INTOCMIREA HARTILOR SPECIALE

INTOCMIREA HARTILOR SPECIALE

Intocmirea hartilor speciale sau tematice se aseamana in buna parte cu cea a hartilor generale. Lucrarile redactionale pregatitoare se refera la o activitate de documentare detaliata in domeniul respectiv si apoi se va realiza cercetarea pe teren, care va completa informatia respectiva.

Intocmirea originalului hartii se va realiza insa in alta ordine, spre exemplu, se incepe cu plasarea si desenarea semnelor si apoi se trece la scrierea denumirilor. Apoi se copiaza dupa o harta generala baza geografica, cum sunt localitatile, reteaua hidrografica si de a cailor de comunicatie, precum si alte elemente, ce contribuie la interpretarea unor fenomene, ce constituie continutul hartii speciale.

1 METODE DE REPREZENTARE PE HARTILE TEMATICE (SPECIALE)

In procesul intocmirii hartilor, un rol deosebit il are trecerea elementelor de continut ale hartilor de pe materialele cartografice pe originalul hartii. Deosebirile existente intre intocmirea hartilor generale si a celor speciale atrag dupa sine si deosebiri in privinta metodelor de reprezentare a acestor elemente in cadrul celor doua categorii de harti si deci prezentarea acestora se face separat.

In cazul realizarii hartilor speciale, se folosesc doua tipuri de metode:

1. Metode statistice;

2. Metode cartografice.

2.1. METODELE STATISTICE

Prin continutul lor, acestea sunt utilizate pentru reprezentarea anumitor indicatori statistici, iar amplasarea lor pe harta nu este conditionata de elementele geografice, ci se poate face in mod arbitrar. Din aceasta categorie fac parte:

Diagrama;

Cartograma;

Cartodiagrama.

2.1.1. Diagrama este o metoda de reprezentare grafica, ce apartine in primul rand statisticii, dar este larg utilizata si in Geografie. Ea permite compararea simultana a mai multor date si desprinderea unor concluzii stiintifice cu mai multa operativitate decat in cazul consultarii unor tabele de date. Pentru intocmirea acesteia se folosesc:

un sistem de coordonate;

scari grafice;

- figuri geometrice (dreptunghiuri, triunghiuri, patrate, cercuri, sfere, cuburi etc).

Un element ce nu poate lipsi nici unei diagrame este legenda. Ea consta in explicarea culorilor, hasurilor si semnelor folosite si se amplaseaza de regula in afara diagramei (fie sub abscisa, fie in dreapta reprezentarii, urmarindu-se estetica). In general, este necesara ordonarea datelor numerice fie in ordine crescatoare, fie descrescatoare, iar hasurarea sau colorarea se face pornind de la principiul conform caruia, cu cat un fenomen este mai important (mai mare), cu atat trebuie sa fie reprezentat mai accentuat. Exista insa si exceptii, ca de pilda in cazul in care dorim sa subliniem prin desen tocmai slaba reprezentare a unui anumit fenomen sau element si atunci acesta se va colora sau hasura mai intens.

Titlul diagramei trebuie formulat clar, concis si complet si trebuie sa concorde cu continutul diagramei. Este gresit a se mentiona in titlul acesteia: "Diagrama cu", deoarece prin continut si mod de reprezentare, ea exprima acest lucru. Datorita faptului ca se utilizeaza date statistice sau rezultate ale al unor masuratori, este obligatoriu ca in titlu sau legenda sa se mentioneze data la care respectivele date erau valabile.

Diagramele sunt deci reprezentari grafice care se realizeaza cu ajutorul figurilor geometrice si sunt de doua tipuri: simple si complexe.

Diagramele simple se impart in:

A.1. Diagrame in coloane;

A.2. Diagrame in benzi;

A.3. Cronograme;

A.4. Diagrame prin patrate;

A. Diagrame prin cercuri proportionale.

A. 1. Diagrama in coloane cel mai frecvent utilizata, se realizeaza cu ajutorul unui sistem de axe YOX, pe ordonata notandu-se scara reprezentarii, iar pe abscisa bazele coloanelor, care trebuie sa fie egale.

Exemplu: Pentru a reprezenta numarul de studenti inscrisi in anul universitar 2003 - 2004, in principalele patru centre universitare din Romania, scoatem datele din "Anuarul statistic al Romaniei" si vom obtine:

Bucuresti = 82 139 studenti;

Iasi = 31 662 studenti;

Cluj-Napoca = 24 557 studenti;

Craiova = 22 168 studenti.

Pe ordonata OY vom considera ca la fiecare 10 mm corespund 20 000 studenti, iar pe abscisa se vor plasa bazele coloanelor. In aceasta situatie, pentru Bucuresti va rezulta o coloana cu inaltimea de 4,1 cm, pentru Iasi de 1,6 cm, pentru Cluj-Napoca de 1,2 cm, iar pentru Craiova de 1,1 cm (fig. 14).

Coloanele pot fi desenate una langa alta (alaturate sau alipite ca in fig. 15 a), distantate (dispuse izolat ca in fig. 15 b), sau suprapuse (in aflux, ca in fig. 15 c).

In cazul cand ele sunt izolate, distanta dintre coloane trebuie sa fie proportionala cu intervalele de ani care le separa. Cand seriile sunt discontinue, se alege in acest scop o scara corespunzatoare, de exemplu de 1 cm pentru 10 ani. Cand seriile sunt continue, coloanele pot fi alaturate sau la distante egale.

Coloanele rezultate se pot hasura sau colora. Cand ele au o latime mai mica decat 5 mm, se recomanda innegrirea lor, iar daca sunt mai groase, trebuiesc hasurate sau colorate. 

Dispunerea coloanelor in aflux este recomandata pentru a face comparatii intre fenomene si marimi diferite pentru anumite intervale, sau pentru reprezentarea pe grupe de intervale a fenomenelor diferite, dar care apartin aceluiasi grup. Coloanele se suprapun pe jumatatea latimii lor, avand grija ca si valorile mai mici sa fie vizibile (fig. 15 c). De exemplu, se poate reprezenta evolutia numerica a populatiei Romaniei in urma recensamintelor din anii: 1912, 1948, 1968, 1992 si 2002.

Fig. 1  Diagrama in coloane: a - alaturate; b - izolate; c - in aflux

(1- Craiova; 2 - Cluj Napoca; 3 - Iasi; 4 - Bucuresti)

A. 2. Diagrama in benzi se realizeaza in acelasi sistem de coordonate rectangular, dar inversat fata de diagrama in coloane, adica scara reprezentarii se noteaza pe abscisa OX, iar bazele benzilor, pe ordonata OY, axa ce se amplaseaza de obicei in partea stanga.

Fig. 16. Moduri de dispunere a diagramelor in benzi

Acest tip de diagrama se pot realiza atat prin dreptunghiuri, cat si prin linii, si se pot dispune in diferite moduri (fig. 16). Fata de diagrama in coloane, in acest caz si dreptunghiurile si intervalele dintre ele sunt mai inguste si sunt asezate in pozitie orizontala.

Diagrama in benzi se intrebuinteaza pentru reprezentarea grafica a lungimii unor fluvii, rauri, sosele, cai ferate etc. De exemplu, putem reprezenta printr-o diagrama in benzi, lungimea unor rauri din Romania, cum ar fi: Arges - 350 km, Buzau - 302 km, Ialomita - 417 km si Olt - 615 km. Pe axa orizontala OX, consideram ca la fiecare centimetru corespund 100 km, benzile astfel realizate, asezandu-se pe axa verticala OY  (fig. 17).

Fig. 17. Diagrama simpla in benzi

Fig. 18. Diagrama structurala in benzi. (Structura cailor ferate in 7 state europene in anul 2000; 1- cale ferata electrificata; 2 - cale ferata neelectrificata)

Daca in cadrul benzilor indicam si structura (fig. 18), obtinem o diagrama structurala (complexa) in benzi.

A. 3. Cronograma sau historiograma se utilizeaza pentru reprezentarea dinamicii fenomenelor, tot intr-un sistem de coordonate rectangular. Pe abscisa OX se marcheaza timpul (perioada sau anii de referinta), stabilind o scara convenabila, in care un anumit numar de milimetrii sa corespunda unui interval de timp (de exemplu, 1 an, 2 ani, 5 ani etc). Daca anii pentru care dispunem de date statistice sunt la intervale egale ( de exemplu 1992, 1994, 1996, 1998 si 2000), axa orizontala se va impartii in segmente (intervale) egale. Daca insa intervalele de timp sunt inegale, (de exemplu 1912, 1948, 1968, 1992 si 2002), se va tine cont de scara grafica stabilita, se va tine seama de scara grafica stabilita, in acest caz abscisa urmand a fi impartita in intervale proportionale ca lungime cu diferenta de timp intre anii de referinta.

Cronogramele pot fi simple, cand se exprima dinamica in timp a unui fenomen (fig. 19) sau combinate, cand reprezinta fenomene corelate, de exemplu, dinamica natalitatii, mortalitatii si sporul natural in Romania, in anii 1971, 1981 si 1991 (fig. 20).

Fig. 19. Cronograma simpla Fig. 20. Cronograma combinata

(1- natalitatea; 2 - mortalitatea; 3 - sporul natural)

A. 4. Diagrama prin patrate se realizeaza presupunand ca fiecare indicator statistic ce trebuie reprezentat este egal cu suprafata unui patrat. Stiind ca suprafata patratului este data de relatia S = L², rezulta ca latura se calculeaza cu formula L =

Acest tip de diagrama se realizeaza fara un sistem de coordonate si permite compararea marimilor.

De exemplu, pentru a reprezenta prin aceasta metoda suprafata a trei lacuri de acumulare: Vidra (10,5 km²), Vidraru (8,2 km²) si Cincis (2,6 km²), inlocuim pentru fiecare parte pe S cu suprafata lacului si obtinem urmatoarele valori pentru laturile patratelor:

L₁ = km² = 3,24 km;

L₂ = km² = 2,86 km;

L₃ = km² = 1,61 km;

Pentru a putea fi reprezentate, aceste dimensiuni se reduc, stabilind de pilda ca la 1 cm de pe hartie sa corespunda 1,5 km de pe teren si se obtin urmatoarele valori pentru laturile patratelor: l₁ = 21,6 mm, l₂ = 19,06 mm si l₁ = 10,73 mm (fig. 21). Patratele pot fi dispuse in diferite moduri si se coloreaza sau se hasureaza. Este necesar sa existe o legenda in care sa se explice semnificatia culorilor sau hasurilor folosite.

Fig. 21. Diagrama prin patrate: (1 - suprafata Lacului Vidra; 2 - suprafata Lacului Vidra; 3 - suprafata Lacului Vidra.)

A. Diagrama prin cercuri proportionale este o metoda asemanatoare celei prin patrate, in sensul ca si ea se bazeaza pe ideea ca suprafata cercurilor este direct proportionala cu valoarea indicatorilor pe care dorim sa-i reprezentam grafic. Ca urmare, trebuie calculate razele cercurilor respective, pornind de la formula suprafetei cercului:

S_cerc = R² si deci raza va fi: R =

De exemplu: aplicandu-se aceasta metoda pentru reprezentarea suprafetelor unor judete: Dolj = 8697 km², Arges = 6826 km² si Salaj = 3864 km². Inlocuind pe S cu fiecare din aceste suprafete, se obtin urmatoarele raze:

R_Dolj = km² = 52,63 km;

R_Arges = km² = 46,62 km;

R_Salaj = km² = 33,08 km;

Fig. 22.  Diagrama prin cercuri proportionale suprafata judetului Dolj;

2- suprafata judetului Arges; 3- suprafata judetului Salaj).

Pentru fiecare 40 km se vor considera, de pilda 10 mm, astfel incat razele cercurilor vor avea urmatoarele valori: r_Dolj = 13,15 mm; r_Arges = 11,65 mm si r_Salaj = 8,77 mm. Cercurile desenate cu aceste raze se pot dispune in mai multe moduri, avand grija ca si cel mai mic cerc sa fie vizibil (fig. 22). Pentru a sti ce anume reprezinta, cercurile se pot hasura sau colora diferit si se va intocmi o legenda, conform principiilor enuntate.

Ordonarea fenomenelor in legenda se face in ordinea crescanda sau descrescanda a ponderii lor. Hasurarea sau colorarea lor se face in sens crescator, pornind de la principiul ca cu cat un fenomen este mai important, cu atat trebuie sa fie reprezentat mai accentuat.

Diagramele complexe

Diagramele complexe, numite si diagrame structurale, sunt de cateva tipuri:

B. 1 - Diagrama prin sectoare circulare;

B. 2 - Diagrama prin dreptunghi;

B. 3 - Diagrama prin patrat;

B. 4 - Diagrama polara;

B. 5 - Diagrama triunghiulara:

B. 6 - Diagrama sub forma de piramida structurala.

B. 1. Diagrama prin sectoare circulare este un mod de redare foarte sugestiv a ponderii pe care o au intr-un teritoriu o serie de elemente. Spre exemplu: daca vrem sa ilustram ponderea pe care o au diferitele ramuri ale economiei in realizarea produsului intern brut, se extrag valorile statistice din publicatiile oficiale. Sa zicem: industria - 53,2 %; agricultura - 16,4 %; transporturi si telecomunicatii - 11,1 %; administratie - 8,1 %; invatamant, cultura, sanatate - 3,8 % si celelalte ramuri 7,4 %. Produsul intern brut reprezinta 100 % si se considera un cerc, adica 360. Trebuie sa determinam marimea in grade a fiecarui sector de cerc corespunzator fiecarei ramuri. Pentru industrie, spre exemplu,:

53,2 %x

x = 360 . 53,2 % ⁄ 100 % = 191,52 = 192

Procedand in continuare si pentru celelalte ramuri se vor obtine diferite valori ale sectoarelor de cerc: agricultura - 59 ; transporturi - 40 ; administratie - 29 ; invatamant - 14 ; iar celelalte ramuri - 26 .

Fig. 23. Diagrama complexa prin sectoare circulare

Fig. 24. Diagrama complexa prin sectoare circulare

Dupa efectuarea tuturor calculelor trebuie facuta verificarea, in sensul ca prin adunarea gradelor fiecarui sector sa se ajunga la valoarea de 360, cat are cercul. Transpunerea sectoarelor pe cerc se face in ordinea de cel mai mare catre cel mai mic. Fiecare sector se coloreaza sau se hasureaza. Trebuie respectat principiul ca sectorul cel mai important se va colora mai intens sau se va trasa o hasura mai deasa.

Alaturi de diagrama se va se va realiza legenda acesteia.

B. 2. Diagrama prin dreptunghi se construieste sub forma unui dreptunghi, folosind la fel datele statistice.

Se construieste un dreptunghi cu latura verticala mai lunga. Paralel cu aceasta latura se deseneaza o scara verticala reprezentand procentele. Daca inaltimea dreptunghiului este de 5 cm, aceasta reprezinta 100 %, iar 1 cm va reprezenta 20 %.

PIB-ul pentru industrie este de 53,2, deci reprezentarea in cadrul dreptunghiului de baza se va face printr-un dreptunghi cu inaltimea de:

100 % ..........5 cm

53,2 %x

x = 5 . 53,2 % ⁄ 100 % = 2,66 cm = 2,7 cm

Procedand la fel si pentru celelalte ramuri obtinem: agricultura - 0,8 cm; transporturi - 0,5 cm; administratie - 0,4 cm; invatamant - 0,2 cm; alte ramuri - 0,4 cm. Se verifica daca insumate aceste valori ajung la 5 cm. Hasurarea sau colorarea se va face direct proportional cu valoare indicatorilor.

B. 3. Diagrama prin patrat se realizeaza prin impartirea laturilor unui

Fig. 2 Diagrama complexa prin patrat

patrat in cate zece parti egale, care unite impart patratul in 100 de parti egale, fiecare avand valoarea de 1 %. Se coloreaza sau hasureaza atatea patrate cate procente are fiecare ramura economica.

B. 4. Diagrama polara foloseste coordonatele polare in reprezentarea fenomenelor si este utilizata in mod curent in climatologie pentru reprezentarea unor elemente, cum ar fi distributia procentuala a vanturilor pe principalele directii sau variatia temperaturii in cursul unei luni sau a unui an etc.

Fig. 26. Diagrama complexa polara

Temperaturile medii lunare in raport cu media anuala la Trieste in 2000)

Fig. 27. Diagrama complexa polara

Viteza si frecventa vantului la statia Craiova in anul 2000)

B. Diagrama triunghiulara este utilizata pentru reprezentarea unor fenomene cu trei elemente variabile, a caror suma este egala cu 100 %. O astfel de diagrama este folosita in stiinta solului determinarea rapida a clasei texturale a unei probe de sol, dar si pentru figurarea distributiei nisipului, prafului sau argilei din soluri.

Fig. 28. Diagrama triunghiulara a texturii (triunghi echilateral)

(Dupa Metodologia elaborarii studiilor pedologice, ICPA, 1987).

Fig. 29. Diagrama triunghiulara complexa de reprezentare a texturii unei probe de sol

Folosind astfel de diagrame, daca avem valorile a doua componente putem sa stabilim clasa texturala a solului respectiv.

Constructia unei astfel de diagrame se realizeaza prin impartirea fiecarei laturi, ce se considera ca reprezinta 100 %, in 10 parti egale. Apoi se unesc aceste puncte de pe laturile triunghiului, pentru a se usura lucrul cu o astfel e diagrama.

In afara de aceasta utilizare, diagrama foloseste si la reprezentarea claselor texturale a solurilor dintr-o regiune. Se poate obtine o anumita concentrare a punctelor intr-o anumita parte a acesteia. Aceasta se poate apoi compara cu o diagrama realizata pentru o alta regiune, observandu-se care sunt elementele caracteristice pentru fiecare regiune.

B. 6. Diagrama sub forma de piramida structurala este utilizata mai ales pentru reprezentarea grafica a distributiei populatiei pe sexe si pe grupe de varste.

Scheletul unei piramide il constituie o scara verticala compusa in doua paralele si o scara orizontala. Pe scara verticala sunt trecuti anii, iar pe scara orizontala numarul de persoane, intr-o parte cele de sex masculin, iar in cealalta parte pe cele de sex feminin.

Fig. 30. Diagrama complexa sub forma de piramida structurala

(Piramida structurala a Romaniei pentru anii 1966 si 1980)

Pe aceeasi diagrama se poate reprezenta distributia populatiei nu numai intr-un an ci chiar in 2 sau trei ani. Daca dispunem de date pe mediul urban si mediul rural, graficul devine si mai complet, diferentierea intre cele doua categorii obtinandu-se prin hasurarea sau colorarea diferita.

Fig. 31. Diagrame complexe sub forma de piramida structurala

2.1.2. Cartograma

Metoda cartogramei se utilizeaza pentru transpunerea grafica a valorilor numerice referitoare la o anumita suprafata, rezultand un material grafic, harta sau schema, in care colorarea sau hasurarea se face direct proportional cu intensitatea marimii numerice ce caracterizeaza o anumita unitate teritoriala.

Desi se pleaca de la date absolute, de obicei pe cartograma sunt redate valori relative, care se raporteaza fie la numarul de locuitori, fie la suprafata teritoriului cartografiat. Astfel, pe cartograma se reprezinta de fapt rezultatul raportului dintre valoarea numerica globala a fenomenului sau elementului si suprafata la care se refera.

De aici rezulta un mare dezavantaj al metodei, in sensul ca ea nu reuseste sa surprinda diferentierile fenomenului in cadrul fiecarei unitati teritoriale, rezultand o uniformizare. De aceea, se recomanda ca unitatile teritoriale la care se face raportarea, sa fie cat mai mici. Cu cat suprafata unitatilor teritoriale este mai mare, cu atat reprezentarea va fi mai uniformizata.

Unitatile teritoriale pot fi in functie de scopul urmarit: comune, judete, tari, bazine hidrografice de diferite ordine etc.

Fig. 32.  Reprezentarea densitatii populatiei Romaniei pe judete, in anul 1992

Baza geografica a reprezentarii se simplifica prin reducerea sau eliminarea elementelor geografice: orase, ape, munti etc. Se pastreaza limitele unitatilor administrative si denumirile lor, daca indicatorii statistici se refera la ele.

Pentru a realiza o cartograma, se extrag indicatorii statistici sau se calculeaza anumite valori de pe harta (in cazul hartilor geomorfologice) si se transforma in indici relativi, prin raportarea lor la suprafata aleasa. Acestia se grupeaza, tinand cont ca numarul grupelor nu trebuie sa fie nici prea mare (pentru a putea interpreta usor cartograma), dar nici prea mici, pentru a nu uniformiza foarte mult valorile. De obicei, acest numar variaza intre 3 si 6 grupe. Se tine cont si de valorile etreme si de indicele mediu pentru intreg teritoriu reprezentat. Dupa fixarea grupelor, se stabilesc hasurile sau culorile corespunzatoare fiecarui interval (fig.  32).

Indicatorii cantitativi (valorile grupelor stabilite) se noteaza fie in legenda, fie in cadrul fiecarei unitati teritoriale.

Cartodiagrama

Fig. 33. Reprezentarea structurii populatiei Romaniei, pe judete si medii, in anul 1980

Este o metoda ce combina cartograma cu diagrama. Cu ajutorul cartodiagramei se pot reprezenta marimea absoluta, structura si dinamica unui fenomen sau ambele. O cartodiagrama are la baza o schita de harta pe care pot fi delimitate unitatile administrative sau fizico-geografice (cu denumirile lor) in care se plaseaza diagramele.

Ca si in cazul cartogramei, nici in acest caz nu se trec elementele de continut ale hartii. Un dezavantaj al metodei il constituie imposibilitatea localizarii cu exactitate a elementelor sau fenomenelor reprezentate, deoarece dispunerea diagramelor se face in mod arbitrar, dar in asa fel incat sa nu fie depasitele limitele unitatii teritoriale respective. Se impune deci, alegerea unei scari adecvate pentru diagrame, astfel incat sa se poata plasa chiar si in cea mai mica unitate teritoriala fara sa se depaseasca limitele. Numai in cazuri exceptionale, coloanele diagramelor se pot intrerupe sau se pot depasi putin limitele.

Se pot deosebi mai multe tipuri de cartodiagrame :

- structurala (fig. 33), cand se arata, de exemplu, populatia pe medii (urban si rural) ;

- dinamica sau cronologica, cand se arata dinamica unui fenomen, de exemplu evolutia suprafetelor impadurite in cateva comune din judetul Arges (fig. 34) ;

- complexa, cand reda atat structura, cat si dinamica unui fenomen, de pilda, pe langa evolutia populatiei intr-un anumit interval se reprezinta si gruparea pe sexe.

Fig. 34

Fig. 3

Pentru reprezentarea mai complexa a unor fenomene, se poate combina cartograma cu cartodiagrama (fig. 35).

2.2. METODE CARTOGRAFICE

Cu ajutorul lor, reprezentarea si amplasarea fenomenelor si proceselor se face in mod geografic, cu exactitate si in dependenta de o serie de factori fizico si economico-geografici. In cadrul lor fac parte:

1. Metoda semnelor;

2. Metoda arealelor;

3. Metoda fondului calitativ;

4. Metoda liniilor de miscare (dinamice);

Metoda izoliniilor;

6. Metoda punctului

2.2.1. Metoda semnelor

se foloseste pentru reprezentarea fenomenelor care nu au o raspandire continua si care nu pot fi reprezentate la scara;

este folosita frecvent pentru ca permite foarte bine localizarea pozitiei obiectelor;

semnele (fig. 36) pot fi:

→ geometrice (centrul figurii geometrice reprezinta pozitia exacta reala, a obiectului sau fenomenului).

→ sub forma de litere (de obicei litera initiala).

→ simbolice sau artistice (sugereaza obiectul sau fenomenul reprezentat, dar nu indica o localizare precisa).

Fig. 36. Diferite semne geometrice simbolice si artistice

de asemenea, semnele (fig. 37) pot fi in:

→ scala absoluta, cand intre marimea semnelor si a obiectelor reprezentate trebuie sa existe o proportie absoluta si la legenda se trece si valoarea corespunzatoare;

→ scala relativa, cand se reduce diferenta dintre semnele cu dimensiuni minime si maxime, iar raportul dintre diferite semne este arbitrar.

Fig. 37. Pictograme (a) si ideograme b)

2.2.2. Metoda arealelor

Arealul, care este o suprafata in care este raspandit un fenomen oarecare, se reprezinta pe harta printr-o curba inchisa, in limitele careia exista un anumit element. Aceasta metoda se utilizeaza pentru reprezentarea unor fenomene sau elemente care nu au o raspandire continua (cum este de exemplu arealul unor specii de plante sau animale).

Arealul poate avea caracter:

→ relativ (ex. Arealul caprei negre);

→ absolut (ex. Arealul zacamintelor de carbuni).

Dupa scara, arealele pot fi: 

→ precise (la hartile la scara mare);

→ schematice (la hartile la scara mijlocie si mica, delimitarea fiind aproximativa).

Fig. 38. Linii ce pot fi utilizate pentru delimitarea arealelor

Limita arealelor poate fi:

→ linie continua (cand delimitarea fenomenului este sigura);

→ linie intrerupta sau punctata (cand delimitarea fenomenului nu este sigura).

Dupa forma, arealele pot fi:

→ continue (ex: arealul ursului brun);

→ discontinue (ex: arealul caprei negre).

Fig. 39. Modalitati de a reprezenta interferenta arealelor

Fig. 40. Modalitati de delimitare arealelor

Interiorul arealelor se poate hasura, colora sau completa cu diferite semne, imbinandu-se astfel metoda arealelor cu a semnelor sau a fondului calitativ.

Prin metoda arealelor se poate reda si dinamica unui fenomen, prin trasarea limitelor stadiilor succesive in evolutia fenomenului respectiv. Aceasta metoda se foloseste la intocmirea hartilor geologice, paleogeografice, floristice, faunistice, geomorfologice si climatologice.

2.2.3. Metoda fondului calitativ

Aceasta ofera posibilitatea reprezentarii calitative a fenomenelor cu o raspandire continua, in cadrul anumitor limite.

● se deosebeste de cartograma, la care se folosesc limitele unor unitati administrative, prin aceea ca foloseste in limitele unor regiuni fizico si economico-geografice.

● se deosebeste de metoda arealelor (ce se utilizeaza pentru caracterizarea unui teritoriu dintr-un anumit punct de vedere), prin acea ca se foloseste pentru reprezentarea unor elemente care au o repartitie neuniforma.

Fig. 41. Modele de hasuri

Aplicarea acestei metode consta in:

− delimitarea suprafetelor pe care se intalnesc aceleasi elemente sau procese;

− clasificarea suprafetelor respective in mai multe categorii din diferite puncte de vedere;

− colorarea sau hasurarea diferita a categoriilor;

− intocmirea legendei.

Metoda fondului calitativ se poate combina cu metoda semnelor, a liniilor si a arealelor, gasindu-si o larga aplicare atat in Geografia fizica, cat si in Geografia economica (cum ar fi reprezentarea modului de utilizare a terenurilor).

2.2.4. Metoda liniilor de miscare sau dinamice

Se foloseste pentru reprezentarea dinamicii fenomenelor si proceselor fizico sau economico-geografice. In cadrul ei se folosesc fie linii (care arata directia fenomenului), fie sageti (care arata sensul fenomenului).

Liniile de miscare pot fi:

→ precise (cand urmaresc exact traseul pe care-l face fenomenul respectiv);

→ schematice (cand unesc punctul de pornire si cel de sosire ale drumului parcurs de fenomen).

Pentru a scoate in evidenta deosebirile calitative ale fenomenelor, se folosesc linii sau sageti de marimi si culori diferite, lucru ce se va specifica in legenda.

Liniile mai pot fi:

simple ( cand redau un singur fenomen);

structurale sau complexe (cand redau mai multe fenomene).

In ambele cazuri, grosimea se stabileste proportional cu ponderea fenomenului.

Aceasta metoda se aplica atat in Geografia fizica (ca de exemplu evolutia unui meandru sau regresia limitei padurilor) sau in Geografia economica (mai ales in Geografia populatiei si a transporturilor).

Fig. 42.  Diferite tipuri de linii dinamice Fig. 43. Linii dinamice simple cu traseu precis

Fig. 44. Linii dinamice structutale Fig. 4 Linii dinamice simple schematice

Fig. 46.  Evolutia unui meandru prin linii de miscare

2.2. Metoda izoliniilor

Se utilizeaza pentru reprezentarea unor fenomene care au o raspandire continua pe o anumita suprafata si care pot fi masurate. Ea consta in principiu in unirea punctelor de aceleasi valoare.

Pentru a trasa izoliniile, este necesar ca pe harta sa existe o serie de puncte a caror valoare este cunoscuta. Din unirea punctelor cu aceeasi valoare, va rezulta o linie sinuoasa, inchisa. In practica, cand nu sunt suficiente puncte, trasarea izoliniilor se face prin interpolare.

Uneori, spatiile dintre diferite izolinii se coloreaza sau hasureaza diferit.

Se pot combina pe aceeasi harta doua sau mai multe sisteme de izolinii, cu conditia sa fie redate prin culori diferite sau linii de grosimi diferite.

Izolinia reprezinta o curba conventionala, care nu exista in natura, cum ar fi de exemplu curbele de nivel, izotermele, izobarele, izofreatele, izobatele etc.

Fig. 47.  Izocrone

2.2.6. Metoda punctului

Se foloseste pentru a reprezenta elemente sau fenomene geografice care nu au o raspandire continua, putandu-se reda repartitia geografica si cantitatea unui fenomen.

Dispunerea punctelor pe harta poate fi: 

→ reala (cand reda o localizare precisa a fenomenului cartografiat);

→ uniforma (cand nu reda localizarea).

Marimea punctului depinde atat de marimea fenomenului pe care-l reprezinta, cat si de scara hartii. Punctele pot fi de valori egale, (caz in care numarul lor arata repartitia cantitativa a fenomenului) sau de valori diferite (caz in care se specifica la legenda).

Fig. 48.  Dispunerea punctelor pe o harta (a - reala, b - uniforma)