PORTALURI DIN CENTRUL VECHI AL BUCURESTIULUI

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ,,ION MINCU",

SECTIA CONSERVARE SI RESTAURARE

PORTALURI DIN CENTRUL VECHI AL BUCURESTIULUI

Cuprins:

I.           Introducere ...........3

II.         Metodologie

III.      Istoric al zonei............4

IV.     Definitie..

V.       Clasificare

V.1. Clasificare dupa stil.

V. 1.1. Stilul eclectic.

V. 1.2. Stilul neoromanesc

V. 1.3. Stilul Art Nouveau

V. 1.4. Stilul functionalist.

V. 1.5. Portaluri de factura religioasa

V. 2. Clasificare dupa amploare..

V. 3. Clasificare dupa functiunea cladirii.

VI.     Concluzii si recomandari pentru studii viitoare.

VII.          Bibliografie.

VIII.        Anexe

I. Introducere:

Scopul acestei lucrari este de a realiza un inventar a portalurilor din centrul vechi al bucurestiului; se incearca incadrea lor dupa stil arhitectural, functiunea cl

II.Metodologie:

Studiul a fost efectuat prin observatii la fata locului, unde s+au facut fotografii care le-am studiat, organizat si incadrat in diferite clasificari in urma studiului documentatie obtinute.

Documentatia am obtinut-o de la biblioteca Universitatii ,,Ion Mincu'', pe care am fotocopiat-o. Deasemenea am folosit ca sursa de informatie internetul, la care nu am facut referire in lucrare din cauza lipsei posibilitatii de autentificare.

Afirmatiile care nu sunt in ghilimele, fara referinte, sunt opinii propii facute in baza cunostintelor limitate pe care am reusit sa le dobandesc in domeniu istoriei arhitecturii, conservarii si restaurarii.

III.Istoric al zonei:

In secolele XVII si XVIII orasul Bucuresti a traversat importante etape in devenirea sa urbanistica. Daca la inceputul acestei perioade orasul era o asezare mai putin aglomerata sub raport demografic si constructiv, dezvoltarea sa economica intensa si rapida au determinat crearea unor adevarate aglomerari urbane, mai cu seama in centrul capitalei.

Din toate documentele prezentate reiese, in primul rind, un mare efort constructiv. in primul rind, se vind si se cumpara numeroase case sau locuri de casa, se extinde foarte mult sistemul inchirierii de locuri pentru constructii (cu "embatic'), practicat intens de manastirile din Bucuresti, se prefigureaza tot mai clar zonele comerciale ale orasului, Prin construirea de pravalii si hanuri. Cresterea populatiei si intensificarea vietii economice si administrative a orasului au reclamat, totodata, modernizarea cailor de acces in interiorul capitalei. Tot mai multe ulite sunt acoperite cu pavaje din barne de stejar si devin astfel "poduri'. Cele mai cunoscute sunt Podul Mogosoaiei, Podul Calicilor, Podul Beilicului si Podul Tirgului de Afara'[1].

,,Anul 1847 este un an de cumpana din cauza Focului cel Mare din noaptea de Pasti iscat aici la casele cluceresei Druganescu din mahalaua Hanul lui Serban Voda. Focul, alimentat de un vant pagubitor, "s-a intins cu iuteala fulgerului in forma de triunghi, pe de-o parte spre Curtea Veche si puscarie inainte, pe de alta parte spre Lipscani si Sf. Ghiorghe Nou, mistuind intr-o clipa tot ce a intampinat intr-acest triunghi", spune Vestitorul Romanesc, iar dupa raportul Marelui Logofat Ioan Manu, seful Politiei Capitalei, focul a bantuit ".mahalalele(.) Sf. Dimitrie, Sf. Nicolae Selari si Sf. Gheorghe Nou." printre altele. Focul cel Mare care distruge masiv fondul construit permite primele interventii urbanistice majore asa cum a fost sistematizarea zonei din jurul Bisericii Sf. Ghiorghe Nou, in care se va aplica prima parcelare intocmita de profesionisti dupa principii urbanistice. Se pare ca tot atunci s-a schimbat traseul ulitei Lipscanilor, aceasta capatand aspectul rectiliniu vest-est, spre Biserica Sf. Ghiorghe Nou. Reconstructia zonei, dupa elaborarea legislatiei anilor 1847, 1848 se face in ritm alert'[2].

IV.Definitie:

Intrare monumentala intr-un edificiu, realizata prin amplificarea simbolica a dimensiunilor golurilor peste cele curent utilizate, la scara edificiului si a semnificatiei sale si prin tratarea ancadramentului cu o decoratie bogata, cuprinzand muluri si ornamente sculpturale caracteristice arhitecturii respective, inclusiv arta statuara. Prin traditie, fiind utilizat in special la edificii de zidarie avand golurile realizate cu arce, conceptul de portal se asociaza, mai ales, cu arcul in disversele lui variante; totusi, asa cum se poate vedea la unele edificii de cult de dimensiuni mai mici, frecvente in arhitectura romaneasca veche, apar de multe ori portaluri cu goluri amplificate vertical printr-o friza dezvoltata, ca contine, de regula, pisania monumentului[3].

V.Clasificare:

V.1. Clasificare dupa stil:

V.1.1. Stilul eclectic:

,,Este tendinta caracterizata prin "imbinarea mecanica, necritica, a unor elemente luate din stiluri si epoci diferite sau din modalitati personale de exprimare' si care se manifesta printr-o arta eterogena, de cele mai multe ori lipsita de consecventa, unitate si claritate compozitionala si plastic-arhitecturala. Eclectismul este specific fazelor tarzii ale diferitelor epoci istorice (ex. arta tarzie a Romei antice, a Evului Mediu etc), dupa cum pot aparea fenomene eclectice in fazele timpurii ale aparitiei unui nou stil, ca rezultat al unei inerente crize de crestere, cand coexista elemente ale vechiului stil alaturi de cele noi, inca timid exprimate.

Eclectismul aparut in Franta la mijlocul secolului al XIX-lea, impotrivindu-se de pe o pozitie flexibila istorismului doctrinar si avand la baza conceptiei sale actul de "a alege" parti convenabile, adaptabile, din diferite stiluri preexistente.

In Romania, in perioada sfarsitului secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea noile cladiri reprezentative ale tanarului stat roman sunt proiectate in variante ale eclectismului.

Eclectismul va aparea si in substanta altor stiluri, o data cu "slabirea rezervei fata de ornament, lasand sloboda fantezia mesterului ori arhitectului, sau dinpotriva, codificand-o cu ajutorul sabloanelor pentru stucatori'

Daca la inceput exista o preferinta pentru corpurile de cladire de mari dimensiuni, care dominau compozitia prin volumetrii clare, cu o relatie logica intre suprafete si decoratie discreta (ex. Banca Angliei de la Londra - 1833, arh. Sir John Soane; biserica Ludwigskirche din Miinchen - 1840, arh. von Gartner; Opera din Dresda - 1841, arh. Gottfried Semper; lucrarile arhitectilor L. von Klenze si Fr. Gilly; biserica Saint Vincent de Paul din Paris - 1844, arh. Lepire si Hittorff etc), in a doua jumatate a sec. XIX se manifesta o tendinta evidenta catre pitoresc. Masele constructiei se fragmenteaza si se complica, decoratia este stufoasa si opulenta, dand impresia de dezintegrare volumetrica si plastica. Sunt astfel semnificative majoritatea programelor de arhitectura din toate tarile europene, un exemplu edificator fiind Opera Mare din Paris, 1874, arh. Ch. Garnier, prototip al gustului eclectic. In tara noastra, eclectismul a imbracat forme mal putin exagerate, inscriindu-se in limitele unor conceptii a echilibrului, a lipsei denaturarilor agresive si grandilocvente. Sunt realizate astfel importante opere de arhitectura, in spiritul eclectismului de scoala franceza: Banca Nationala (1885, arh. C. Bernard si A. Gal-leron); Ateneul Roman (1889, pentru concerte); Palatul de Justitie (1895, arh, A. Ballu si I. Mincu); Palatul CEC. (1900, arh. P. Gottereau); Ministerul Agriculturii (1896) si Institutul de Medicina si Farmacie (1902) - ambele opere ale arh. L. Blanc; fostul Palat al Postelor, azi Muzeul National de Istorie (1900, arh. A. Savulescu); Palatul Marii Adunari Nationale (1907, arh. D. Maimarolu); Casa Centrala a Armatei (1912, arh. D, Maimaroiu si E. Donaud); Biblioteca Centrala de Stat (1910, arh. St. Burcuf); fosta Casa Cretulescu, astazi sediul Centrului european pentru invatamintul superior al UNESCO, (1915, arh. P. Antonescu); fostul Palat Cantacuzino, astazi muzeul Muzicii Romanesti (1902, arh. I. D. Berindei); Casa fosta Monteoru, astazi Casa Scriitorilor (1889, arh. I. Mincu) etc, toate in Bucuresti ; Universitatea - aripa veche (1897. arh. L. Blanc);

Locuirea

Eclectismul nu-si va rezuma cuprinderea doar la programele administrative si culturale ci va cuprinde foarte repede, si in proportii de masa, si locuinta. Inca din 1863 aparea la Bucuresti cartea "Despre stilul cel mai convenabil pentru casele particulare" a capitanului M.G.Nitiescu. Spiritul eclectic este avantajat de tezele cuprinse in aceasta carte si care vor intruchipa unul din punctele de plecare pentru cariera pe care ornamentele stilurilor Europei Occidentale o vor face la Bucuresti. Radiind dinspre exemplele prestigioase spre periferie, ornamentica eclectismului va imbraca arhitectura caselor ce compun uneori cvartale intregi, si a caror enumerare aici ar deveni fastidioasa "Industria artistica' a facatorilor de "bariileuri' sau "capitaluri' va produce ornamente care vor constitui "vocabulele' eclectismului, devenit fenomen de masa. Pe multe ori, rezultatele sunt hibride, dar captivante prin ingenuitate, "citatele' rememorand ceva din prestigiul modelului initiat.

Smardan

,,La nr. 5 un intreg limbaj al decoratiei eclectice cu frontoane, ghirlande, triglife stilizate si console. Accentul din axul fatadei prezinta o inconsecventa a suprapunerii golurilor: la parter, un singur gol - portalul de intrare; la etajul I, doua ferestre; la etajul II, trei ferestre si, in sfirsit la nivelul mansardei din nou o singura fereastra cu fronton. Toate impreuna reusesc efectul cautat de arhitect de a sublinia axul vertical al fatadei. Intre nr. 5 si nr. 7 un intrind adinc separa cele doua cladiri'.

Urmatoarea constructie nu mai putin celebra, readusa circuitului public in

urma actiunii de restaurare intreprinsa sub conducerea arhitectului Nicolae Pruncu intre anii 1969-1972, este Curtea Sticlarilor. Cu o fatada simetrica pe doua niveluri, ea are la parter 7 vitrine incheiate in arcada si in axul compozitional un gang de acces spre curtea interioara. Fatada simpla, clara, are drept accent in ax un balcon cu parapet din metal cu motive in volute largi, elegante, iar deasupra gangului un medalion ce atesta virsta constructiei actuale: 1857. Gangul cu bolti si arce tesite asemanatoare cu cele de la hotel Concordia, dar cu decoratia eclectica mult mai evidenta, conduce spre un intreg complex de camere dispuse pe doua niveluri in jurul unui dreptunghi in care s-au amenajat cuptoarele Curtii Sticlarilor .

STRADA COVACI

,,In capatul Pasajului Francez zarim de la distanta la nr. 10 caladirea sobra cu parter, etaj, mansard si acoperis inalt. Tencuita in praf de piatra cenusiu, ea atrage atentia mai ales cand o privim din lungul Pasajului Francez, prin proportiile sale reusite si prin accentul din ax care-i confera monumentalitate.

Incheiem plimbarea pe strada Covaci cu cladirile ce flancheaza strada Soarelui, situate la numerele 4, 6 si 8 si avind cite un etaj. Arhitectii care le-au proiectat si mesterii care le-au construit s-au intrecut intr-o competitie a procedeelor decorative, in special etajele au alura de palate renascentiste, chiar baroce, ferestrele fiind incarcate de decoratii grele, din care nu lipsesc frontoanele, blazoanele, ancadramentele si consolele. Colturile spre strada Soarelui sint punctate prin balcoane in fier forjat, caracteristice zonei Lipscanilor si Bucurestiului de la cumpana dintre veacul XIX si XX'[6].

STRADA STAVROPOLEOS

neo-clasicism, curent dominant in arhitectura primelor decenii ale sec. XIX, determinat in mare masura de orientarea catre modelele antichitatii romane, in perioada revolutiei franceze si a imperiului napoleonian ca si sub impulsul dezvoltarii arheologiei antice.

Aparut in Romania in aceeasi perioada, dar extinzindu-si influenta pana dupa 1850, stilul neoclasic este prezent in arhitectura palatelor, conacelor, ca si in cea a locuintelor mai modeste, a cladirilor publice si chiar a bisericilor. Reprezentativa pentru aceasta perioada este opera lui Alexandru Orascu (Cladirea veche a Universitatii si Hotelul Bulevard din Bucuresti, Mitropolia lasi etc).

Neoclasic

Curent artistic activ in a doua jumatate a sec. XVIII si prima jumatate a sec. XIX, cu manifestari importante in arhitectura. Arhitectura neoclasica s-a constituit ca o expresie a idealurilor burgheziei revolutionare europene, care isi propusese ca model politic, social, etic si estetic antichitatea clasica, greco-romana. La procesul de formare a neoclsicismului a contribuit interesul general pentru antichitate concretizat in cercetarile arheologice sistematice intreprinse la Rama, Pompei si Herculanum, precum si in elaborarea primelor studii de sinteza privind arhitectura Creciei si Romei antice. Neoclasicismul reia in mod deliberat modelele antice greco-romane pe care, socotindu-le ideal al perfectiunii, imposibil de depasit, le reproduce cu maxima fidelitate; in acest sens, neoclasicismul se deosebeste fundamental de arhitectura Renasterii, perioada in care traditiile antice au fost asimilate si reelaborate creator. Procedeul formal caracteristic il constituie aplicarea rigida a principiilor de compozitie clasice si utilizarea arsenalului plasticii arhitecturale antice: ordinele grecesti sau romane, modenaturi si alte detalii caracteristice. Formele neoclasicului se suprapun insa unor programe noi, generate de epoca moderna; apar astfel frecvent banci, scoli, teatre, spitale, ale caror fatade sunt decorate cu colonade dorice, ionice si corintice. Arhitectura neoclasica s-a manifestat in majoritatea tarilor europene, precum si in unele zone ale continentului nord-american. Printre cele mai reprezentative creatii pot fi enumerate: teatrul Scala din Milano (Giuseppe Piermarini, 1734-1808), Micul Trianon de la Versailles si Scoala Militara din Paris (Jacques Ange Gabriel, 1698-1782), Muzeul Vechi, Academia si Teatrul Regal din Berlin (Karl Friederich Schinkel, 1784-1841), numeroase cladiri monumentale din Petersburg etc. In perioada neoclasica s-au intreprins numeroase actiuni cu caracter urbanistic: de la proiecte de orase (orasul industrial Chaux, Nicoias Ledoux, 1763-1806), la ansambluri reprezentative (Piazza del Popo-lo din Roma, Giuseppe Valadier, 1761 - 1839; Piata Concordiei din Paris, Jacques Ange Gabriel; sistematizarea Pietii Palatului de Iarna din Petersburg, Carlo Rossi, 1775-1649). Arhitectura neoclasica s-a manifestat si in Tarile Romane, reprezentative fiind constructii ca: Palatul Ghica Tei din Bucuresti (1822), Manastirea Frumoasa de langa Iasi (1836), fostul Colegiu Reformat din Cluj (1801).

V.1.3.Art Nouveau:

Arta noua sau Arta 1900

Conform definitiilor larg acceptate, decoratia caracteristicai pentru Art Nouveau se bazeaza pe linii lungi, sinuoase si organice, utilitzate cel mai adesea in arhitectura ,desen de interior, bijuterie si sticlarie, afise si ilustratii.

Este un curent pregatit de framintarile fazei eclectice, aparut in anii 1885-1890, care s-a desfasurat pina in preajma primului razboi mondial. Arta noua s-a impus cu deosebita forta innoitoare in Europa, cu reverberatii in S.U.A. si Japonia. Pornita din intentia declarata de a integra arta in viata sociala, s-a situat pe pozitii initial progresiste, antrenand artisti de prestigiu, care s-au exprimat cu deosebita originalitate in arhitectura si in alte arte. Arta noua s-a dovedit a fi un stil cu o viziune generala proprie, chiar daca s-a manifestat in forme foarte variate de la o tara la alta, complex si uneori contradictoriu, avind meritul de a fi incercat o noua sinteza a artelor, o arta care s-a dorit revolutionara, categoric anti-eclectica, atat prin ceea ce reprezenta eclectismul ca fenomen, cat si din punct de vedere al conceptiei sale anacronice si formaliste. Arta noua a devenit pana la urma o arta de lux, la indemana paturilor instarite si explica si disparitia rapida a stilului in conditiile mutatiilor economice, sociale si tehnice de la inceputul sec, XX. Cu toate acestea, a constituit o experienta necesara fi indrazneata pentru momentul istoric respectiv, care a stat la baza arhitecturii si artei moderne a veacului nostru. Caracteristicile de baza ale artei noi se inscriu in primul rand in domeniul ornamentului, implicat si nu aplicat, si a functiei sale dominante, exprimat prin linia sinuoasa, gratios modulata, asimetrica in alcatuirea ei, cu efecte dinamice surprinzatoare prin fantezie si exuberanta. De asemenea, sunt folosite cu precadere: o cromatica viguroasa, bazata pe tonuri reci, luminoase, si iradiante, materiale colorate (placi de faianta, teracota, sticla), fierul forjat pentru stilpi subtiri, grile de balcoane si parapete de scari, realizate in acelasi desen dominat de liniile flexibile, dinamice si sinuoase, ferestre si usi asimetrice, ferestre in forma de potcoava etc. Arta noua a cunoscut o mare varietate de forme si denumiri, in diferite tari: Art Nouveau, Style Nouille, Style Guimard (Franta); Coupe de fouet (Belgia), Sezession (Austria), Jugendstil (Germania), Stile Floreale si Liberty Stile (Italia), Moderne Style, Scoala din Glasgow (Marea Britanie), Modernismo (Spania) etc. Au fost realizate opere variate (ca programe si modalitati expresive), folosind preponderent o decoratie florala (intr-o prima etapa, pina la 1900) sau geometrica (intr-o a doua etapa, intre 1900 si 1914). Dintre numeroasele lucrari, consemnam in Franta lucrari ale arh. H. Guimard (Castel Beranger - Paris, 1898; Statiile de metro din Paris) 1900; In Belgia: resedinta Tassel, 1893, Casa Poporului, 1899 sau Hotel Solvay, 1900 (toate la Bruxelles, arh. V. Horta) sau locuintele din Bruxelles ale arh. Paul Hanker, din aceeasi perioada; In Austria, statia de metro Karlplatz (Viena, 1897, arh O. Wagner), lucrari ale arh. J. M. Olbrich la Viena (intre 1898-1907}; In Germania, lucrari ale arh. A. Endell (Atelier Fotografic la Miinchen, 1898; Bundes Theatre la Berlin, 1901, In Olanda (Muzeul Folkwang din Haga, 1902, arh. Van de Veide); In Maria Britanie, lucrari ala arh. C. R. Mackintosh (cladiri pentru Scoala de arta din Glasgow, 1909 - decoratii interioare) etc. In tara noastra, arta noua a patruns si ea in orasele din Banat si Transilvania si in orasele din Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova. In toate cazurile a imbracat forme mai echilibrate si originale, fiind influentata de un climat local, care a respins intotdeauna extremele si grandilocventa. sunt de mentionat astfel: in Bucuresti, lucrari ale arhitectilor D. Renard (Hotel Athenee Pa la ce, 1914), D. Maimarolu (locuinta de pe str. Paleologu, 1905); in Constanta, Cazinoul (1910, pe malul Marii Negre) una din cele mai reprezentative opere ale artei noi din Romania; lucrarile arh. J. Dezso si K. Marceli la Tg. Mures (Palatul Culturii, 1913), opera majora stilului in Transilvania si la Oradea, complexul Vulturul Negru, cuprinzand birouri, locuinte, sali de reuniuni, pasaj comercial, (1909) si Palatul Ullman (1911) etc.

Materiale

Au prioritate materialele care pot conferii arhiteczurii o "atmosfera" traditionala.

Campuri tencuite vopsite in alb, care contrasteaza cu piatra cioplita sau ornamente turnate in praf de piatra. Ceramica smaltuita evoca ornamentele arhitecturii bisericilor din Moldova, dar influenta modei vremii, in care Art Nouveau-ul facea uz de acest material nu poate fi exclusa.

Art Nouveau-ul in Romania

Art Nouveau s-a manifestat in spatiul Romaniei de astazi cu particularitati interesante. Cea mai vizibila particularitate este legata de diferentele regionale notabile. Se considera in general ca Art Nouveau a avut un ecou modest in Regatul Romaniei (care la acea data nu includea si Transilvania, unde Art Nouveau in varianta central europeana a fost mult mai prezent).

La 1900, Bucurestiul era legat politic, institutional si cultural de lumea franceza. De aceea varianta franceza, flamboianta va avea influenta directa asupra productiilor din Bucuresti. Lansat in atmosfera festiva de fin de siecle Art Nouveau va fi preluat si la noi de programele de loisirs: cazinouri, hoteluri de vilegiatura sau stabilimente de bai.

In Romania Art Nouveau a aparut cu o intarziere putin semnificativa, asa ca fenomenul poate fi considerat sincron cu inceputurile sale in Europa, in schimb Art Nouveau isi va prelugi influenta si dupa 1920. De la inceput, vocabule si formulari arhitecturale art-nouveau, vor fi incorporate cu indemanare in compozitii fie academiste, fie eclectice, fie neoromanesti.

Art Nouveau incorporat in eclectism va furniza cele mai notabile si importante contributii la arhitectura bucuresteana a inceputului de secol.

Dar ornamentele care se adapteaza cel mai rapid gustului Art Nouveau sunt cele realizate din fier batut, in special parapeti de balcoane cu dubla curbura, copertine pentru intrari sau porti de intrare.

Limbajul Art Nouveau este prezent si in arhitectura fatadelor unor magazine situate in zona Lipsanilor care s-au construit la inceputul secolului trecut. Este vorba de profilatura sinuoasa, basoreliefuri flotante sau ornamente executate in fier forjat.

Miscarea moderna este adesea perceputa ca fiind opusa ornamentului, concentrandu-se in locul vocabularului estetic pe notiuni ca standardizare, folosirea noilor materiale, forme pure sau compatibilizarea cu procesele productiei de masa.

Art Deco este denumit de unii critici si "modernism popular", pentru lipsa sa de radicalism, si isi va face simtita prezenta concomitent cu modernistii stilului international. Vocabularul ornamental al Art Deco se caracterizeaza in primul rand prin geometrizarea formelor. Descoperirea mormantidui lui Tutankhamon in 1922, va aduce in prim planul interesuli lumiiintelectuale cultura Egiptului antic si a altor culturi exotice, cum sunt cea azteca sau cea amerindienilor. Ziguragul, forme geometrice sub forma de impletitura, ziguratul, linii serpuite dar cu o constructie geometrica regulata sau piramida sunt referinte directe la culturile mai-sus mentionate.

Tratarea figurii umane in sculptura, folosita la ornamentarea obiectelor de arhitectura (fie ca este ronde bosse sau basorelief), va fi si ea influentata de arta africana, caracterizata prin lipsa de inhibitie, eliminarea detaliilor nesemnificative, dar si prin o anumita rigiditate a miscarii.

Dupa desavarsirea Marii Uniri din 1918 si incheierea primului razboi mondial societatea romaneasca devine mult mai complexa. Viata romanilor va evolua intre traditie si modernism, iar orasul devine un mediu de locuire mult mai dinamic.

Intrarea ramane, chiar si in cazul locuintelor colective, acea parte a cladirii incarcata de semnificatii simbolice, pentru ca face trecerea dintre exterior si interior. Trecerea miresei purtata in brate peste pragul intrarii sau condusul musafirilor pana in pragul usii sunt si astazi obceiuri comune in lumea occidentala, ca sa nu mai amintim aici si sacrificiile de animale care se fac in pragul intrarii in alte civilizatii. Desi in spirit geometric, tratarea intrarii se face cu un surplus de detaliere in cazul arhitecturii moderne bucurestene.

Atentie speciala acordata intrarilor, deseori prin retrageri succesive (tema ziguratului sau a zigzagului).

V.1.4.Functionalism:

,,Este un principiu de baza al arhitecturii, conform caruia, clar si lapidar exprimata, forma este un rezultat logic al functiunii. Avand premizele enuntate in sec. XIX, in conditiile aparitiei si dezvoltarii fenomenului de industrializare timpurie intr-o serie de tari avansate, cristalizata la inceputul sec XX, orientarea functionalista sustine corespondenta intima intre expresia arhitectural plastica, procesele de productie sau de activitate variata ce se desfasoara in cadrul unei cladiri sau complex de cladiri (munca, odihna, recreatie etc), intre finalitatea cladirii si materializarea cu ajutorul unor tehnici de executie si a unei industrii a constructiilor si a materialelor de constructii rationale si eficiente, a necesitatii relatiilor corecte si echilibrate ce trebuie sa existe intre diferite functiuni ale unei cladiri (planimetrice, structurale, volumetrice, legaturi prin circulatii, ierarhizarea importantei lor etc). Este in fond, reluarea pe alte planuri a pozitiei unor filozofi si teoreticieni, care inca din antichitate, si periodic de-a lungul istoriei, au sustinut ideea frumosului ca fiind un rezultat al unui adevar sincer exprimat. Fundamentarea teoretica a functionalismului, ca orientare moderna in arhitectura, se datoreaza in primul rand lui Viollet-le-Duc, in a doua jumatate a sec. XIX. Functionalismul a fost sustinut si de caare L. Sullivan, a carui expresie "forma urmeaza functia', formuleaza limpede pozitia arhitectilor avansati ai acestei perioade. Ideile puriste propagate de functionalism, mai ales in perioada de inceput a sec. XX, indeosebi cele referitoare la eliminarea totala a decoratiei, precum si exagerarea rolului functiei ca generatoare absoluta a expresiei arhitecturale, au condus cu timpul, in unele cazuri, la solutii schematice si uniformizatoare, la rigiditatea si lipsa de personalitate, la monotonie, la eliminarea specificului local.

In Romania, orientarea functionalista a oferit posibilitatea unor realizari arhitecturale importante in perioada interbelica, care, in majoritate, au ocolit exagerarile dogmatice ale unui purism excesiv, pastrind un just echilibru intre elementele planimetrice, structurale si expresia plastica. Sunt astfel de subliniat lucrarile arhitectilor Horia Creanga (locuinte si blocuri cu apartamente la Bucuresti, unitati industriale, hotelul fost "Aro' din Brasov - astazi Carpati); G. M. Cantacuzino (vile si hoteluri la Eforie Nord, blocuri cu apartamente in Bucuresti, unitati industriale); Duiliu Marcu (cladiri publice si blocuri de locuinte ta Bucuresti) etc' .

V.1.5.Religios:

Biserica Curtea Veche

Putini dintre bucurestenii mai in varsta sau mai tineri stiu ca langa Hanul Manuc se afla o venerabila biserica, respectiv cel mai vechi monument de istorie si arhitectura pastrat aproape in totalitate cu aspectul sau initial, de pe intreaga suprafata actuala a Bucurestiului.

Portalul adaugat pe vremea lui Cantacuzino la 1715 contrasteaza cu simplitatea fatadelor originale, dar proportiile sale, precum si decoratia frumos sculptata nu dauneaza aspectului monumentului.

Sf. Dumitru

De proportii monumentale, alba, cu 6 frumoase coloane ionice angajate, ea poarta o singura pata de culoare pe fatada de intrare unde sunt insirate ocnitele cu cei 12 apostoli, iar dedesubt cele cu apostolii Patru si Pavaiel incadrind imaginea purtatorului hramului Sf. Dumitru, pictat in nuante predominant albastru si rosu.

Biserica pe care-o vedem astazi este a treia zidita pe acest loc. Catapeteasma in stil baroc este opera sculptata de Dimitrie Spataru. Stralucirea in aur a catapetesmei si speldida colectie de icoane de argint a acestui sfant lacas, creeaza o puternica expresie prin contrast cu peretii intunecati pictati in freasca a interiorului.

Biserica Stavropoleos

Cladita la 1724 de calugarul grec Ioanikie, intreaga suprafata exterioara a acestui minuscul lacas, inclusiv turla, sunt acoperite cu picturi fresce si foarte bogate ornamente sculptate.

Trecand pe sub remarcabilul portal al intrarii, flancat de canaturile usii impodobita cu o fina dantelarie de motive florale, patrundem in atmosfera de curatenie si sfanta reculegere pe care ti-o transmite interiorul.

V.2.Clasificare dupa amploare:

Mari

Medii

Mici

V.3.Clasificare dupa functiunea cladirii:

Locuinte

Str. Stavropoleos

"Carul cu Bere" exemplu neogotic

Peste portalul intrarii exista o mare fereastra incheiata in acolada, iar la etajul II, un sir de mici ferestre cu arcade trilobate.

Fosta Banca de Credit Romana

Fatada monumentala cu elemnte viguroase de plastica cu inspiratie clasica.

Sunt de remarcat cele doua goluri portal de la parter si accentul de mari proportii din ax, constand dintr-un registru ce cuprinde parterul si etajul I, subliniat de patru coloane gigantice in stil ionic, cu inaltimea de cca. 10 m fiecare.

Lipscani

Hanul Gabroveni

Fatada sa, pe doua nivele, se deschide spre strada Lipscani, printr-un mare portal din lemn de stejar cu infarsii din fonta turnata: adevarata bijuterie a mestesugarilor din alte vremuri. Un portal identic se afla pe fatada opusa, ce corespunde cu str. Gabroveni, la nr. 53-55. Constructia, impunatoare ca volumetrie, cu subsol, parter si un etaj, are un plan interesant, ce inchide o curte interioara inconjurata de camere acoperite cu bolti din caramida.

Fostul Palat al Bursei

La nivelul parterului si al mezaninului un amplu arc cu o usa decorata in metal subliniaza intrarea. Deasupre, motivul arhitectural al portalului propriu-zis se incheie printr-un fronton in arc semicircular flancat de doua perechi de coloane compozite ce leaga etajele I si II.

Palatul Sutu

Prima cladire din Tara Romaneasca conceputa in arhitectura romanica.

Institutii

Biserici

VI. Concluzii si Recomandari:

VII.Bibliografie:

- Mucenic, Cezara - Un veac de arhitectura civila, secolul XIX, editura Silex

- Mucenic, Cezara - Strazi, piete, case din vechiul Bucuresti - urbanism si arhitectura - sex. xv-xx, Bucuresti 2002

- Ofrim, Alexandru - Strazi vechi din Bucurestiul de azi, editia a II-a, editura Humanitas, Bucuresti

- Potra, George - Documente privitoare la istoria orasului Bucuresti (1634-1800) - Editura Academiei Republicii Socialiste Romania Bucuresti, 1982

- Leahu, Gheorghe - LIPSCANII centrul istoric al Bucurestilor, Editura Arta grafica

VIII.Anexe: