MEDIUL, PEISAJUL SI SOCIETATEA OMENEASCA

MEDIUL, PEISAJUL SI SOCIETATEA OMENEASCA

MEDIU; PEISAJ, OM - DEFINIRE, CARACTERISTICI

Mediile naturale pe Glob depind in principal de conditiile climatice si de relief.

Conditiile climatice se reflecta in special prin caracteristicile invelisului vegetal sau prin lipsa acestuia, sintetizate intr-un anumit tip de peisaj natural.

Zonalitatea mediilor naturale este fragmentata (deranjata) de alternanta oceanelor si a continentelor si de inaltimile reliefului care impun o anumita etajare a elementelor biopedoclimatice.

Contrastul zonal al mediilor naturale este cauzat de diferentieri sezoniere, din ce in ce mai evidente cu cat ne indepartam de zona intertropicala.

In cadrul zonei intertropicale lipsita de o sezonalitate termica, distributia precipitatiilor reprezinta factorul esential care duce la diferentieri.

In zonele extratropicale factorul termic joaca un rol hotarator.

Suprapus mediilor si peisajelor naturale, indiferent de zonalitate si etajare, se contureaza din ce in ce mai evident un mediu antropizat sau chiar antropic, in care componentele naturale sunt inlaturate mai mult sau mai putin, uneori chiar inlocuite prin activitatea omului.

Definirea mediului in modul cel mai simplu exprimat, este spatiul care ne inconjoara, avand la centru un obiect, fiinta etc.

In geografie, notiunea de mediu are accept de mediu geografic, mediu inconjurator (pentru om) sau mediu de viata, avand in centru viata in general.

Geografia fizica poate fi definita ca stiinta a mediului inconjurator, dar si stiinta care studiaza parti din geosferele care compun mediul terestru precum si raporturile dintre om si mediul sau de viata.

Nu exista diferente esentiale intre cei trei termeni: mediu inconjurator, mediu geografic, mediu de viata.

In toate cazurile este vorba de spatiul de la exteriorul scoartei terestre, unde se interfereaza materii si energii din toate geosferele Terrei, cat si din spatiul cosmic si in care omul devine tot mai mult figura centrala. (fig.1)

Elementele primare ale mediului sunt rocile, relieful, apa si aerul la care s-au adaugat pe parcurs, biosfera, pedosfera si noosfera (sfera inteligentei umane si a aplicatiilor ei), devenite elemente importante de mediu si care au intrat intr-o profunda interactiune cu celelalte. Odata cu dezvoltarea tehnologiei moderne, omul a realizat medii antropizate, total artificializate sau antropice, in contrast cu mediile naturale originale.

Pe intregul teritoriu al Terrei, elementele de mediu si energiile care il compun se interfereaza in mod diferit, dand nastere la tipuri de mediu. Unul sau cateva din elementele care compun aceste medii pot sa se evidentieze in mod special, denumind acel tip de mediu ca de exemplu: mediu de munte, mediu de padure, mediu acvatic, mediu desertic, mediu agricol, mediu urban etc.

Peisajul

Foarte adesea, in paralel cu notiunea de mediu se foloseste si cea de peisaj. Termenii nu sunt echivalenti decat in parte.

Peisajul este un concept vizual static si reprezinta partea vizibila, concreta, tabloul unui anumit mediu, dintr-un anumit loc. Termenul nu il inlocuieste pe cel de mediu, fiind numai un "reprezentant" al tipurilor reale de mediu. De exemplu, spunem "peisaj de padure", padurea fiind cea care apare in prim-planul tabloului pe care il vedem. Cand vorbim insa de "mediu de padure", includem si fortele sau energiile invizibile , structurile si dinamica acestora, interactiunile si functiile elementelor care nu se vad in prim-plan (sol, umiditate, grad de insolatie etc.).

Rezulta ca peisajul poate fi definit ca o portiune de la suprafata scoartei terestre mai mica sau mai mare, a carei fizionomie si alcatuire reflecta calitativ si cantitativ, un rezultat al raportului dintre elementele componentelor naturale si antropice ale unei unitati de mediu dintr-o anumita etapa evolutiva.

Fig.1 Interactiuni intre elementele mediului natural si om (dupa Gr. Posea, Iuliana Armas)

Spre deosebire de orice unitate de mediu care are o dezvoltare tridimensionala mare, implicand spatiul de interferenta a componentelor naturale si antropice, peisajul, ca reflectare a acestui proces la nivelul scoartei, iese in evidenta prin extensiunea in suprafata. Marimea suprafetei este extrem de variabila, de la cateva sute de metri patrati (peisaj de mlastina, peisajul vulcanilor noroiosi etc.), pana la nivel planetar si cosmic (peisajul planetei albastre).

Atunci, se impune necesitatea unor delimitari si ierarhizari ale peisajelor, in concordanta cu unele criterii si parametrii, precum si caracteristicile lor la nivelul fiecarei trepte.

Caracteristicile peisajului (dupa M. Ielenicz, Geografie generala, 2000, p.237)

a) Unicitatea rezulta din faptul ca peisajul este o exprimare a combinarii unui numar mai mare sau mai mic de elemente cu rol diferit in sistem pe un anumit spatiu si intr-o anumita etapa evolutiva. Ea este valabila la toate peisajele, indiferent de marimea lor (unic este peisajul Lacului Rosu, dar unic este si peisajul alpin al Retezatului sau peisajul tarmului dalmatic). Caracteristica se mentine in conditiile evolutiei, pentru ca in fiecare situatie pot surveni modificari.

b) Omogenitatea la nivel de treapta ierarhica este asigurata de prezenta unor elemente principale repartizate uniform in spatiul intreg pe care se dezvolta peisajul. Este mai simplu de inteles la cele cu dezvoltare spatiala mica (un versant afectat de alunecari sau "Muntele de sare" de la Slanic) si mai dificil, la cele extinse ca de exemplu: peisajul lantului vulcanic, peisajul de stepa, savana etc. Dar in fiecare caz, infatisarea este dependenta de repartitia pe intreaga suprafata a unei anumite grupari a elementelor principale si a relatiilor dintre acestea care au rol hotarator pentru peisaj.

c) Dinamica peisajului decurge din insasi specificul materiei care se afla in continua miscare, transformare. De exemplu, printr-o evolutie normala se face trecerea de la un peisaj lacustru la unul de mlastina, turbarie. Destelenirea stepei naturale si cultivarea ei a insemnat schimbarea rapida a peisajului, dar abandonarea activitatilor agricole pe unele terenuri nu a dus la reaparitia identica a peisajului stepic anterior. Alt exemplu, se refera la crestele Carpatilor Romanesti de peste 2000 m, care au trecut la finele pleistocenului si inceputul holocenului de la peisajul glaciar la cel de pajisti alpine si subalpine.

d) Fizionomia este caracteristica principala, cea prin care se "exprima" un peisaj. Fiecare componenta a sistemului unei unitati de mediu este alcatuita dintr-o multitudine de elemente intre care se stabilesc legaturi complexe determinate de schimburi energetice.

Unele elemente componente au rol principal, se impun in sistem si se reflecta in fizionomia si structura peisajului.

De exemplu, elementul relief scoate in evidenta peisaje de munte, dealuri, campii, depresiuni, vai etc.

Elementul roca da peisaje carstice pe calcar, pe gips, pe conglomerate, pe terenurile argiloase formeaza peisajul alunecarilor de teren, pe nisip se formeaza peisaj de dune si interdune etc.

Climatul se impune ca influenta dominanta in peisajul desertic sau in regiunile polare cu peisaj de calote glaciare sau in regiunile muntoase inalte unde se mentin ghetarii si zapezile permanente.

Vegetatia reprezinta de asemenea, un factor esential care se impune in fizionomia peisajului, un element care exteriorizeaza functionalitatea complexa a unitatii de mediu in care se dezvolta ca de exemplu: peisajul marilor paduri ecuatoriale, peisajul padurilor musonice, al padurilor de foioase, taigaua, stepa, savana etc.

Activitatea antropica se reflecta in specificul multor peisaje: peisajul asezarilor rurale, al asezarilor urbane, peisaje industriale, peisaje agricole etc.