MUNTII CARPATII - CARPATII SI SISTEMUL MUNTOS ALPIN

MUNTII CARPATII

CARPATII SI SISTEMUL MUNTOS ALPIN

Muntii Carpati se desfasoara intre bazinul de prabusire al Vienei, unde se termina Muntii Alpi si Valea Timokului, de unde incep Muntii Stara Planina (Balcani). Intre aceste limite, Carpatii reprezinta cel mai lung lant muntos din Europa (1500 km), depasind atat Alpii (1000 km), cat si Stara Planina (500 m).

Carpatii acopera o suprafata de 170000 km², depasind si din acest punct de vedere Muntii Alpi, care au numai 140000 km².

Au un traseu sinuos, care se datoreaza faptului ca atunci cand s-au format, s-au izbit de scuturi vechi, rigide, cum au fost: Podisul Cehiei, Podisul Podolic, Dobrogea de Nord si Podisul Moesic.

Carpatii fac parte din categoria muntilor tineri ai Europei (lantul alpino- carpato-balcano-caucazian), care au aparut in urma orogenezei alpine de la sfarsitul erei mezozoice si inceputul neozoicului. In cadrul acestui sistem muntos, Carpatii ocupa un loc aproximativ central, reprezentand o unitate bine individualizata din puct de vedere geografic.

In alcatuirea lor se evidentiaza o gama foarte variata de roci magmatice, sedimentare si metamorfice.

Dupa pozitia grupelor muntoase, Muntii Carpati au fost impartiti in trei mari grupe:

Carpatii Nord - Vestici (grupa Tatrei);

Carpatii de Mijloc (Beskizii Orientali);

Carpatii Sud - Estici.

Carpatii Sud-Estici sunt cei mai extinsi (54% din lungimea intregului lant muntos) si se desfasoara aproape in intregime pe teritoriul tarii noastre, de unde si denumirea de "Carpatii Romanesti". In partea de nord, pe o mica portiune se extind pe teritoriul Ucrainei, iar in sud pe teritoriile Sebiei si Bulgariei.

Au o pozitie centrala in cadrul teritorial al tarii, influentand formarea si evolutia majoritatii unitatilor de relief. Din acest motiv se considera ca Romania este o tara carpatica, la care se asociaza caracterul dunaren si cel pontic.

Sunt considerati munti de inaltime mijlocie. Inaltimea medie este de 840 m, iar cea maxima de 2544 m in Vf. Moldoveanu din Muntii Fagaras.

Datorita inaltimii mai reduse decit a Muntilor Alpi si Pirinei, in prezent nu au ghetari, dar pastreaza amprenta glaciatiunii cuaternare. Relieful glaciar mostenit reflecta existenta ghetarilor, atat de tip alpin, cat si de tip pirenean.

Cele mai numeroase urme glaciare se evidentiaza in Carpatii Meridionali, ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emm. De Martonne sa-i numeasca, pe buna dreptate, Alpii Transilvaniei. Majoritatea cercetatorilor sustin existenta a doua faze glaciare in Carpati, Riss si Wrm, ultima de intensitate mai redusa.

Relieful periglaciar, pentru care a fost propusa si denumirea de crionival, este prezent la altitudini mai mari de 1800-2000 m si este reprezentat prin potcoave nivale, mari de pietre si torenti de pietre, care se formeaza si in prezent, mai ales iarna.

Prezinta suprafete de nivelare (de eroziune, de aplatizare, de modelare), rezultate in urma evolutiei stadiale a reliefului carpatic. Tipice sunt platformele Borascu la 2000 m (paleogen), Rau-Ses la 1200-1600 m (miocen) si Gornovita la 1000 m (pliocen). Altitudinile la care se gasesc aceste platforme variaza insa destul de mult de la un masiv muntos la altul. Prezenta lor este mai evidenta in masivele muntoase cristaline, care au opus o rezistenta mai mare proceselor de eroziune.

Eruptiile vulcanice, care au avut loc in neogen, foarte slabe in Alpi, constituie o trasatura distincta a Carpatilor Romanesti, in cadrul lor inscriindu-se cel mai lung si mai complex lant vulcanic din Europa. Este de remarcat si activitatea postvulcanica deosebit de intensa, concretizata prin aureolele mofetice cu aparitia la zi a numeroase izvoare carbogazoase si bicarbonatate - carbogazoase.

Contrastele dintre Carpati si Alpi sunt si sub aspect seismic, in sensul ca in Carpati, in special in zona de la curbura, se manifesta cutremure cu frecvente si magnitudini medii si arii de manifestare extinse.

Sunt mai fragmentati decat Muntii Alpi datorita numeroaselor depresiuni si mici bazinete intramontane, care ocupa aproximativ 23% din spatiul carpatic romanesc. Specifica este Depresiunea Transilvaniei, cea mai mare depresiune interioara din intreg lantul muntilor tineri ai Europei.

Carpatii reprezinta un adevarat nod orohidrografic, din care raurile se indreapta radiar spre Tisa, Dunare si Siret. Se remarca numarul mare al vailor transversale, care au la baza trei moduri de realizare: tectonic, antecedenta si captare. Cercetarile efectuate au demonstrat ca geneza vailor transversale este destul de complexa, ca rareori asupra lor a actionat un singur factor. De asemenea, in arealul carpatic exista numeroase lacuri a caror geneza este foarte variata.

Valorificarea resurselor naturale (carbuni, minereuri feroase si neferoase, materiale de constructie, intinse suprafete de pasuni si paduri etc.) a favorizat intensa umanizare a Carpatilor Romansti, mai ales in depresiuni si de-a lungul vailor, care inlesnesc trecerea dintr-o parte in alta.

In depresiunile carpatice, numite adese si tarii, s-au constituit arii de locuire si de infiintare de voievodate si cnezate locale care, ulterior, prin unificare, au dus la intemeierea unor principate romane.

Se pare ca insasi numele de carpati reprezinta un elocvent argument al legaturii stranse dintre om si munte, carpii fiind o ramura a geto-dacilor, foarte atasati muntilor. Alti cercetatori considera ca denumirea vine de la carpathos, care inseamna stanca sau munte.

In functie de pozitia geografica raportata la Depresiunea Transilvaniei, dar si de alcatuirea geologica si altitudine, Carpatii Romanesti au fost impartiti in trei ramuri:

Carpatii Orientali, de la hotarul de nord al tarii pana la Valea Prahovei;

Carpatii Meridionali, de la Valea Prahovei pana la Culoarul Timis Cerna-Bistra;

Carpatii Occidentali, de la Defileul Dunarii pana la Valea Barcaului.

Fig.1- Subdiviziunile Muntilor Carpati (prelucrare dupa Valeria Velcea, 1982

1.1.Grupa de Nord; 1.2. Grupa Centrala; 1.3.Grupa de Sud;

2.1. Grupa Bucegi; 2.2. Grupa Fagaras; 2.3. Grupa Parang; 2.4. Grupa Retezat-Godeanu;

3.1. Muntii Banatului; 3.2. Muntii Poiana Rusca; 3.3. Muntii Apuseni.