POLITICA DEMOGRAFICA IN ROMANIA: politica demografica

POLITICA DEMOGRAFICA IN ROMANIA

Concepte-cheie: politica demografica, obiective demografice

In sensul strict al termenului, politica demografica este destinata sa controleze numarul populatiei dintr-un anumit teritoriu, (tara sau pe plan mondial). In raport cu obiectivul fixat, poate fi vorba de mentinerea numarului populatiei la valorile existente la un moment dat, respectiv obtinerea unei cresteri sau descresteri a acestui numar.

Daca privim interferentele in cazul politicilor demografice, vom constata ca intalnim atat situatii in care obiective demografice (controlul numarului populatiei) sunt atinse prin actiuni extrademografice (politice, sociale, economice, culturale), cat si situatii de utilizare a unor mijloace de natura demografica in atingerea unor obiective din alte domenii. Intemeierea politicilor de control al numarului populatiei poate fi identificata in necesitatea atingerii optimului demografic.

Teoria optimului, respectiv a minimului si maximului demografic, se refera la relatia dintre populatie si teritoriu (densitate, intensitatea relatiilor sociale, diversitatea activitatilor sociale, economice si culturale etc.) si la aceea dintre populatie si resurse (mijloace de subzistenta, supravietuire, dezvoltare).

Situatia din domeniul politicilor demografice in Romania, dupa 1989, ar putea fi caracterizata prin noninterventie. Este totusi dificil sa determinam daca avem de-a face cu promovarea efectiva a principiului noninterventiei, sau pur si simplu cu o ignorare a temei. Lipsa de la interventia publica semnificativa, dupa inlaturarea masurilor administrative de interzicere a avorturilor impuse de regimul comunist in perioada 1966-1989, poate avea mai multe explicatii. Iata doua dintre acestea:

a.inhibitia creata de aberatiile politicii coercitive pronataliste din perioada anterioara a impiedicat nu numai elaborarea unei politici demografice articulate, dar si argumentarea explicita a non-interventiei;

b.in raport cu problemele presante ale tranzitiei, politicile demografice nu au constituit o prioritate.

Orientarea spre un anumit tip de politica publica in domeniul populatiei apartine societatii romanesti. Evident insa ca, in conditiile date (de diminuare pe cale naturala a numarului populatiei, la o densitate relativ scazuta de locuitori si chiar la o situatie de depopulare a unor zone montane si de deal prielnice vietii si activitatii umane), actiunile pentru diminuarea necesarului populatiei nu pot fi sustinute si nu vor avea sanse de a fi acceptate, daca totusi cineva ar veni cu un astfel de proiect. Evident, nu vor fi acceptate mijloace coercitive care sa sutina o eventuala politica pronatalista. Rata mai mica a fertilitatii si diminuarea numarului populatiei survin dupa o crestere fortata, sustinuta prin mijloace administrative, in perioada 1966-1989.

Pe de alta parte insa, tocmai datorita acelor evolutii s-a constituit o piramida a varstelor nefavorabila, prin ingustarea puternica a bazei (varstele mici). In urmatoarele decenii vom avea o piramida a populatiei pe varste cu varful in jos. Pentru a preveni diminuarea excesiva a numarului generatiei de varsta mica, s-ar putea accepta o politica demografica pronatalista. Aceasta optiune este conditionata insa de adecvarea mijloacelor de actiune, care pot fi mai degraba de natura sociala si economica, educativa, culturala, decat strict demografice. Ele pot fi luate in considerare numai in legatura cu resursele materiale si umane necesare (resurse financiare, specialisti, servicii). Cat de mult se poate sustine si cat de mult se doreste o astfel de politica sociodemografica se va constata prin dezbatere publica. Sunt sanse mai mari de a se accepta nu atat o politica demografica propriu-zisa (cu obiectivul cresterii numarului populatiei), cat o politica sociala cu efecte si in plan demografic.

In present se impune necesitatea reconsiderarii prioritatii acordate pana in prezent dimensiunii sociale a tranzitiei postcomuniste si, pe un plan mai general, politicilor sociale in tara noastra. Multitudinea problemelor presante, cu acumulare de deficit in diverse zone, impune o sporire a alocarii de resurse, inclusiv prin cheltuieli sociale publice. Romania se confrunta cu o serie de schimbari demografice ce vor avea implicatii pe termen lung.

Populatia tarii a scazut cu un milion intre 1992 si 2005 si continua sa scada constant. Aceasta tendinta este determinata de fertilitatea scazuta (1,3 copii la o femeie, in loc de 2,1, care ar asigura inlocuirea populatiei) si de migratia externa mare (aproximativ 2 milioane de romani se afla legal peste hotare, iar numarul celor emigrati ilegal este necunoscut). In acelasi timp, insa, Romania se bucura de un nivel mediu al ratei mortalitatii si de cresterea sperantei de viata. Daca in prezent, din cele 21,6 milioane de locuitori, 10,5 milioane sunt adulti, 5 milioane - tineri si copii si 6 milioane sunt varstnici, peste 50 de ani tabloul demografic va arata complet diferit: pensionarii vor reprezenta mai mult de jumatate din populatie, vor fi putini adulti si copii.

Conform unor studii realizate sub egida Academiei Romaniei, se estimeaza ca populatia Romaniei va scadea in 2050, fata de 2000, cu 19,1% (4,288 milioane persoane). Romania a intrat in al optsprezecelea an de declin al populatiei si nu exista perspective de stopare a acestei scaderi. Dimpotriva, tendinta va continua si in anii urmatori. Realitatea demografica din tara noastra poate fi caracterizata prin termenul de criza demografica latenta. Mecanismele care au condus la scaderea populatiei Romaniei cu aproape 1,5 milioane de oameni din 1990 pana in prezent si la deteriorarea structurii pe varste a populatiei sunt:

-fertilitatea - cu o valoare de numai 1,3 copii la o femeie, aceasta este scazuta si nu asigura inlocuirea generatiilor. Pentru inlocuirea generatiilor, fertilitatea ar trebui sa fie de 2,1 copii la o femeie;

-migratia externa - este necunoscuta ca dimensiune, dar are valori foarte ridicate (in special migratia temporara pentru munca). Dintre cei plecati la munca, 65% au varste intre 20 si 40 de ani, persoane care pot aduce pe lume copii;

-mortalitatea generala - inregistreaza inca valori ridicate in Romania, desi s-a stabilizat dupa 2000 in jurul valorii de 12 decedati la 1000 de locuitori.

Rezultatele actiunii acestor factori sunt: o populatie imbatranita - putini copii si tineri si o populatie de peste60 de ani numeroasa - si un raport de dependenta de 34 de varstnici la 100 de persoane adulte. Aceasta situatie are consecinte economice si sociale grave si necesita masuri urgente de restructurare coerenta a sistemului de asigurari sociale, a celui medical si a sistemului de educatie care sa ia in considerare realitatea demografica din tara.