflata in proximitate, o piata de desfacere (respectiv o cerere turistica) apreciabila pentru multe din produsele sale.

5. Comentarii si raspunsuri la teste

1. Curbura este, poate, cea mai complexa regiune geografica a tarii datorita imbricarii foarte stranse a trei forme de relief clar definite genetic si evolutiv: Carpatii Curburii, Subcarpatii Curburii si campiile invecinate acestora. Daca in cazul Carpatilor Curburii apartin regiunii doar masivele exterioare arcului, inclusiv grupa Bucegilor, sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectiva datorita prezentei a doua siruri de depresiuni si doua de maguri, printre care se insereaza "pintenii" montani Ivanetu si Homoraciu. In cadrul campiilor apar atat cele de subsidenta cat si campii piemontane tipice.

2. Regiunea Curburii s-a impus, inca din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa, Romania fiind prima tara cu productie de petrol inregistrata. Exploatarile s-au largit si intensificat pana dupa al doilea razboi mondial cand zacamintele dau semne de epuizare. Pe seama petrolului extras au aparut la Ploiesti, Campina, Brazi, Telejean rafinarii si intreprinderi ale industriei chimice. Ulterior industria s-a diversificat in ramura prelucratoare si a constructiei de masini, utilajul petrolier detinand o pozitie de varf.

6. Bibliografie selectiva

1. Ielenicz, M., Patru, Ileana-Georgeta, Ghincea, Mioara (2003),

Subcarpatii Romaniei, Editura Universitara, Bucuresti

2. Pop, Gr. (2000), Carpatii si Subcarpatii Romaniei, Editura Presa

Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

3. x x x (1987), Geografia Romaniei, III, Carpatii si Depresiunea

Transilvaniei, Editura Academiei, Bucuresti.

4. x x x (1994), Geografia Romaniei, IV, Regiunile periferice, Editura

Academiei, Bucuresti.