Relieful rezultat in urma agentilor modelatori subaerieni

Relieful fluviatil

Retelele de vai si caracteristici: reteaua de vai din Romania este in cea mai mare parte de varsta cuaternara , dar formarea si ordonarea ei s-a facut intr-un proces evolutiv(bogat) indelungat.

Reteaua hidrografica de care sunt legate si vaile a aparut si s-a extins treptat, pe masura formarii si adaugirii unitatilor de relief periferice in jurul lantului carpatic de la sfarsitul mezozoicului si pana in cuaternar.

Una dintre caracteristicile de seama ale reliefului carpatic este existenta in numar mare a vailor trasversale. Explicarea acestora s-a facut in 3 moduri:

Prin instalarea retelei hidrografice in lungul unor linii de falii sau pe discontinuitati geologice;

Prin antecedenta;

Prin captare.

Explicarea principalelor vai trasversale prin Carpatii Meridionali, prin M-tii Apuseni si M-tii Banatului este pusa in legatura cu retragerea lacului din Depresiunea Transilvaniei si din bazinul pontic.

Cea mai controversata vale trasversala este cea a Dunarii, in defileu existand o adevarata disputa de idei in acest sens.

Terasele fluviatile

In ceea ce priveste numarul teraselor, majoritatea cercetatorilor opineaza pentru 6-7 nivele de terase pentru vaile principale din Podisul Moldovei (valea Siretului) si din Podisul Transilvaniei (valea Somesului, valea Muresului, Tranavelor).

Pe vaile raurilor din Campia Romana si din Piemontul Getic, numarul teraselor se reduce, fiind intre 3-5 terase.

In Subcarpati, numarul si altitudinea relativa a teraselor sunt mult mai variabile de la un sector la altul, ele desfasurandu-se intre altitudini de 8-12 m si 170m.

In Dealurile de Vest si Campia de Vest numarul teraselor este de 5, dar ele lipsesc in sectoarele joase ale Campiei de Vest.

Desfasurarea spatiala mare o au terasele formate de raurile principale: Dunare, Siret, Prut, Olt, Mures.

Varsta teraselor :- poate fi apreciata relativ (terase superioare, medii, inferioare), fie geologic, in timp. In cazul aprecierii geologice, varsta lor s-a determinat prin paralelizari ale teraselor cu fazele glaciare si interglaciare sau pe baza de fosile caracteristice, identificate in depozitele de terase.

La stabilirea varstei s-au folosit date paleontologice, radiometrice, sporopolinice, structurale. Cu ajutorul datelor obtinute s-a stabilit ca sistemele de terase din C. Olteniei si Piemontul Getic incepe cu pleistocenul mediu (terasa de 90-115m).

Terasele mai inalte decat acestea, intalnite in zona de podis si deal, apartin pleistocenului inferior.

Diversitatea conditilor de formare a teraselor este clar reflectata si de structura acestora, in special de caracteristicile depozitelor foarte variate regional si local.

Terasele in roca: apar pe sectoarele reduse, in defileele sculptate in roci dure: defileul Oltului, Jiului, Muresului, Dunarii.

In general grosimea depozitelor de terasa oscileaza intre 2-3 m si 8 m. Terasele sunt de regula dispuse monolateral, fie pe toata lungimea vai, fie alternand pe sectoare.

Luncile raurilor

Reprezinta formele de relief cele mai coborate si mai recente (holocen) din lungul vailor. Caracteristicile pun in evidenta faptul ca diferentele lor regionale corespund cu marele diviziuni ale reliefului, astfel: - in regiunile montane, luncile au o dezvoltare redusa, avand aspectul unor fasii cu latimi de cativa metri la cativa zeci de metri, iar in sectoarele de ingustare ele pot lipsi

- in depresiunile carpatice (Giurgeu, Ciuc,Brasov, Beius) lunicle raurilor au extensiuni mari, reprezinta uneori ⅓ din vatra acestora.

Cea mai mare extensiune o au luncile in campii, in C. Romana si C. de Vest, unde ocupa aproape in intregime spatiul.

Lunca Dunarii: are o importanta aparte, rezultata din complexitatea ei morfologica si din extinderea sa. Are o desfasurare continua in aval de Orsova si cuprinde si baltile Ialomitei si Brailei, precum si sectoarele din aval de la acestea pana la prima bifurcare.

Dezvoltarea unor grinduri longitudinale de-a lungul raurilor mari, nu permit afluentilor sa se verse in colectorul principal, rezultand astfel cursuri paralele, uneori de zeci de km (cursul Jijiei curge 30 km paralel cu cursul Prutului).

Piemonturile

Defineste o forma de relief care are spectul unei campii, usor inclinate, formata prin depunerea materialelor trasportate de raurile carpatice la contactul cu o zona mai joasa.

In tara noastra piemonturile au extensiune mai mare in spatiul extracarpatic. Aici se deosebesc 3 unitati piemontane:

Piemontul Getic: cea mai mare unitate piemont din Romania, suprafata sa initiala a fost fragmentata de reteaua hidrografica, impartindu-l intr-o serie de culmi prelungi si foarte slab inclinate, separate prin vai adanci. In cadrul sau au fost deosebite urmatoarele subunitati piemont: - Motrului de la V de Jiu

Oltetului intre Gibort si Olt

Cotmeanca la E de Olt

Arges

Candesti

Piemontul Curburii: intre Trotus si Dambovita, mai mult sub forma unor fragmente.

Piemontul Moldovei: datorita distrugerii sale a fost incorporat total altor unitati de relief.

De dimensiuni mult mai mici se intalnesc piemonturi si la contactul depresiunilor de la latura de S si de E a Transilvaniei cu Carpatii:

piemontul Fagarasului;

piemontul Sibiului;

piemontul Bistritei.

Se intalnesc piemonturi si in depresiunea intracarpatica, dar ele au dimensiuni mai reduse.

Relieful Glaciar

Inaltarea reliefului carpatic de la sfarsitul pliocenului si inceputul cuaternarului, precum si racirea climei au favorizat acumularea zapezilor perene si formarea ghetarilor.

Primele circuri glaciare s-au format la obarsia vailor sau in bazinele de receptie ale torentilor pe care le-au modelat si vaile fluviatile largindu-le si " formandu-le" un profil transversal cu aspectul literei "U". Concomitent inghetul a produs o intensa degradare a versantilor si a culmilor inalte trasformandu-le in creste inguste si ascutite. Pe masura dezvoltarii ghetarilor, circurile si vaile glaciare s-au largit ajungand la 600-800 m.

In ceea ce priveste modelarea glaciara, au existat 2 tipuri de ghetari:

Ghetarii de vale: aveau un bazin de alimentare bine dezvoltat din care se "scurgea" gheata sub forma unor limbi a caror lungime era de 6-8 km si coboreau pana la sub 1000 m. Asemenea ghetari au intalnit conditii bune de dezvoltare Masivul Fagaras (Capra, Arpas, Buta), M-tii Parang, Retezat (Nucsoara, Lapusnic), Rodnei (Lala, Pietrosul, Cimpoiesu).

Ghetarii de circ: care aveau dimensiuni mai reduse, lipsiti sau cu limbi scurte; se situau in masivele sub 2000 m.

Circurile glaciare

Constituie principalele forme glaciare care s-au pastrat. La noi exista 2 feluri de circuri glaciare:

Circuri simple: - create de ghetarii mici, cu aspect de nishe semicirculare, situate la marginea platformei de eroziune. Asemenea circuri se intalnesc in M-tii Rodnei, Bucegi, Tarcu, Godeanu, Parang, versantul S al M-tilor Fagaras.

Circuri complexe (lobate): sunt mai mari, cu un contur lobat si ele sunt rezultatul juxtapunerii unor circuri glaciare simple. Se intalnesc la peste 2000-3000 m: Bucura (Retezat), Rosiile si Gauri (Parang), Capra, Topolog (Faragas).

Vaile glaciare

Se afla la prelungirea circurilor cu lungimi ce pot sa ajunga pana la 8 km, coborand pana la 1050-1500 m.

Dintre formatiunile de acumulare glaciara: morene care dupa pozitia lor sunt :

frontale

laterale - sunt rare, in zona de confluenta a ghetarilor

In cea mai mare parte a lor aceste morene au fost distruse de eroziunea post-glaciara si ele se mentin inca bine in m-tii Bucegi, M-tii Retezat, pe Vf. Pietrele, in M-tii Fagaras pe Vf. Capra, Buda, Zarna.

In Carpatii romanesti se apreciaza ca au existat 2 faze glaciare:

a)      Glaciatiunea din Riss: cea mai puternica. Limita inferioara a zapezii: 1750-1850 m in Carpatii Meridionali si 1500-1550 m in M-tii Rodnei;

b)      Glaciatiunea Wurn: 3 stadii. Limita zapezilor permanente :2050 m - C. Meridionali, 1825 m - M-tii Rodnei.

Relieful eolian

Suprafetele acoperite cu nisip sunt exprimate la 540 000 ha = 2,2% din suprafata tarii noastre. Cele mai reprezentative zone cu asemenea acumulare de nisip sunt Campia Romana, C de Vest, Delta Dunarii, litoralul M. Negre.

Nisipurile din C. Romana ocupa aproximativ 350 000 ha si se gasesc in 3 perimetre:

In sudul Campiei Olteniei;

In Campia Baraganului;

In Campia Siretului Inferior.

Nisipurile din C. Olteniei se intalnesc in lunca Dunarii si pe terasele acesteia si se dispun in 2 sectoare:

O fasie de-a lungul Dunarii, intre Ostrovul Corbului si Corabia cu Bat intre 3 →30 km;

Pe stanga Jiului de la N de Craiova pana la Dunare.

Morfologia reliefului eolian este reprezentata prin dune longitudinale cu lungimi de 3-4 km si inaltimi de la 1→15 m.

Nisipurile din C. Baraganului se intalnesc pe dreapta raurilor: Ialomita, Calmatuiului si Buzau si se afla intr-un proces avansat de solidificare (formare de straturi de sol). Aspectul valurit al reliefului de aici este rezultatul asocierii dunelor si mobilitatii reduse. Dunele de nisip au latimea de 12-20 m si lungimea de sute de metri, chiar km.

Nisipurile din C. Siretului Inferior = C. Tecuiului = de la Hanul Conachii; pe stanga Siretului si Barladului provin partial din formatiuni flivio-lacustre cuaternare si o alta din aluviunile celor 2 rauri.

Nisipurile din Campia de Vest ocupa o fasie in NV tarii, intre Somes si Barcau (o prelungire a nisipului din Ungaria) cunsocute cele din Carei si Valea lui Mihai.

Dunele principale sunt alungite pe directia SV-NE conform vanturilor permanente. Cele principale formeaza aliniamente lungi de pana la 15 km, inaltimi de 3-15m → 40 m. Nisipurile de la Valea lui Mihai rezultate din aluviunile Tisei, Somesului.

Climatul secetos, absenta vegetatiei dau acestor grinduri (fluvio-marine) aspectul unor insule de semipustiu - aceasta datorita proceselor de deflatie. Azi sub asctiunea vantului au luat nastere dune cu forme, dimensiuni si orientari foarte diferite.

Cele mai reprezentative dune: grindul Letea, Saraturile , nisipuri mobile pe bara ce inchide complexul Razim, in Insula Sacarin (la varsarea bratului Sf. Gheoghe).

Pe o suprafata mai mica dovezi ale reliefului eolian se gasesc la Reci (depresiunea Brasov, pe malul stang al raului Negru).