Formele de relief create prin dinamica apei marilor si oceanelor

Formele de relief create prin dinamica apei marilor si oceanelor.

Nu sunt numeroase ca tipuri specifice dar variaza in lungul domeniului litoral prin caracteristici morfometrice, stadiu de evolutie si nivel de asociere cu forme create de alti agenti.
1. Faleza. Reprezinta un versant abrupt (pante intre 40 si 900) supus continuu atacului apei marii. Baza falezei se afla la nivelul marii sau in cazul tarmurilor cu maree ceva mai jos. Evolutia este rapida in conditiile in care in alcatuire sunt roci moi, panta platformei de la baza este ridicata, apa marii este incarcata cu nisip, pietris cu care valurile izbesc partea inferioara a falezei unde creeaza firide. Prin cresterea acestora in dimensiuni, mai ales in conditiile unor furtuni repetate, se ajunge la slabirea rezistentei stratelor de roci de deasupra urmata de prabusiri. Prin aceasta abruptul falezei se retrage, la baza ei acumulandu-se bolovanisuri, blocuri intre stanci, toate fiind supuse unui proces de maruntire, uzura realizat de valuri. Microrelieful de firide, trepte, polite, stanci etc. este mult mai complex cand faleza este formata din roci dure iar adancimea apei in vecinatatea ei este mare (fig. 37).
in functie de originea initiala a abruptului de faleza acestea se clasifica in doua grupe, fiecare cu diverse subtipuri.
- Faleze create prin abraziune. Sunt tarmuri abrupte a caror fizionomie este impusa de procesele litorale intr-o regiune de podis sau de munte vecina marii. Stadiul de evolutie le separa in trei subtipuri.
- Faleze active unde abraziunea este deosebit de puternica iar la baza rezulta a platforma de abraziune cu stanci si acumulari bagate de bolovanisuri; sunt frecvent intalnite pe tarmurile inalte unde are loc un eustatism pozitiv sau sufera usoare coborari.
- Faleze nonfunctionale la care abruptul creat prin abraziune este situat la limita extrema de manifestare a valurilor la furtunile cele mai puternice. Suprafata de la baza acesteia si pe care se sparg valurile constituie o treapta de echilibru marin. Se realizeaza in conditiile unei stabilitati de durata a pozitiei nivelului marii si a unui tarm alcatuit din roci cu rezistenta mica situatie in care faleza se poate retrage rapid spre un aliniament pe usact unde valurile sa nu mai ajunga si ca urmare atacul lor sa devina nul.
- Faleza moarta reprezinta sectoare de abrupt creat prin abraziune marina care se afla la departare mare de pozitia actuala a tarmului si unde apa marii nu mai ajunge nici la furtunile cele mai intense. Se intalnesc la tarmurile regiunilor care dupa o perioada de stabilitate cand au rezultat faleze, au urmat ridicari epirogenetice cu intensitate mare. Astfel faleza a ramas nefunctionala si la distanta in interiorul uscatului.
- Faleze care initial au alta origine. Includ versanti abrupti supusi in prezent actiunii valurilor, curentilor marini dar a caror fizionomie a rezultat prin alte actiuni. intre acestea sunt:
- Faleze tectonice - dezvoltate in lungul unor abrupturi de falie (ex. Noua Zeelanda).
- Faleze impuse de dezvoltarea unor insule vulcanice (in oceanele Atlantic si Pacific).
La acestea abruptul sufera o retragere inceata, platforma de abraziune este scurta sau lipseste iar adancimea la care se afla relieful submers este de ordinul a sute de metri.
2. Platforma de abraziune - reprezinta o suprafata slab inclinata (3 - 50) desfasurata de la faleza spre interiorul marii. Ea a rezultat printr-un proces de retragere a falezelor in urma actiunii mecanice a apei marii actionand cu intensitate in conditiile in care adancimile erau mai mari. Pe masura retragerii falezei la baza se extinde platforma stancoasa, dar micsorarea pantei pe care inainteaza valurile determina slabirea fortei de atac a acestora. Procesul conduce catre un final marcat de o platforma larga pe care apa marii are adancimi reduse iar valurile 'sparte' de abia ating baza falezei. Daca se produc miscari epirogenetice care ridica platforma atunci va incepe dezvoltarea unei noi faleze in cadrul acesteia; in situatia in care miscarile coboara platforma abraziunea valurilor va reactiva faleza contribuind la extinderea platformei intr-o faza noua (fig. 37).
Pe tarmurile tectonice afectate de miscari sacadate au rezultat platforme in trepte (Australia, Noua Zeelanda). Pe cele din regiunile polare procesele ce conduc la retragerea falezei sunt abraziunea valurilor sprijinita de bucati de gheata in actiunea de izbire, apoi dezagregarile si chiar eroziunea glaciara. De altfel o buna parte din platforme din lungul tarmului norvegian este rezultatul modelarii realizata in fazele glaciare de catre masa de gheata coborata din Alpii Scandinaviei. Situatii similare au fost in vestul si nord vestul Marii Britanii in pleistocen. Platforma continentala larga din nordul si nord vestul Marii Negre a rezultat printr-un lung proces de nivelare realizat din apele marii atat la retragerea din pleistocenul superior cat si la revenirea spre cotele actuale in timpul holocenului.
3. Plaja constituie suprafete joase cu nisip, pietris, materie organica (indeosebi cochilii, alge) situate deoparte si de alta liniei de tarm. Sunt extinse la tarmurile joase (lungimi de zeci de kilometri, latimi de zeci si sute de metri) si inguste si discontinui la cele inalte. Au material dominant nisipos in sectoarele alcatuite din roci cu rezistenta redusa (gresii) sau unde pe platforma litorala (submersa) exista multe scoici (nisipul rezulta din sfaramare cochiliilor la tarmul romanesc). Spre deosebire de acestea la baza falezelor stancoase din roci dure se dezvolta fasii cu pietrisuri bine rulate (pe coastele muntoase ale Italiei si din sudul Frantei sunt galeti din calcare pe cand in Faeroes din bazalte). Si climatul poate influenta tipul de depozite din cadrul plajelor. Astfel in regiunile calde si umede pe de-o parte alterarea conduce la transformarea radicala a rocilor (indeosebi cele eruptive si metamorfice) si ca urmare pe plaje vor predomina materiale argilo-nisipoase, iar pe de alta parte abundenta vegetatiei va da multa materie organica. Opus, la tarmurile din tinuturile reci polare dezagregarea si abraziunea vor impune pietrisuri si blocuri rotunjite cu dimensiuni mari.
in situatiile in care platforma continentala a fost initial o campie litorala ce-a suferit un proces de coborare fiind invadata de apele marii, cea mai mare parte din masa de nisip deplasata de valuri, curenti provine din stratele de roci sedimentare. in alte cazuri la origine materialele au fost morene ale ghetarilor continentali depuse pe campie sau chiar la marginea vechilor calote ale acestora (pe tarmul baltic si al M.Nordului).
Morfologia plajei depinde de alcatuirea si dimensiunile ei dar si de forta si durata valurilor. Frecvent in cadrul plajei se separa trei sectoare.
- Plaja submersa, constituie fasia permanent acoperita de apa; are extindere pe platformele cu adancime redusa; exista nisip, pietris si acumulari de cochilii de scoici sub forme variate. Cordoanele si bancurile de nisip sunt cele mai mari acumulari. Se desfasoara pe lungimi de zeci, sute si chiar mii de metri, au configuratie alungita, curbata si de cele mai multe ori sunt asociate. Majoritatea sunt submerse alternand cu spatii de mare ceva mai adanca. Cand acumularile sunt bogate se ajung la cordoane emerse care sunt paralele cu tarmul sau care leaga insulele intre ele dar si cu tarmul. Nisipul este antrenat de curenti din materialele acumulate de platforme sau don aluviunile aduse de fluvii. Cordoanele de denumiri variate - sageti (sunt foarte lungi si inguste), perisipuri, bare, grinduri. Aici au o dinamica activa, in lungul lor separandu-se sectoare in retragere supuse actiunii valurilor si sectoare linistite unde domina acumularea. intre cordoanele inguste sau in locurile unde se realizeaza asocierea lor exista, mult timp, canale prin care se produce o circulatie a apei marii (asa zisele portite).
in lungul unui tarm crestat, cu golfuri, stanci, platforma litorala la adancime mica si rauri care aduc multe materiale etc., se poate ajunge, prin dezvoltarea de cordoane de nisip, la trei situatii - bararea golfurilor si formarea unor lacuri de tip liman fluvio-maritim, si la unirea insulelor cu tarmul prin una sau mai multe acumulari lineare (lido).
Cordoanele submerse care ating lungimi de mai multe sute de metri si care sunt supuse actiunii valurilor poarta numele de dune hidraulice. Mobilitatea cordoanelor se face la valurile puternice create de furturi. in rest valurile de hula genereaza o micromorfologie cu 'riduri' paralele intre ele dar perpendiculara pe directia de propagare a miscarii apei. Au dimensiuni decimetrice ca lungime si de ordinul centimetrilor ca latime si inaltime. Mobilitatea acestora este mare si ca urmare durata existentei este redusa
- Plaja propriu-zisa - reprezinta sectorul pe care valurile se deplaseaza in permanenta provocand cele mai multe modificari de alcatuire si micromorfologie. Au un profil trnasversal in doua trepte - cea superioara cu stabilitate mai mare afectata doar la valurile mai mari si cea inferioara supusa unei nivelari continui. Este mai aplatisata la tarmurile nisipoase si mai accentuata la cele cu pietrisuri si bolovanisuri. Valurile (mai ales cele mari) creaza indeosebi in sectorul superior, festoane de nisip sau pietris (creste), apoi acumulari sub forma semicirculara (coarne de plaja) care se pastreaza mai mult sau mai putin in functie de alcatuire; pot fi observate si microfaleze.
- Plaja superioara - este fasia de nisip cu inaltimi de mai multi metri situata fie la nivelul valurilor de furtuna fie la cel al fluxului maxim. Ca urmare, rareori este acoperita de apa. Pe aceasta nisipul adus de valuri, dar mai ales spulberat de vant de pe plaja propriu-zisa in cele mai multe cazuri formeaza dune longitudinale, paralele cu tarmul, asimetrice cu latura abrupta spre mare. Frecvent au inaltimi de cativa metri, lungimi de mai multi zeci de metri, intre ele existand depresiuni interdunare. Valurile provocate de furtuna creaza faleze cu pante mari pe care nisipul se naruie. in cea mai mare parte vegetatia ierboasa si arbustiva le acopera dar exista si sectoare active care 'fumega' la furtuni. Cele mai importante mase de nisip au fost acumulate la finele pleistocenului si inceputul holocenului (vestul Frantei - la Bordeaux, in M.Britanie la nord de Liverpoole etc.). Aici spatiul cu dune se intinde pe zeci de kilometri, dunele avand dimensiuni foarte mari.
Estuarele sunt gurile de varsare ale fluviilor la care se produc intens mareele ce au amplitudini de cativa metri. Pot fi si la tarmurile joase dar si la cele inalte insa unde platforma litorala este ingusta si prezinta o panta mare situatii care favorizeaza circulatia apei in sensurile impuse de flux si reflux. La marile fluvii efectele mareei se simt in lungul acestora pana la distante insemnate (cca 1500 km pe Amazon, 500 km pe Sf. Laurentiu, 200 km pe La Plata, peste 140 km pe Sena etc.) fiind insotite de consecinte. Astfel la flux prin ridicarea nivelului apei marii si patrunderea lor in albia fluviului se realizeaza nu numai oprirea curgerii apei acestora dar si crearea unor curenti de sens contrar si decantarea aluviunilor. in timpul refluxului cand nivelul marii scade se produce o accelerare a scurgerii (are loc insumarea fortelor impuse de maree si de fluviu) insotita de deblocarea unei mari parti din materialele acumulate care vor fi depuse pe platforma continentala. Daca panta acesteia este redusa atunci se ajunge la dezvoltarea de cordoane si formarea de delte.
5. Deltele sunt forme de relief cu dimensiuni variabile care au luat nastere in regiunea de varsare a fluviilor unde se intrunesc mai multe conditii
- raurile trebuie sa transporte un volum insemnat de aluviuni iar curgerea sa aiba viteze mici;
- platforma litorala sa fie extinsa cu panta mica;
- manifestarea mareelor sa fie redusa sau sa lipseasca;
- sa nu existe curenti litorali sau acestia sa actioneze la distanta mai mare de tarm;
- varsarea sa se realizeze in golfuri.
Efectul principal va fi acumularea aluviunilor transportate insotite de: crearea de grinduri submerse si emerse, dezvoltarea de despletiri si de brate noi care vor inainta spre mare, ridicarea nivelului platformei si indirect reducerea pantei generale a ei urmata de accelerarea procesului de depunere a materialelor carate de fluviu, dezvoltarea de insule care se vor acoperi de vegetatie.
in conditiile in care varsarea se face in golfuri cu platforma extinsa la adancime mica iar in vecinatate sunt curenti litorali slabi, acestia pot contribui la dezvoltarea unor cordoane litorale aproape paralele cu tarmul; ele pot bara golfurile creand in spate un sistem de lacuri (lagune), brate principale si secundare separate de grinduri cu dimensiuni variabile.
inaintarea deltelor in spatiul marin se face prin alternarea in timp a importantei bratelor in procesul de aluvionare. Dar, viteza de extindere slabeste treptat intrucat iesind din arealul golfurilor vor aparea conditii noi - adancimi si pante mai mari, puterea de eroziune a valurilor si a curentilor marini, diminuarea debitului solid al fluviului ca urmare a acumularilor ce au loc in delta. Se poate ajunge in timp la atingerea unei limite extreme de dezvoltare a deltei situatie in care se vorbeste de o barare naturala a acesteia.
Evolutia spatiului din delta se realizeaza in principal in doua directii determinate de raportul dintre procesul de acumulare si gradul de stabilitate a nivelului apei marii. Astfel in conditiile unei aluvionari bogate si a mentinerii aproape constante a nivelului marii se produce o colmatare a intregului spatiu deltaic si transformarea lui intr-o campie litorala mlastinoasa. Prin diverse lucrari antropice (desecari, diguri, dragaje pe bratele principale etc.) procesul poate fi accelerat si treptat spatii intinse din delta sa fie transformate in campuri agricole (de tipul polderelor). Deci o evolutie de la fluviu care se varsa in golf, delta incipienta, golf barat (laguna) cu amplificarea proceselor deltaice-campie mlastinoasa - campie de tip polder. Este cazul multor delte din lume (Pad. Rhon, Guadalquivir etc.).
A doua situatie poate fi legata de modificarea pozitiei nivelului marii in plan orizontal sau pe verticala urmare fie a unei coborari sau ridicari neotectonice locale fie a inregistrarii unui eustatism negativ sau pozitiv. Subsidenta si ridicarea nivelului marii impiedica dezvoltarea deltelor iar atunci cand procesul se produce dupa ce delta s-a format se ajunge la o evolutie regresiva a ei prin inaintarea apelor marii in spatiile joase si chiar revenirea la stadiul de golf. Ridicarea uscatului sau coborarea nivelului marii conduc la accelerarea transformarii deltei in campie litorala. intre aceste extreme sunt multe situatii intermediare, diferentierea fiind determinata de conditiile locale de evolutie inclusiv de cele conditionate de deosebirile de natura climatica (deltele fluviilor Lena, Makenzie de regiunile polare in raport cu cele ale Nigerului si Gangelui din zona calda.
- Tipuri de delte. Conditiile regionale au determinat un anumit specific al evolutiei deltelor de unde forma pe care au capatat-o. Cele doua componente (forma si evolutia) sunt luate de cei mai multi geomorfologi drept criterii de baza in diferentierea de tipuri si subtipuri. Frecvent se disting (fig. 37):
- delte lobate - la care exista doua-patru brate prin care fluviul se varsa in mare unite prin grinduri create de fluviu (paralele cu bratele) si curentii litorali (transversale) prin pozitia aproape perpendiculara pe bratele principale. Pe baza pozitiei si numarului acestora se pot reconstitui faze in evolutia deltei. intre cursurile principale sunt lacuri, brate secundare, mlastini. Exemple tipice sunt Dunarea, Volga, Lena, Pecioara etc.
- delte triunghiulare sunt specifice fluviilor mai mici si care nu se varsa in golfuri. Ele inainteaza printr-un brat, aluviunile aduse sunt acumulate in grinduri care pornesc de la gura de varsare spre tarm; intre acestea sunt suprafete restranse cu lacuri, terenuri mlastinoase care prin drenare si diguri sunt transformate in campuri; este situatia Tibrului;
- delte digitate - sunt caracteristice fluviilor mari care au un debit solid enorm ceea ce face ca inaintarea sa fie rapida (la Mississippi cca 5 m/an) si simultana pe mai multe brate; isi dezvolta brate secundare; in spate, intre cursurile principale raman terenuri cu lacuri, mlastini, ostroave.
- delte barate sunt cele la care inaintarea s-a oprit datorita fie a cresterii rapide a pantei si adancimii platformei (aluviunile se imprastie) fie intersectarii de catre bratele a unui curent marin principal (preia aproape tot volumul de materiale transportate); este situatia deltelor Nilului si Gangelui.
La acestea se adauga multe subtipuri care reflecta conditii locale ce intervin in mersul general al evolutiei si care se transpun in forme variate fie in situatia unei dezvoltari (expansiune) fie in cea de involutie (delte in stadii diferite de inecare, acoperirea cu apa a uscatului si de degradare).
6. Terasele litorale s-au dezvoltat pe tarmurile regiunilor de podis sau de munte care au suferit o evolutie in cuaternar caracterizata prin ridicari sacadate ori au fost supuse unui eustatism repetat.
Actiunea valurilor in timp indelungat conduce la retragerea falezelor in fata carora sub apa se dezvolta o suprafata stancoasa, mai noua langa versantul abrupt si din ce in ce mai veche si mai neteda catre interiorul bazinului marin. Aceasta reprezinta o platforma de abraziune si corespunde unei faze de echilibru dinamic. Daca nivelul marii coboara sau uscatul sufera o ridicare (epirogeneza pozitiva) atunci platforma devine uscat iar marginea externa a ei va fi atacata de valuri ce vor crea o faleza noua. in acest fel veche platforma capata caracterul unei trepte (terasa) ce domina cu mai multi metri (uneori zeci de metri) linia de tarm. intrucat ea este numai rezultatul procesului de eroziune marina i s-a dat numele de terasa de abraziune. Pe tarmurile inalte, muntoase ale M.Mediterane unde in cuaternar s-au inregistrate atat epirogeneze pozitive dar si un eustatism insemnat exista 3-5 trepte de acest gen
7. Atolii reprezinta constructii insulare specifice realizate in timp indelungat de catre milioane de corali. Acestea sunt animale care traiesc in regiunile oceanice cu climat cald (temperaturi medii lunare in jur de 200) pe platforme insulare (sectionate prin abraziune de catre apa oceanelor cand nivelul acestora era coborat eustatic) care se afla la adancimi de cativa metri (pana la 25 m) unde exista o buna oxigenare a apei. Dupa moartea animalului ramane doar scheletul calcaros pe care se dezvolta alte generatii de corali. Situatiile cele mai complexe de care sunt legate atoli cu dimensiuni mari pe verticala sunt legate de insulele care sufera un lent proces de lasare. Atolii tipici au ca specific - constructii coraligene cu desfasurare inelara (in centru este o depresiune cu apa de mare si adancimi de 10-100 m - numite lagon; comunica prin portite cu oceanul) si care este delimitata de pante abrupte. Recifele coraligene sunt constructii mari care leaga mai multe insule iar barierele coraligene sunt ansambluri de recife pe distante de zeci si sute de kilometri lungime (Marea bariera din estul Australiei).