Clima in Carpatii Romaniei

Teze de doctorat despre clima: St. Soenescu - M. Bucegi, Elena Mihai - Depresiunea Brasov, Elena Teodoreanu - Culoarul Rucar - Bran; N. Ion Bordei - Fenomene meteorologice induse de configuratia Carpatilor in Campia Romana.

Climatul general al Romaniei - temperat continental - are unele particularitati in spatiul montan determinate de:

bariera orografica - prin caracteristicile sale: pozitia si forma lantului carpatic simt determinante pentru interferenta principalele tipuri europene de climat.

Aici are loc intrepatrunderea (periodica, intamplatoare sau relativ permanenta) a arealelor unor centri barici extraeuropeni. Aceste interferente cumulate cu caracteristicile lantului carpatic determina etajarea climatului si blocarea regionala a extinderii unor influente externe spatiului carpatic.

1.Factorii care influenteaza clima Carpatilor

A. Circulatia atmosferei

Pe teritoriul Romaniei, prin urmare si in spatiul carpatic, circulatia vestica reprezinta 45% din totalul circulatiei generale. Aceasta se manifesta in conditiile unei presiuni ridicate in sudul continentului si a unei arii depresionare in nord si se poate produce tot timpul anului (aerul in cadrul acestei circulatii este umed si moderat termic). La circulatia vestica si adauga cea polara (30% in spatiul carpatic) ce are directie NV spre SE si antreneaza mase de aer oceanice de la latitudini polare (umede si reci. ). La acestea se adauga circulatia sudica (aer cald si umed venit de deasupra M. Mediterane, cald si uscat venit din N. Africii si din Pen. Asia Mica) si circulatia de blocare ce are loc atunci cand deasupra Romaniei se instaleaza o arie de maxima presiune.

Pe langa circulatia generala si manifestarile ciclonale si anticiclonale sunt influentate direct de Carpati. Directia culmilor principale modifica dezvoltarea proceselor atmosferice de mari dimensiuni prin schimbarea traiectoriilor ciclonilor si deformarea fronturilor. Se ajunge astfel la diferentieri ale aspectului vremii pe o parte si pe alta a Carpatilor.

De exemplu, in cadrul circulatiei vestice si nord-vestice, pe versantii expusi acestor circulatii are loc o crestere a nebulozitatii insotita de caderi abundente de precipitatii, in timp ce pe versantii de sub vant (adapostiti) au loc procese de tip foehn (Ecaterian Ioan Bordei, 1970).

B. Suprafata subiacenta

Carpatii, prin orientarea lor joaca rol de bariera climatica in calea maselor de aer. Astfel, Carpatii Orientali si cei Meridionali constituie bariere pentru circulatia anticiclonica (continentala) din est si circulatia ciclonica (oceanica) din vest si sud-vest.

Prin urmare, masele de aer oceanic, mai umed, determina un regim mai moderat al climei in Campia si Dealurile de Vest, in Depresiunea colinara a Transilvaniei si in M. Apuseni si mai continental in estul si sud-estul tarii unde anticiclonii continentali au o dezvoltare mai mica pe verticala si stationeaza in fata Carpatilor. Rezulta o amplitudine mai mare a temperaturii aerului in estul si sud-estul Romaniei, dar si o nebulozitate mai redusa ce atrage scaderea cantitatii de precipitatii.

De asemenea brumele, inghetul, viscolele, fenomenele de uscaciune si seceta sunt mai dese in SE fata de NV tarii.

C. Expozitia versantilor fata de circulatia generala a atmosferei. Datorita orientarii generale a lantului carpatic are loc o distributie neuniforma a cantitatii de umezeala, a precipitatiilor si nebulozitatii.

Versantii cu expozitie vestica si nord-vestica (ce sunt perpendiculari pe circulatia generala a atmosferei- vestica) beneficiaza de o umezeala mai mare (2-4%) de precipitatii mai bogate (plus 100 mm) si nebulozitate mai mare pentru aceeasi altitudine decat pe versanti cu expozitie estica si sud-estica.

Expozitia versantilor (sper S, N, E si V) si radiatia solara determina distributia neuniforma a cantitatii de energie calorica. Cea mai mare diferenta este intre versantii nordici si sudici (Maria Stan, Elena Teodoreanu, I. Farcas). Aceasta se reflecta in distributia pe verticala a vegetatiei si a invelisului de sol.

Gradul diferit de insorire determina pastrarea timp mai lung sau mai scurt a stratului de zapada, persistenta inghetului (cu cca 1 luna mai mult pe vers N fata de cei S si SV). In timp ce versantii estici se incalzesc dimineata, cei vestici raman umbriti si pe ei se pastreaza umezeala mai ridicata, cu depuneri de roua si bruma. Dupa amiaza fenomenul e invers (St. M. Stoenescu, 1951).

In distributia energiei solare un rol important revine pantei. Versantii cu inclinare mai mare beneficiaza de o cantitate mai mica de energie solara comparativ cu cei care au pante mici.

D. Altitudinea

Odata cu cresterea altitudinii se modifica parametrii climatici astfel.

Temperatura medie a aerului scade odata cu cresterea altitudinii cu 0,5-0,7C/100 m altitudine.

Umezeala relative medie anuala creste cu 1 - 1,5% /100 m altit.

Nebulozitatea totala medie anuala creste cu 0.1 zecimi/100 m altit.

Precipitatiile medii anuale cresc cu 70-100 mm/100 m altit. (diferenta mare consta in varietatea expozitiei versantilor)

E. Depresiunile Elena Dumitrescu numeste depresiunile din Carpati ca adevarate "locuri de frig" in care se produc inversiuni de temperatura. Spre deosebire de depresiuni, culoarele depresionare se caracterizeaza printr-o ventilare permanenta fapt ce duce la omogenizarea valorilor tuturor parametrilor climatici.

2.Particularitatile principalelor elemente climatice

A.     Temperatura aerului

Temperatura medie anuala (t.m.a.) variaza in Carpati intre - 2C la peste 2000 m altitudine si 6C la altitudini de 1000 m (considerate ca fiind baza muntelui).

In depresiunile intramontane valorile t.m.a. sunt de 7,5C la Brasov, 6C in Depresiunea Petrosani, Depr. Maramures (in sud pentru ca in NV-ul depresiunii sunt 8C), Depresiunile Giurgeu si Ciuc.

Expozitia versantilor si orientarea culmilor este foarte importanta in Carpati. Astfel in Masivul Fagaras, pe versantul nordic izoterma de 6C se afla la 600 de metri altit. in timp ce pe versantul sudic ea urca pana la 700 m altit.

In sud estul M. Apuseni, ca urmare a manifestarilor foehnale t.m.a. este mai ridicata cu 1-2C fata de unitatile din jur.

Alte valori: Petrosani 6,8C (la 607 m. altit), Sinaia (6,1C la 860 m altit.), Parang (3,4C la 1585 m altit.).

La varful Omu (2500 m altit. ) t.m.a. este de -2,7C. Aceasta este valoarea inregistrata pe o perioada lunga de timp. Exista insa ani mai racorosi sau mai caldurosi. Spre exemplu acolo s-au inregistrat, ca t.m.a. -5,5C in anul 1940 si -1,1C in anul 1937 considerat un an mai cald.

In luna ianuarie la peste 2500 m temp. Este de - 10C (la vf. Omu chiar -10.6C), dar in Carpati, cele mai scazute temperaturi nu se inregistreaza in ianuarie (considerata a fi cea mai rece luna a anului pe terit. Romaniei) ci in februarie.

In luna iulie apare o mare variabilitate in distributia teritoriala a temperaturilor. In general, la limita inferioara a Carpatilor luna iulie are o valoare de 16C, iar la Vf. Omu (statia meteo de cea mai mare inaltime din Carpati) sunt 5,4C, deoarece vara tot spatiul montan inalt se afla sub influenta circulatiei vestice a aerului care aduce aer mai umed si mai rece.

A.1.Amplitudinea medie anuala (reprezinta diferenta dintre valorile medii ale lunilor ianuarie si iulie)

Aceasta are valori de sub 17C in cele mai inalte masive, cele aflate la peste 2500 m. O particularitate o constituie insa depresiunile intramontane unde stagnarea aerului rece din timpul iernii, dar si incalzirea puternica din sezonul cald determina un contrast termic ridicat. Spre exemplu in depr. Targu Secuiesc (compartimentul estic al Depresiunii Brasov) amplitudinea e similara cu cea din P. Barladului - peste 24C.

A.2. Temperaturi medii zilnice

In luna ianuarie temperaturile de - 12C sunt foarte frecvente mai ales la altitudini mai mari in Carpati. Exista insa si oscilatii foarte mari, asa cum s-au inregistrat adesea in Carpatii Orientali unde temperaturile au "sarit" de la -1C la 28C in doar cateva zile. Acest fapt este datorat invaziilor de aer cald, dinspre sud.

In luna iulie temperaturile medii zilnice sunt de 12C, dar atunci cand au loc invazii de aer rece (advectii) si valorile pot ajunge la -2C.

Prima zi cu temperaturi mai mari sau egale cu 0C (sfarsitul perioadei cu inghet) apare in depresiunile intramontane si la inaltimi cuprinse intre 1800 - 2000 m in intervalul 1 martie - 1 aprilie, dar cel mai adesea dupa 11 martie (E. Dumitrescu).

Ultima zi cu temperaturi de peste 0C (deci inceputul inghetului) apare la inceptul lunii noiembrie.

Durata medie anuala a intervalului cu temperaturi sub 0C este de 150 zile / an. Exemple: la vf. Omu - 148 zile/an, pe vf. Parang - 219 zile/an, la Rarau 204 zile /an, Gheorghieni in Depr. Giurgeu - 248 zile/an, iar la Bod in Depr. Brasov - 271 zile/an.

A.3.Temperaturi extreme (maxime si minime)

Sub influenta advectiilor de aer cald, temperaturile maxime absolute inregistrate la 2500 m sunt de 22C fata de 41-44C in Campia Romana.

In cursul anului, acestea se produc intre 1 mai si 15 septembrie, cu frecventa mai mare in a doua jumatate a lunii august. De exemplu la vf. Omu sunt 9.7C in august, la Gheorghieni 23.6C in august, la Petrosani 24.7C in august, la Viseu de Sus 24.9C in septembrie, la Bod 26.1 in august.

Temperatura minima absoluta. Exista o serie de valori ce s-au inregistrat in Carpati care sunt considerate temperaturi minime absolute pentru zona respectiva sau pentru tara. Spre ex. -38.5C la Bod la 24 ianuarie 1942 (considerata cea mai coborata valoare a temperaturii de pe teritoriul Romaniei), -38.0C la Joseni la 18 ianuarie 1963 (in Depr. Giurgeu), -38C la Vf. Omu la 10 februarie 1929. Cele mai scazute temperaturi se inregistreaza in general in depresiuni si pe varfurile cele mai inalte. Temperaturi foarte scazute se produc in general in intervalul 16 - 31 ianuarie (50% frecventa) si 2-15 februarie (25% frecventa).

Temperaturile minime absolute se produc pe fondul invaziilor de aer arctic continental sau in sisteme ciclonale prielnice racirii radiative.

A.4. Temperatura solului Solul e un component de baza al suprafetei active, al carui rol e bine definit printre factorii genetici ai climei. Pe parcursul unui an temperaturile la suprafata solului variaza foarte mult. Astfel in luna ianuarie in depresiunile Brasov, Ciuc, Giurgeu, Maramures solul atinge frecvent valori de - 9C, iar in iulie de 19-22C. Acest fapt determina favorabilitatea solurilor pentru culturi de vara, cu sezon scurt de vegetatie (plante tehnice si textile).

La poalele muntilor se inregistreaza temperaturi medii anuale ale suprafetei solului de 9-10C. In depresiunile intramontane: Giurgeu, Ciuc, Comanesti ating valori de 7C.

B. Umezeala relativa a aerului reprezinta cantitatea de vapori de apa la 1 mc de aer si se exprima in procente. Cele mai mari medii se inregistreaza la altitudini de peste 2000 m (vf. Omu 87%) ca rezultat al valorilor reduse ale temperaturii aerului. Aici in luna ianuarie valoarea umezelii aerului este de 84%, iar in iulie de 92% cand este influentata de frecventa mare a patrunderii maselor de aer oceanic. Media umezelii aerului pentru Carpati este de peste 80% si valorile ridicate sunt dependente de altitudinea mare, de prezenta suprafetelor acvatice, de suprafetele ocupate de paduri, dar   si de circulatia maselor de aer.

C. Durata de stralucire a Soarelui se afla in stransa corelatia cu regimul si distributia nebulozitatii.

Varfu Omu beneficiaza de 1600 de ore de stralucire a Soarelui pe an (valorile cele mai mici datorita nebulozitatii mari). In depresiunile intramontane, durata insolatiei se reduce mult datorita obstacolelor topografice (versantii apropiati) care limiteaza orizontul, a persistentei ceturilor (datorita inversiunilor de temperatura) si a nebulozitatii stratiforme.

In medie, durata de stralucire a Soarelui variaza intre 2000 de ore si 1600 de ore/an. Valorile scad odata cu altitudinea.

D. Precipitatiile atmosferice

D.1. Cantitatile medii anuale de precipitatii inregistreaza in Carpati medii de 1000 pana la 1550 mm/an. Iata cateva valori caracteristice: Stana de Vale 1541 mm/an; Tarcau 1144.1 mm/an; vf. Omu 1277.6 mm/an; Lacauti (M. Vrancei) 1018 mm/an; Iezer 1309 mm/an.

Nivelul optim de condensare (pragul de producere a precipitatiilor) se afla la 1600 - 1800 m in Carpatii Meridionali, la 1400 - 1600 m in Carpatii Orientali si la 1200 - 1400 m in Carpatii Occidentali.

In raport cu altitudinea reliefului si cu expunerea interfluviilor fata de advectia maselor de aer maritim (umed) sau continental (uscat), acestea inregistreaza diferentieri cu 100 -200 mm pe versanti cu expunere vestica si nordica fata de cei cu expunere sudica si estica. Ca urmare a rolului de baraj orografic al Carpatilor pentru circulatiile estica si vestica, precipitatiile se repartizeaza neuniform la exteriorul ariilor montane.

Repartitia precipitatiilor pe sezoane este urmatoarea: in sezonul cald se intensifica activitatea frontala si astfel se dezvolta norii orografici ce determina cresterea cantitatii de precipitatii. In medie, 70% din cantitatea anuala de precipitatii se inregistreaza vara la altitudini medii (pana la 1800 m), la peste 1800 m cam 600 mm cad in timpul iernii sub forma de zapada.

D.2. Cantitatile maxime de precipitatii in 24 ore. Exista cateva areale in Carpati in care apar accidental cantitati foarte mari de precipitatii intr-un interval de timp foarte scurt (24 ore). spre exemplu la Fundata - in culoarul Rucar-Bran-Dragoslavele au cazut 306 mm la 19 iunie 1924 ca urmare a unei circulatii montane activate de o puternica depresiune mediteraneana. In general versantul sudic al Carpatilor Meridionali beneficiaza de cantitati mari de precipitatii in comparatie cu cel nordic datorita unei insolatii mai mari vara si a ascensiunii rapide si fortate a maselor noroase umede din SV peste Carpati, care favorizeaza condensarea si precipitatii bogate.

Alte valori: Sinaia 114.7 mm/24 h; Predeal 134.0 mm/24 h; Timisul de Jos 161.7 mm/24h, Vatra Dornei 270 mm/24 h.

E. Vantul

Este determinat de particularitatile circulatiei generale a atmosferei si ale suprafetei active. Se pune insa in evidenta rolul de baraj orografic al Carpatilor si in ceea ce priveste distributia vanturilor locale sau generale.

E.1. Frecventa vantului pe directii este influentata de particularitatile reliefului. Astfel la peste 2500 m vanturile bat tot anul dinspre vest; intre 1800 - 2500 m procentul vanturilor din vest scade la 60-65%; pe versantii cu diferite expozitii directiile dominante sunt date de orientarea culmilor si de expunerea versantilor fata de circulatia maselor de aer; pe vai, culoare intramontane si in pasurile de inaltime configuratia reliefului impune doua directii total diferite, ce coincid chiar cu axul vailor sau al culoarelor.

E.2. Viteza vantului in Masivul Ceahlau este de 1.8m/s la baza muntelui si 4 m/s la mijlocul versantului si 10.4 m/s pe varfuri. Viteza medie a vantului pe inaltimile carpatice variaza intre 8 si 10.5 m/s.

Calmul atmosferic reprezinta doar 5%/an pe varfuri si creste progresiv spre baza la peste 30%/an in depresiunile intramontane bine inchise.

E.3. Vanturile locale

Brizele montane bat in timpul zilei din amunte spre aval pe vaile carpatice, iar noaptea din vale (unde e aer mai umed si mai rece) spre varf (care cel mai des e incalzit de razele soarelui). Brizele se produc in spatiul montan tot timpul anului dar sunt mai frecvente in sezonul cald si in zilele senine.

Brizele se pot forma si in jurul marilor acumulari hidroenergetice - brize de lac. Acelasi lucru se intampla in cadrul oraselor carpatice: brize urbane (Elena Erhan, 1979) se produc la Brasov, Hunedoara, Deva, Resita.

Foehn-ul este un vant cald care se produce prin coborarea rapida si incalzirea aerului pe versant. Are repercursiuni in climatul local (mai cald), vegetatie (elemente mai termofile decat cele caracteristice). In Carpati e prezent in sud-estul M. Apuseni, sud-estul Carpatilor de Curbura, in sudul M. Mehedinti si M. Valcan, nordul M. Fagaras, Depresiunea Oravitei, sudul M. Cozia, nordul M. Sureanu si Cindrel.

Crivatul e un vant rece si uscat, care bate iarna. El se dezvolta la periferia anticiclonului siberian cu directie NE-SV. Patrunde si in C. Orientali in partea nordica pe Valea Moldovei si chiar a Bistritei. Nemira e o prelungire a Crivatului ce patrunde prin culoarul Trotusului si al Oituzului peste M. Nemira spre Depresiunea Brasov.

Austrul bate in toate anotimpurile, este un vant uscat, format la periferia anticliclonului din Pen. Balcanica in conditiile existentei unei depresiuni barice in centrul Transilvaniei. Iarna produce aparitia gerului si vara seceta. Se simte mai ales in M. Banatului.

Pietrarul e un vant local (se pare doar o briza mai puternica) ce bate in partea nordica a Pietrei Craiului.

F. Diverse fenomene si procese meteorologice

Ninsoarea. La vf. Omu si in vf. Vladeasa ninge 101zile/an in medie, iar in Rarau 103 zile/an (Rodica Stoian - 1972).

Stratul de zapada se mentine peste 100 de zile in spatiul montan mediu si 150 - 200 de zile/an la cele mai mari inaltimi: 186 zile in M. Tarcu, 216 zile la Vf. Omu. In Carpatii Orientali permanenta stratului de zapada este mai mare cu 30% pe versantii estici si nordici fata de cei S si V.

Ceata se mentine 100 - 150 zile/an la altitudini moderate; 200 - 250 zile/an la altitudini mari (peste 2000 m), iar pe varfurile de peste 2500 m se poate mentine 270-280 zile/an.

In articolul "Etajele si specificul climei in Carpatii Romaniei", Elena Dumitrescu identifica in Carpati:

clima muntilor scunzi si a depresiunilor 400 - 1200 m; cu temperaturi medii pozitive, vanturi moderate si precipitatii relativ reduse.

clima muntilor mijlocii (1200 - 1800 m) cu temperaturi scazute, apropiate de 0, vanturi mai puternice, brize montane si precipitatii mai bogate (800- 1000 mm/an)

clima muntilor inalti (1800 - 2500 m) cu temperaturi cel mai adesea negative, precipitatii bogate (peste 1000 mm) in cea mai mare parte sub forma solida (zapada) si vanturi puternice - mai ales de vest.

Apele in Carpati

A.     Apele subterane

80% din apele subcarpatice se regenereaza in Carpati datorita cantitatilor mai mari de precipitatii si a rocilor ce permit acumularea si circulatia apelor.

A.1. Apele freatice in Carpati sunt conditionate de structura geologica si prezinta cateva caracteristici:

- pantele mari imprima un drenaj mai intens (apa circula mai repede prin roci decat in regiunile deluroase, de podis sau de campie);

- apele freatice sunt bine reprezentate in cadrul scoartelor de alterare de pe interfluvii;

- in rocile cristaline si magmatice se gasesc cantitati importante de ape datorita fisuratiei puternice ce caracterizeaza aceste roci;

- acelasi fenomen se intalneste si la gresii si conglomerate cu grad ridicat de fisurare;

- pe roci eruptive acumularea apelor e favorizata de prezenta, si mai ales de grosimea stratelor de piroclastite.

Gradul de mineralizare a apelor subterane in rocile eruptive este cuprins intre 50 si 250 mg/l. In unitatile montane alcatuite din gresii si conglomerate poate ajunge chiar chiar la 500 mg/l.

Apele freatice din cadrul depresiunilor intracarpatice se acumuleaza mai ales in depozitele cuaternare si au o mineralizare mijlocie (400 - 800 mg/l), si sunt adesea de tip bicarbonatat calcice.

A.2. Apele de adancime sunt prezente in sisturi cristaline si in unitatea eruptiva destul de izolat datorita compactizarii mari a acestora. Prin urmare, apele pot patrunde doar pe linii importante de falie pana la adancimi mari.

Rezerve mai mari exista in structurile sinclinale ale cuverturii sedimentare, in calcarele si conglomeratele de varsta mezozoica, in flisul cretacic si paleogen si in rocile vulcanogen-sedimentare.

Apele de adancime nu lipsesc nici din depozitele pliocen-cuaternare din depresiunile intracarpatice sau din marile culoare tectonice.

A.3. Apele minerale Geneza si aparitia lor sub forma izvoarelor e legata de existenta faliilor de adancime, de prezenta lantului vulcanic, dar si de cea a zacamintelor de petrol, carbune si sare. In Carpati sunt prezente mai multe categorii de izvoare minerale:

- ape clorosodice: Depr. Maramures, Depr. Comanesti

- ape sulfuroase se gasesc mai ales in Carpatii Orientali, iar prezenta lor e legata de sulfurile din rocile metamorfice, sau de cele din aria vulcanica (cum e cazul M. Calimani), sau de zacamintele de carbuni (Lueta, Depr. Comanesti)

- apele carbogazoase   sunt prezente in aureola mofetica din Carpatii Orientali (aici sunt peste 1500 de izvoare dintre care amintim: Viseul de Sus, Jigodin Bai, Sangeorz Bai, Borsec, Zizin si din sudul M. Apuseni.

- apele bicarbonatate carbogazoase se gasesc in sud-estul M. Rodnei (Valea Vinului, Parva, la Bilbor si Borsec), in Depr. Oas, in M. Baraolt si Bodoc, in Depr. Brasov la Zizin

- apele feruginoase carbogazoase - sunt legate tot de aureola mofetica din Carpatii Orientali (la Vatra Dornei, Poiana Negrii, Bicaz, Miercurea Ciuc, Tusnad, Malnas Bai)

- ape radioactive se gasesc la Baile Herculane, Baile Tusnad, Sangeorz Bai.

B.     Raurile in Carpati

B.1. Caracteristici morfometrice ale retelei hidrografice sunt conditionate de tectonica, litologie, de caracteristicile morfologice ale reliefului, de cantitatea de precipitatii si de gradul de acoperire cu vegetatie al bazinelor hidrografice.

In Carpati intalnim o retea hidrografica rectangulara in care confluentele se realizeaza sub unghiuri de 65-90 care sunt specifice regiunilor cristaline (Raul Mare, Bistra, Lotru, Bistrita cu afluentii sai Neagra, Bistricioara, Bicaz).

Un alt tip de retea frecvent intalnita in unitatea montana este cea radiara (in masivele cristaline izolate dar mai ales in muntii vulcanici - M. Pietrosu Calimaniului, Harghita, Gurghiu.

In functie de distributia spatiala a sistemelor hidrografice, in raport cu principalii colectori si cu influentele maselor de aer care determina caracteristicile regimului de scurgere se poate stabili gruparea sistemelor hidrografice din Carpati astfel:

Grupa raurilor de nord-vest: afluentii directi ai Tisei, Viseu, Iza, Sapanta

Grupa raurilor vestice: Somes, Crisuri, Mures, care au izvoare in Carpati si care dreneaza 24% din teritoriul tarii, au bazine in general alungite

Grupa raurilor sud-vestice care dreneaza M. Banatului si P. Rusca (Bega, Timis, Caras, Nera)

Grupa raurilor sudice - cuprinsa intre Cerna si Ialomita, in care toate raurile (cu exceptia Oltului) au izvoare in C. Meridionali. Gr. Posea considera ca la aceasta grupa ar trebui sa fie incluse si raurile din Grupa Curburii care nu apartin bazinului Siret.

Grupa raurilor estice - sunt rauri ce apartin bazinului Siretului al carui bazin are o mare asimetrie datorata numarului mare de afluenti ce vin din Carpatii Orientali

B.2. Densitatea retelei hidrografice e pusa in evidenta de o zonalitate pe verticala a acesteia. In Carpati, unde precipitatiile depasesc evapotranspiratia potentiala, iar rocile au o permeabilitate mica sau impermeabile, procesul scurgerii superficiale e foarte activ, iar densitatea retelei hirografice este mare.

Valori mari (0.7 - 1 km/kmp) se intalnesc in M. Tarcu, Valcan, Parang, Lotru, Fagaras, Iezer, Oas, Gutai, Tibles, Rodnna, Maramures, Gurghiu, Almaj, P. Rusca, Bihor etc.

Valori de peste 1 km/kmp se intalnesc in depresiuni, in ariile de confluenta (mai ales cand sunt augmentate de subsidenta) cum e cazul SV Depr. Brasov, D. Giurgeu, D. Ciuc, D. Brezoi-Titesti.

Valori mici ale densitatii retelei hidrografice (sub 0,5 km/kmp) sunt prezente in ariile montane calcaroase sau grezoase.

B.3. Modificari ale retelei hidrografice ca urmare a interventiilor antropice sunt diferite ca intensitate in timp si spatiu.

- in evul mediu raurile erau folosite pentru transportul lemnelor sau pentru diferite mestesuguri (pive, mori);

- acum majoritatea amenajarilor din spatiul montan cuprind lacurile de acumulare, deviatiile de curs, amenajarile complexe ale bazinelor hidrografice (Dunare, Arges, Bistrita), sisteme de captare a apelor (Arges, Cerna, Lotru, Firiza, Barzava);

Aceste amenajari impun modificari ale regimului de scurgere si implicit de transport si acumulare a sedimentelor.

B.4. Regimul scurgerii raurilor este influentat de climatul montan, de diferitele influente climatice, dar si de conditiile fizico-geografice locale.

Variatia anotimpuala a scurgerii e destul de mare in Carpati. Astfel, iarna datorita temperaturilor mai scazute, raurile au debite mici, si doar la raurile grupei de sud-vest apar viituri mici de iarna datorate maselor de aer de tip mediteranean (mai calde, care duc la topirea zapezilor).

Primavara apar pe toate raurile carpatice viituri importante. Pentru multe rauri (mai ales cele expuse maselor de aer vestice) in acest anotimp se scurg 40-50% din debitul total (din cursul unui an). Viiturile sunt datorate: topirii zapezilor (ceea ce imprima un regim de alimentare nival raurilor), pe de o parte, iar pe de alta parte cantitatii mari de precipitatii caracteristica primaverii pe teritoriul Romaniei, generata de mase umede, oceanice.

Vara, datorita evapotranspiratiei mai ridicate si cantitatii reduse de precipitatii (doar sub forma de ploi torentiale) se produc viituri accidental, dar cu o mare putere de modelare morfologica

Toamna in Carpati sunt caracteristice apele mici pentru ca in general (mai ales in lunile septembrie si in prima decada a lui octombrie) precipitatiile sunt reduse.

B.5. Tipuri de regim carpatic Regimul de scurgere al raurilor din Carpati e diferentiat functie de expozitia versantilor fata de directia generala a circulatiei maselor de aer, de marimea si de altitudinea arealului analizat. Se disting astfel:

- tipul carpatic vestic: cuprinde raurile din grupa nordica a muntilor vulcanici, cele din vestul M. Apuseni, din M. Banatului si chiar in M. Mehedinti. Acest tip are drept caracteristici apele mari de primavara care dureaza din martie- aprilie, si chiar viituri de vara (in bazinele Iada, Dragan, Crisul Repede), dupa care apare seceta hidrologica ce tine din iulie pana in noiembrie.

- tipul carpatic transilvan este caracteristic raurilor cu obarsia la altitudini de 1600 - 1800 m, de pe versantii vestici ai C. Orientali, estici ai M. Apuseni si nordul C. Meridionali. Are trasaturi comune cu cel de mai sus cu exceptia perioadei de iarna cand apar apele mici de iarna

- tipul carpatic estic caracteristic raurilor cu izvoare sau cursuri in centrul si estul Carpatilor Orientali in care apar ape mari de primavara si vara (ultimele datorate "ciocnirii" dintre masele umede - vestice sau nordice, si cele uscate, continentale) cum s-a intamplat pe Trotus si pe Tarcau in iulie-august 2005.

- tipul carpatic de curbura se desfasoara de la Trotus la Teleajen si e similar celui carpatic translvan.

- tipul carpatic meridian - cuprinde majoritatea raurilor din sudul Meridionalilor. Aici se distinge insa un subtip de regim - alpin inferior - pentru raurile ce izvorasc la peste 1600 m la care domina alimentarea nivala si care imprima raurilor o structura ritmica de scurgere (Prahova, Ialomita, Dambovita, Arges, Oltul mijlociu, Jiu, Cerna). Pentru acest tip sunt caracteristice apele mari de primavara-vara. Viiturile de iarna lipsesc la altitudini mari dar au o frecventa ridicata la altitudini medii.

B.6. Scurgerea aluviunilor Corelatia intre debitul lichid si cel solid la raurile carpatice a demonstrat ca aici sunt valorile cele mai reduse comparativ cu regiunile pericarpatice. Acest fapt e datorat in primul rand duritatii mai mari a rocilor in comparatie cu dealurile, podisurile sau campiile.

B.7. Regimul de termic al raurilor Temperatura medie anuala a raurilor in muntii inalti este de 4C, maximele sunt atinse in iulie - august (12- 22C), iar minimele in decembrie - martie (0 -2C). Datorita periodelor lungi cu temperaturi scazute, la raurile carpatice se formeaza adesea pod de gheata (117 zile/an la Bistrita Aurie, 114 zile/an pe cursul superior al Oltului - la Sancraieni, peste 120 zile/an la raurile din M. Parang).

C.     Lacurile in Carpati

Conform studiilor lui P. Gastescu in Carpati exista peste 300 de lacuri naturale cu suprafete ce variaza de la cateva zeci de metri patrati pana la 20 - 30 de ha.

C.1. Lacurile naturale

- lacurile de baraj: L. Betis (format pe un afluent al Vaserului) in M. Maramures, L. Rosu pe Bicaz, L. Ighiu pe Ampoi. Acestea au drept caracteristica forma alungita sau bifurcata deoarece ocupa in general o vale. Profilul lor batimetric poate pune in evidenta albia minora, majora si terasele raului ce a fost barat, iar adancimea maxima se afla in apropierea barajului natural.

- lacurile carstice se formeaza in general in doline, au o comunicare cu subteranul destul de instabila; in masura in care peretii dolinei sunt captusiti cu aluviuni (argiloase) apa se mentine mai mult, altfel aceste lacuri pot avea o existenta efemera. Se gasesc destul de multe in M. Codru Moma, Bihor, Padurea Craiului, M. Aninei, M.Godeanu, etc.

- lacurile de nivatie se deosebesc in acest caz lacuri formate prin actiunea mecanica a zapezii (la baza culoarelor de avalanse) cum pare sa fie L. Vulturilor (Siriu). La "construirea " acestuia au fost importanti mai multi factori: pozitia stratelor gresiei de Siriu cu inclinare spre NV care formeaza o serie de polite structurale; procesele de dezagregare, siroire si eroziune, in special de origine nivala (avalanse) care au dus la fomarea unei escavatii pe o polita structurala, dar si captusirea acestei polite cu material fin care a dus la impermeabilizarea gresiei.

- lacuri de tasare a depozitelor deluviale: M. Retezat sub culmea Papusii, Taul Mare si Mic sub varful Curcubata in M. Bihor

- lacuri glaciare care se formeaza in urma proceselor de eroziune si chiar de acumulare glaciara. Analiza batimetrica a majoritatii lacurilor glaciare din Carpati a fost facuta, in urma cu mai bine de 3 decenii, de Prof. I. Pisota si V. Trufas. Majoritatea acestor lacuri sunt prezente in escavatiile circurilor glaciare, dar ele se pot forma si pe vaile glaciare prin bararea acestora de morenele frontale. Lacurile formate in circuri (Bucura, Balea, Capra, Podragu, Calcescu, Iezeru Sureanu, Lala etc. ) au o forma circulara, franjurata, cu numeroase deformatii datorate blocurilor de grohotis dispuse p e margine. Lacurile de vale sunt destul de putine: pe valea Bucurei in M. Retezat (Taul Agatat, Taul Portii, Viorica, Florica, Ana, Lia); in M. Fagaras (Vistisoara, Vaiuga, Doamnei), pe valea Buhaiescu in Rodna.

- lacuri de crater: cel mai cunoscut e L. Sf. Ana aflat in Mas. Ciomatu la 950 m altitudine, dar mai exista un lac asupra originii caruia disputa e deschisa: L. Albastru de langa Baia Sprie, situat la baza unei pante foarte abrupte (ce seamana cu abruptul intern al unui crater), si care are 60-70 m diametru si 5 m adancime.

- lacurile sarate iau nastere prin dizolvarea apei in masivele de Sare (Ocna Sugatag si Costiui - Depr. Maramuresului)

- Lacurile antropice: cele mai importante sunt: Portile de Fier I (17200 ha), Izvorul Muntelui pe Bistrita (3120 ha), Vidraru (pe Arges), Vidra pe Lotru. Siriu pe Buzau, Paltinu pe Doftana, Bolboci pe Ialomita, Rau Mare pe Rau Mare in Retezat etc.