Procese socio-demografice rurale in Romania

Procese socio-demografice rurale in Romania

Viata si moartea in satul romanesc

17 enunturi de alarma asupra ruralului romanesc

Civilizatia capitalului etaleaza cu mult orgoliu cele doua realizari ale sale: progresul omenirii si bunastarea materiala a societatilor moderne, prezentandu-le drept dovezi ale exceptionalismului sau in istorie prin comparare cu societatile de tip taranesc, traditional. Realitatea lumii, insa, este alta decat cea proclamata de ideologii unui progres datorat, declama ei, unei civilizatii de tip materialist. Iata ce spun cei mai buni experti FAO pentru agricultura si hrana omenirii, referindu-se la starea lumii noastre:

Din 6 miliarde cat insumeaza populatia lumii jumatate traiesc in saracie, cu o putere de cumparare de mai putin de 2 dolari USA pe zi. Mai mult de 1 miliard nu au acces la apa potabila. Unui numar de circa 840 milioane le este foame aproape tot timpul. (M. Mazoyer, L. Roudart,  Histoire des agricultures du monde. Du neolitique a la crise contemporaine , Editions du Seuil, 2002, p.15)

Realitatea romaneasca este constituita dintr-o combinare de sate si orase intr-o proportie demografica bine cunoscuta: 47% rural contra 53% urban. Chestiunile sociodemografice care-i sunt asociate prezinta unele particularitati pe care am incercat sa le rezumam prin 17 enunturi de alarma asupra satului romanesc (pentru analize detaliate am oferit cartea dedicata vietii si mortii in satul romanesc, atlasul sociologic rural, si primului dictionar de sociologie rurala realizat prin contributia ruralistilor romani in cadrul celui mai amplu program de cercetari de sociologie rurala initiat de Academia Romana sub coordonarea ISAR). Voi aseza enunturile noastre pe un ax ai carui poli sunt, de o parte, satele care mor si, de alta, genealogiile rurale purtatoare de viitor. Pentru prima categorie de sate avem marturia unui sociolog transilvanean, pe care o reproduc aici:

• In satul Barsauta din Ardeal, de zece ani nu s-a mai nascut nici un copil (G. Sisestean).

Indicatorii fenomenelor vitale, adica ai fertilitatii si ai natalitatii, ating, in unele sate valori atat de coborate incat le putem clasa in categoria satelor care mor. Cu toate acestea, ruralul romanesc nu poate fi definit prin satele care isi etaleaza decesul, ci prin acele sate care pastreaza fertilitatea cu mult deasupra oraselor, incat sesiunea de astazi poate fi dedicata acestui rural luptator. Nu vom ocoli desigur fata dramatica a satului, caci deocamdata, statistic vorbind, ea este precumpanitoare. Vom prezenta mai intai sapte enunturi asupra principalilor indicatori socio-demografici ai satului actual.

Sapte enunturi privind piramida varstelor in sat si in oras

1. Viitorul demografic al orasului, pentru urmatorii 15 ani, este depozitat in sat, in vreme ce armele de aparare a vietii rurale si urbane sunt depozitate in oras.
2. potentialul vital este aproape dublu la sat fata de oras, cum ne arata indicele fertilitatii care atinge 51,55 in rural, fata de 28,62 in urban;
3. Satul pretuieste copiii mai mult decat orasul: natalitatea in sat este de 10,88 fata de 8,76 in urban.
4. Mortalitatea insa este mai ridicata in sat:15,54 in rural, fata de 9,3 in urban, deci satul nu poate apara prin el insusi viata;
5. Mortalitatea infantila este si ea mai ridicata in sat (19,02 in rural, fata de 15,08 in urban), deci satul nu poate apara, prin el insusi, copiii nou nascuti in fata mortii.
6. Sporul natural inregistreaza si el un decalaj important intre rural (-4.66) si urban (-0.50), ceea ce arata ca in viata in sat e mai cernita decat in oras.
7. Romania etaleaza, pentru prima data in epoca moderna, o populatie obosita, care amana nasterea ori o refuza de-a dreptul, si nu se poate apara in fata mortii, dovada ca din circa 5000 000 de femei fertile in Romania se decid sa nasca anual doar circa 250 000 in rural si 130 000 in urban.

Dintre cei nascuti, mor, in sate, circa 4750 si in orase circa 1170 in primul an de la nastere.

Primele trei concluzii la cele sapte enunturi sociologice asupra satului si orasului: 1. compararea indicatorilor vietii: natalitate, fertilitate, ne arata ca satul este un factor pozitiv al vitalitatii generale in Romania intr-o masura mai ridicata decat orasul; 2. compararea indicatorilor mortii: mortalitate generala, mortalitate infantila, ne arata ca satul nu poate apara prin el insusi viata; ceea ce era de demonstrat; 3. In actuala situatie putem afirma ca ceea ce satul castiga pentru natiunea romana, risipeste statul prin politicile sale.

Concluzia generala: vitalitatea pe care o castiga satul pentru corpul demografic national o risipesc guvernele ori de cate ori adopta politici insensibile la rural ori chiar antiruraliste, prin efectele secundare ale unor politici socotite strategice, cum ar fi cele privind implementarea unora dintre exigentele programului de integrare (absenta subventiilor pentru agricultura, restituirea unor proprietati comasate, politica preturilor, absenta creditului rural, refuzul pamantului ca mijloc de garantie a creditelor, etc. Etc.).

A doua concluzie generala: satul de astazi este generator de viata, dar nu pare a poseda capacitati si mijloace de aparare a vietii, ceea ce reclama politici demografice speciale pentru rural. Acest enunt este sustinut de constatarea ca satul atinge valori ridicate pentru indicatorii fenomenelor vitale (ai fertilitatii si ai natalitatii), dar totodata valori ridicate si pentru indicatorii fenomenelor care grabesc moartea, incat putem conchide ca satul are un potential vital ridicat, dar o putere de aparare a vietii alarmant de coborata.

Patru enunturi privind grija pentru batrani si copii in Romania

Satul degreveaza statul de povara grijii pentru batrani si copii cu un ordin de marime care atinge 2/3 din totalul acestei sarcini. Ruralul etaleaza o extraordinara putere de a sustine atat povara saraciei nationale cat si povara batranetii si a copiilor fara de suport. Satul ia asupra lui sarcina de a intretine 2/3 din batranii si copii Romaniei, fara de nici un suport din partea statului pentru acest supliment de sarcina demografica nationala. Iata argumentele:

Examinarea varstelor in sat si in oras ne arata ca o populatie activa (intre 15-59 de ani), cu 13% mai mica in sat, sustine fara sprijin de la stat, un segment al populatiei de copii si batrani cu 14% mai mare decat orasul.

Altfel spus, din cei circa 45% persoane dependente cate sunt in Romania, aproape 2/3 sunt gazduite la sat, ceea ce arata ca ele cad in sarcina satului si foarte putin in sarcina statului. Acest lucru este dovedit de raportul de dependenta:

In mediul rural erau inregistrate la nivelul anului 2002 cu aproape 10% mai multe persoane de peste 60 de ani fata de mediul urban, fapt care duce la o rata de dependenta batrani-adulti de 42,31% pentru rural si de doar 21,57% pentru urban. Rata a ramas in mare masura aceiasi

Cu alte cuvinte 100 persoane de varsta adulta (14-59 ani) vor suporta 42,31 persoane varstnice in mediul rural si 21,57 in mediul urban.

raportul global de dependenta (tineri + varstnici)/adulti*100) in rural este acesta: 100 de persoane adulte vor trebui sa suporte 76,05 persoane tinere si varstnice in rural, fata de doar 44,28 in urban. Situatia este cu atat mai grava cu cat 75% dintre saracii severi ai Romaniei sunt concentrati in rural.

Satul isi asuma, in chip nesilit, o functie de gazduire, ceea ce aduce enorme economii la bugetul statului in contul cheltuielilor pentru protectie sociala (de circa 60% din totalul cheltuielilor de acest tip). Daca satul nu si-ar asuma aceasta functie, procentul cheltuielilor sociale din buget ar trebui sa fie cu cel putin 2% mai mare decat acum.

• Exclusi de la cheltuielile sociale, copiii si batranii din satele romanesti sunt exclusi in mare masura, cum am aratat in carte, si de la cheltuielile de sanatate, ceea ce arata politici evidente de discriminare rurala.

Ultimii 15 ani sunt anii unei dramatice caderi de plafon demografic atat in Romania urbana cat si in cea rurala. Dupa 1990 s-a inregistrat in rural o cadere a plafonului demografic cu 30%, deci cu echivalentul a 140 000 de persoane pentru fiecare grupa de varsta de cate cinci ani (proportie calculata prin raportarea claselor de varsta de 0-5 si 5-10 10-15 ani cu grupa de varsta a celor intre 30-34 de ani). In oras caderea de plafon demografic atinge aproape 50% pentru aceiasi perioada. Este aceasta o cadere de tip dezastruos?

Cea de-a doua caracteristica a piramidelor demografice rurala si urbana se refera la caracterul ciclic al caderii demografice. Ciclicitatea aceasta ne permite sa vorbim despre convulsii demografice.

Primul moment al acestor convulsii se inregistreaza la nivelul varstelor de 35-39 si 40-44 ani pentru rural, respectiv de 35-39 ani pentru urban. Aceste cohorte ale declinului sunt primul efect al instaurarii regimului comunist. Acesta a adus asupra Romaniei si primul fenomen de convulsie demografica.

Al doilea moment al convulsiei demografice este identificabil la grupurile de varsta intre 0-4 si 5-10 ani, fiind datorata parintilor perioadei postdecembriste, deci tot unei schimbari de regim.

Ne putem intreba daca orasul poate acoperi deficitul generat de absenta politicilor de suport demografic pentru rural. Descrierea generala a piramidei varstelor in urban ne spune ca nu, fiindca aici deja piramida tinde spre o forma rasturnata (o piramida cu varful in jos), ceea ce sugereaza ca Romania se va confrunta cu un viitor fenomen de prabusire demografica urbana al carui start se suprapune cu pragul intrarii in viata activa a generatiei care la momentul acesta are 1-10 ani.

Prin urmare, peste 10 ani Romania se va confrunta, pentru o perioada cuprinsa intre 10 si 15 de ani, cu toata gama de fenomene nefericite care insotesc declinul demografic intervenit brusc.

Forma de clepsidra a piramidei varstelor in rural se agraveaza in urban spre forma piramidei rasturnate, care, in viziunea sociologului populatiilor si deci a sociodemografului, indica apropierea de momentul unei alarme demografice.

Plafonul demografic de peste 500 000 pentru grupa de 30-34 de ani cade, in urban, la 250-260 000 pentru grupa de 0-5, respectiv 5-10 ani, ceea ce reprezinta o cadere cu 50% a a plafonului demografic in ultimii 10-15 ani.

Aceasta irodiada a poporului roman este opera orasului de placeri pe care l-a creat capitalismul reformei oligarhice din ultimii 15 ani

Orasul slabeste sentimentul bucuriei copiilor cu un procent de alarma, de 50%; diminuarea potentialului fertil in oras atinge o rata a declinului de trei ori mai mare decat in sat.

• Peste tot in Europa strategia natalista al populatiei e centrata pe conceptul sperantei de viata la nastere, ceea ce impinge femeile sa nasca tarziu si putini copii, incat rata de propagare a sperantei genealogice coboara spre zero. Asupra genealogiilor pluteste amenintarea stingerii (stingerea neamului, cum spune taranul roman).

La ambele corpuri demografice, rural si urban, consemnam aparitia a ceea ce s-ar putea denumi o fertilitate fara viitor, adica o strategie fertila centrata pe ziua de azi, pe parametrul 'sperantei de viata la nastere'. Cuplul se gandeste la copil in termenii conditiilor de viata materiala din ziua nasterii, si aceste conditii compun motivatia aducerii pe lume a copilului.

Femeia traditionala privea copilul ca pe ceva nedependent de vreun factor circumstantial astfel incat saracul primea copiii cu aceiasi bucurie ca si bogatul. Nasterea era un fenomen al firii si era privit ca atare.

Modelul reproductiv specific tarilor occidentale este caracterizat de orientarea cuplului spre un numar mic de copii, adusi pe lume la o varsta mai ridicata si provenind, in proportie crescanda, de la femei necasatorite legal (V Ghetau, Populatii si societate, an 5, nr. 1(25), 2001, p. 2). Ponderea acestui model reproductiv a crescut in Romania in sase ani cu 7 %, deci cu 1 % pe an, ceea ce arata o crestere constanta a frontului de val al acestui model reproductiv care se nutreste din scaderea energiei vietii, din amanarea bucuriei de a avea copii si, pana la urma, din stingerea acestei bucurii dupa primul copil. Este ca si cum aparitia primului copil ar fi fost o trauma, de care cuplul se fereste in viitor ca de o nenorocire. Ponderea acestui model reproductiv a crescut in Romania in doar sapte ani de la 17% la 24%. Un sfert din populatia Romaniei nu se bucura de al doilea copil, se raporteaza la al doilea copil ca la o trauma care trebuie evitata (clasand evenimentul nasterii lui in categoria nenorocirilor).

Prin urmare, bucuria copiilor s-a diminuat in Romania ca stare sufleteasca, intr-o proportie alarmanta, care atinge 24% din populatia fertila (la varsta reproductiva) in 1999.

Intr 1990/1999 numarul de nascuti vii a fost in Romania cu 1,3 milioane mai mic decat cel car ar fi rezultat din constanta fertilitatii pe varste la nivelul anului 1989 . Aceasta populatie, este, in realitate, mai saraca sufleteste, etaland puteri sufletesti diminuate cu proportia celor 1,3 milioane nenascuti (pentru care n-a mai avut resurse sufletesti, n-a mai avut bucurie, n-a mai avut sperante, n-a mai avut puterea sa-i primeasca, intorcandu-le spatele). Prin urmare, femeile au o putere sufleteasca diminuata cu proportia celor 1,3 milioane nenascuti, incat putem sune ca populatia aceasta e mai saraca sufleteste chiar daca e mai bogata economic.

Concluzie generala: Corpul demografic rural pierde femei, pierde copii si adolescenti, pierde mame imediat dupa nastere, pierde copii imediat dupa nastere si dupa primul an de la nastere prin efectele caderii plafonului demografic. Toate aceste aspecte reprezinta un tip special de indicatori ai oboselii etnice, cu termenul lui N. Iorga

Feminitatea in sat si in oras in piramida varstelor

Compararea piramidei varstelor la femei in rural si urban arata clar ca orasul extrage femei din sat la varstele active lasand in sat femeile batrane si fetele de pana la 15 ani.

Analiza comparativa a celor doua piramide ale varstelor ne arata totusi unele diferente datatoare de speranta si, in al doilea rand, ne arata ca speranta demografica a Romaniei nu este urbana ci e legata inca de rural Sectiunea feminina a piramidei rurale este singurul element de echilibru populational intr-o societate zguduita de dezechilibre, de fenomene de prabusire ciclica, cum ne arata cele doua piramide.

Potentialul fertil al satului este de doua ori mai mare decat al orasului, caci in sat fertilitatea este de 52 la mia de femei fertile, pe cand in oras este de numai 28,62 la mia de femei fertile,

Compararea piramidei varstelor pentru femei in oras si in sat arata ca in oras populatia femeilor va scadea, in urmatorii 10-15 ani, cu un ordin de marime de aproape 400 000 la fiecare interval de 5 ani ca efect al intrarii in categoria femeilor fertile a fetelor care au, la momentul actual, intre 1-15 ani, (prin comparatie cu femeile care au acum intre 25-35 de ani). In sat, insa, numarul femeilor fertile va cobori, pentru aceleasi cohorte si in cuprinsul aceleiasi perioade cu un ordin de marime de sub 100 000 (fata de numarul femeilor cuprinse intre 25-35 de ani la momentul actual). Prin urmare diminuarea potentialului fertil in oras atinge o rata a declinului de trei ori mai mare decat in sat. Este un argument serios pentru ideea unor politici demografice rurale

In acelasi timp, varstele cuprinse intre 35-45 de ani se mentin la oras in jurul pragului de 2-2,5%, pe cand in sat femeile de aceiasi varsta abia trec de pragul de 1,5-1,7% femei active si fertile din totalul populatiei feminine a Romaniei. Este fenomenul de urbanizare a feminitatii active si fertile si de ruralizare a feminitatii preadulte si postactive. Cu toate acestea fertilitatea rurala e net superioara celei urbane.

femeile fertile in rural n-au scazut niciodata cu un parametru mai mare de 20% in vreme ce femeile fertile in urban au scazut cu un procent de variatie a pragurilor care trece de 50% (de la 540 mii la circa 260 mii);

Progresul mortalitatii si al morbiditatii in satul romanesc in ultimii 15 ani

13 In Romania se naste ca in Occident si se moare ca in Eurasia. Ponderea celor care aduc un singur copil pe lume refuzandu-i pe toti ceilalti prin metoda pruncuciderii este de 24%.

Examinarea comparativa a mortalitatii infantile si materne arata un model de propagare care este acela al cascadelor de la Elba spre Vladivostok. Moartea in cascade se refera la un model de propagare prin crestere brusca a mortalitatii de la o zona la alta, de la o epoca la alta. Fenomenul cascadei mortalitatii capata relevana sociala atunci cand, de la o perioada la alta sau de la o zona la alta, consemnam cresteri bruste si semnificative ale ratei mortalitatii. Vorbim, asadar despre cascade ale mortalitatii atunci cand sunt intrunite cele doua conditii: cand ponderea celor care mor creste brusc de la o zona la alta sau de la o epoca la alta, si persoanele aflate pe pragul mortii nu primesc nici o asistenta care le-ar putea intoarce la viata. Fenomenele de cascada se agraveaza acolo unde institutiile de sanatate nu intervin eficient. Or tocmai acesta este fenomenul societatilor rasaritene, unde creste brusc rata mortalitatii materne si infantile comparativ cu Europa centrala si cu cea occidentala. De la apus spre rasarit consemnam o crestere a viiturii mortii, care cade asupra populatiilor cu greutatea si presiunea ametitoare a unei cascade. Altfel spus mortalitatea afecteaza viata unor cohorte intregi, care se pravalesc in moarte printr-o cadere brusca si vertiginoasa de tipul cascadelor, fara de cea mai mica putinta si sansa de a se sustrage unei asemenea caderi. Acesta este modelul de propagare a mortalitatii infantile si materne dinspre apus spre rasarit. Cota celor ce mor din totalul acestor doua categorii este, in aria tarilor apusene, mica, (sub 4 la mie). Societatile rasaritene nu intervin in sprijinul celor aflati in situatii de prag, astfel ca ori de cate ori se iveste o atare situatie ea isi produce consecintele cu fatalitate, exact ca in cazul barcii ajunse pe pragul cascadei. Iata datele comparative pentru intreaga zona (in cazul Romaniei datele se refera la rural).

Cele patru cascade ale mortalitatii infantile:

Prima cascada (mai mica): 4-6 copii morti la 1 000 de nou nascuti;

A doua: 6-9 copii morti la mia de nascuti vii, proprie tarilor baltice, fara Estonia, si tarilor Europei centrale

A treia cascada a mortalitatii infantile etaleaza 9-15 copii morti la 1 000 nascuti vii in Ucraina, Estonia, Albania, Bulgaria

A patra cascada si cea mai teribila, de peste 15 (intre 15-21) copii morti la 1 000 nascuti vii o intalnim in toata Eurasia, in Rusia, Romania, Moldova[2]

Puhoiul copiilor morti la nastere plaseaza Romania in pattern-ul Eurasiei islamice (care insa are si o natalitate foarte ridicata). Din nefericire, rata mortalitatii infantile in Romania rurala este, in medie, de 20,13 la 1 000 de nascuti vii, aceasta medie inregistrand variatii mari pe zone si pe judete.

Cat priveste Romania rurala aceasta este compusa din zone tipologic distincte in privinta mortalitatii infantile, ceea ce atesta ca simptomatologia crizei sentimentului dainuirii genealogice a familiei si a neamului (speranta de supravietuire genealogica) este diferentiata regional.

In raport cu cele patru cascade ale mortalitatii infantile, vom constata ca toate cele 41 de judete se incadreaza in tipologia zonelor cu valori de uriasa mortalitate, care fac parte din tipologia zonelor a treia si a patra, asa cum au fost ele delimitate la scara Europei Centrale si de Rasarit.[3] Astfel, in zona a treia (sub 15 la 1 000 nascuti vii), regasim 8 judete:

Cluj 11,50 nascuti vii

Covasna    13,78 nascuti vii

Dolj 13,11 nascuti vii

Giurgiu    14,37 nascuti vii

Harghita    14,33 nascuti vii

Maramures    14,91 nascuti vii

Salaj 13,05 nascuti vii

Valcea    14,03 nascuti vii

_{Total 8 judete}

In zona a patra, cu doua subzone:

a. de mare mortalitate infantila: intre 15-21 la 1 000 nascutii vii, unde se situeaza 14 judete:

Alba 20,63

Arges 17,68

Brasov 16,66

Dambovita    19,41

Galati 19,29

Gorj 20,97

Mehedinti    20,67

Timis 20,49

Hunedoara    19,56

Ilfov 16,19

Olt 15,34

Suceava    18,97

Sibiu 17,84

Teleorman    18,74

b. Judete cu mortalitate care depaseste pragul (mediu) al intregii Europe Rasaritene (deci trec de 21), cu restul de 18 judete:

Arad 22,72

Bacau 23,72

Bihor 27,11

Bistrita    21,14

Botosani    28,95

Braila 21,63

Buzau 21,38

Calarasi    24,38

Caras-Severin    21,14

Constanta    25,60

Ialomita    25,69

Iasi 28,00

Neamt 26,24

Prahova    27,49

Satu-Mare    23,46

Tulcea 21,89

Vaslui 21,89

Vrancea    22,44

_{Total 18 judete}

Retinem constatarea de extrema alarma ca 8 din cele 41 de judete, adica circa 20% (o cincime) sunt judete cu o fata cernita de o uriasa mortalitate infantila, fiindca, in aceste judete mortalitatea infantila trece de 25, atingand aproape 29, in Bihor, 28, in Iasi si 27,49 in Prahova, adica in nord-vestul, in sudul si in estul Romaniei. Acest adevarat pol al mortalitatii infantile este foarte greu de explicat pe temeiuri strict materialist-economice, data fiind distribuirea sa in judete de profil economic atat de variat.

In fine, 18 din cele 41 de judete, adica 43 % din judetele rurale ale Romaniei trec de pragul eurasiatic al mortalitatii infantile, alte 14 judete, adica    34 % se situeaza la pragul eurasiatic al mortalitatii infantile si doar opt judete, adica 20 % se situeaza la pragul zonei balcanice si ponto-baltice (cu o mortalitate infantila intre 15-20) .

14. Trebuie sa ne intrebam ce anume arunca 80 % dintre judetele rurale ale Romaniei intr-un val de mortalitate infantila care depaseste pragul Eurasiei, cel mai inalt in media ratelor de mortalitate infantila (depasit doar de Africa si de unele tari asiatice). Peisajul copilariei rurale din Romania este unul de tip african, cu extrem de multi copii morti la 1 000 de nascuti vii.

Repet: puhoiul copiilor morti arunca Romania in paternul Eurasiei islamice (care insa are o inalta rata a natalitatii). O anume ipoteza s-ar putea formula si ea poarta un iz militar. Stim din stiinta militara ca atunci cand o armata are o proasta pregatire de razboi si cand n-are nici o logistica adecvata, ea va fi infranta. La fel se intampla cu populatiile. Cand acestea au un suport logistic (ansamblul institutiilor de spate sau de interventie: institutii medicale, corpul logistic cerut de acestea si deci de razboiul pentru apararea vietii) slab pentru apararea putem sa ne asteptam la dezastre de tipul exploziei mortalitatii infantile.

Intr-un sens mai restrans, putem spune ca institutiile si educatia dedicate apararii vietii, reproducerii (apararea copilului), apararii si afirmarii maternitatii, s-au prabusit in tarile care se confrunta cu puhoiul mortalitatii infantile. Altfel spus, nu mai pot fi aparate casa, copiii, mamele, ceea ce arata ca institutia si logistica protejarii populatiei, a comunitatii umane rurale nu mai functioneaza.

Smelser dovedise ca trecerea de la familia cu functii multiple la sisteme sociale cu functii diferentiate reclama aparitia unei institutii coordonatoare care va trebui sa ia in grija ei copiii, batranii si persoanele cu neputinte. Cand aceasta institutie coordonatoare lipseste ori nu-si face datoria, vom asista la o explozie a mortalitatii tocmai la nivelul acestor categorii vulnerabile: mamele, copiii, batranii si persoanele cu neputinte.

15. Sa vedem, in fine, daca mortalitatea materna inregistreaza o situatie mai putin alarmanta. Pentru a face comprehensibil fenomenul vom retine si in acest caz o grupare a tarilor in raport cu cele patru cascade ale mortalitatii materne.

Situatia este aceasta:

2-9 : Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia

9-21: Tarile Baltice, Tarile Balcanice, Ucraina, Belarus si Turkmenestan

21-36: Romania, Uzbekistan

36-66: Georgia, Eurasia islamica, Moldova, Rusia[5]

Si in aceasta privinta Romania se afla doar cu putin sub pragul eurasiatic al mortalitatii materne, ceea ce arata o societate inca vulnerabila, incapabila sa-si apere mamele. In genere, o societate lipsita de acea institutie coordonatoare, capabila sa apere mamele, copiii si batranii, este o societate paralizata. Altfel spus, ori de cate ori apare situatia amenintatoare ea isi produce cu necesitate efectul final: caderea in boala sau moarte, asemenea cascadelor, ceea ce atesta absenta unei interventii prompte si eficiente din partea institutiilor chemate sa previna efectul caderii.

16. Sa examinam, in fine, incidenta acelui segment al morbiditatii afectat de tuberculoza in aceeasi arie.

Cele patru cascade ale tuberculozei:

13,1-27,6 (la 100 000 persoane): Cehia, Polonia

27-55 (la 100 000 persoane): Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Estonia, Belarus, Tadikistan

56-88 (la 100 000 persoane): Lituania, Letonia, Ucraina, Azerbaidjan, Turkmenistan, Georgia, Armenia

88-155 (la 100 000 persoane): Rusia (88,1), Romania (115,3), Kazahstan (155,5), Kirghistan (127)[6]

Ce putem spune in concluzie despre zona studiata?

Popoarele acestei zone:

a.    nu-si pot apara copii

b.    nu-si pot apara mamele

c.    nu-si pot apara veniturile

d.    nu-si pot spori capitalul uman si social[7]

e.    nu-si pot proteja sanatatea

Harta rurala a sporului natural

17. Al 17-lea enunt de alarma asupra ruralului romanesc se refera la harta rurala a sporului natural. Sporul natural este o alta dimensiune a puterii demografice si deci moral-genealogica a unei populatii. Sa examinam, asadar, aceasta fateta a puterii morale a colectivitatilor rurale romanesti la inceputul mileniului al III-lea.

La 9 din cel 41 de judete inregistram un spor natural pozitiv (adica la circa 22 % dintre judetele Romaniei rurale). In restul de 32 judete, ceea ce reprezinta un procent de aproape 80 %, ruralul inregistreaza un indice negativ al sporului natural.

Practic, zona de nord-est (cu judetele Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui), inregistreaza un indice pozitiv al sporului natural, de 1,78 (ceea ce inseamna ca tot la 1 000 de persoane se adauga anual 1,78 de persoane).

In toate celelalte zone, indicele sporului natural este negativ, variind intre 6,75 si 1,39 , cei doi poli fiind zona de centru-sud (Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea) cu 6,75/la 1 000 persoane si zona de vest (Arad, Caras, Hunedoara, Timis) cu 6,32/la 1 000 persoane, in vreme ce zona de Centru, centru-vest (Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu) inregistreaza un indice negativ al sporului natural de 1,39/la 1 000 de persoane (pragul cel mai de jos al sporului negativ).

Prin urmare, Romania centurii nord-vestice, vestice si de centru-sud este subintinsa de o zona rurala cu un spor negativ de prag maxim.

Centrul sporului negativ, de prag coborat, cuprinde zonele de centru si centru-vest. Practic, harta Romaniei este incadrata de cele doua centuri demografice opuse (vestul, cu indice negativ al sporului natural si estul cu indice pozitiv al sporului), in mijloc plasandu-se cele doua zone cu indice negativ al sporului, ridicat in centru-sud si mai coborat in centru si centru-vest.

In fine, al 18-lea enunt de alarma privitor la ruralul romanesc ne avertizeaza asupra fenomenului batranetii in Romania rurala. Modelul de propagare a batranetii este similar celui de propagare spatiala a indicelui sporului natural: Romania este inconjurata de o centura a imbatranirii care cuprinde zona de sud, nord-vest si vest, unde populatia de 60 de ani si peste trece de pragul de 36 % (adica 1/3).

Zonele de centru-est, de sud si de vest/sud-vest alcatuiesc o adevarata laguna a mortii din care nu se poate iesi decat spre nord-est (+1,78) si spre centru-vest (-1,39).

Ruralul pierde populatie atat prin miscarea naturala cat si prin cea migratorie. Migratia si moartea sunt portile parasirii. Cei ce pleaca pe aceste porti sunt mult mai multi decat cei ce intra prin nasteri si prin spor migratoriu. Aceasta este concluzia de baza a studiului nostru si ea limpezeste, credem noi, chestiunea raspunderilor.