Arii naturale protejate

Arii naturale protejate

Sunt vizate teritorii declarate ca atare si ocrotite prin lege, in cuprinsul carora se gasesc plante, animale, minereuri si/sau formatiuni geologice rare, care prezinta importanta din punct de vedere stiintific. In astfel de situatii, legea ocroteste, de regula, un anumit teritoriu, o arie protajata declarata ca atare, cu flora si fauna, formatiuni geologice etc. aflate pe ele, ca un complex natural de interes deosebit.

Ariile protejate mai mari, in care regimul de protectie se extinde asupra tuturor componentelor cadrului natural, se numesc parcuri nationale. Ele cuprind suprafete de teren si/sau de apa ce pastreza nemodificat cadrul natural cu flora si fauna sa, destinate cercetarii stiintifice , recreatiei si turismului. In aceste parcuri, turismului ii sunt rezervate numai anumite trasee, iar bogatiile naturale sunt scoase din circuitul economic si juridic.

Ariile protejate mai pot cuprinde rezervatii nationale care, dupa obiectul ocrotirii, pot fi rezervatii naturale, forestiere, zoologice, botanice, ornitologice, geologice, paleontologice etc.

Pentru administrarea parcurilor nationale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar si a ariilor de protectie speciala avifaunistice a caror suprafata este mai mare de 4.000 ha, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2005 stipuleaza infiintarea Agentiei Nationale pentru Arii Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii, institutie publica in subordinea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, finantata din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, care are in subordine si/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridica.

Prin monument al naturii se inteleg "specii de animale si plante rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic". In afara celor enumerate, pot fi declarate monumente ale naturii pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade, locuri fosiliere situate in afara sau in interiorul perimetrelor construite etc.

"Monumentele naturii" au, asadar, un inteles mai restrans decat "rezervatiile";monumentul naturii priveste un element natural concret, individualizat.

Ariile naturale protejate si monumentele naturii sunt declarate ca atare "prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice".

Ariile naturale protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

Rolul statului in acest domeniu este evidentiat si in prevederea legii dupa care autoritatea centrala pentru protectia mediului, la propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii.

Autoritatile administratiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului sau a altor persoane juridice si fizice interesate, pe baza documentatiei avizate de catre Academia Romana, pot sa puna sub ocrotire provizorie in vederea declararii ca arii protejate sau monumente ale naturii anumite obiective care justifica aceasta.

Una dintre cele mai importante zone din tara noastra a fost declarata rezervatie prin lege. Astfel, prin Legea nr. 82/1993 a fost constituita Rezervatia Biosferei "Delta Dunarii", care este o zona de importanta nationala si internationala, trecuta pe lista patrimoniului mondial.

Cadrul legislativ privind conservarea si protectia ariilor naturale protejate si monumentelor naturii

Conceptul de "monument al naturii", acordat ariilor de interes biologic exceptional, s-a impus la noi pe plan stiintific, practic si legislativ in perioada interbelica.

Prima reglementare legala romaneasca in domeniu a fost Legea nr. 213/ 1930 pentru protectia monumentelor naturii, in baza careia a si fost infiintat primul parc national din Romania, in Muntii Retezat.

In prezent, regimul ariilor protejate si monumentelor naturii face obiectul Capitolului VIII din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2005 privind protectia mediului, la care se adauga Ordonanta de Urgenta nr. 236/2000 privind regimul juridic al ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. .

Reglementarilor nationale li se alatura si cele internationale, cum ar fi Conventia privind patrimoniul mondial cultural si natural (adoptata la Conferinta Generala a O.N.U. pentru Educatie, Stiinta si Cultura de la Stockholm, din noiembrie 1972) - la care Romania a aderat prin Decretul nr. 87/1990.

Obligatiile persoanelor fizice si juridice domeniul protejarii ariilor naturale

Detinatorii de arii naturale protejate sau monumente ale naturii au obligatia de a conserva, intretine si asigura paza acestora in conditiile stabilite de lege si statutele sau regulamentele lor de functionare.

Detinatorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor naturale protejate, monumentelor naturii sau pe ale caror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generatiilor viitoare.

Persoanele fizice sau juridice care detin, cu titlu de proprietate, terenuri pe teritoriul rezervatiei sunt obligate sa le gospodareasca prin mijloace ecologice admise, traditionale sau recomandate de autoritatile stiintifice.

Sunt interzise culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice , speologice si paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii. De asemeni, este interzisa introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, a culturilor de microorganisme, plante si animale vii, fara acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protectia mediului, in urma consultarii cu Academia Romana.

Din economia legislatiei noastre privitoare la regimul ariilor naturale protejate si monumentelor naturii rezulta o serie de obligatii precum: neexecutarea de lucrari de amenajare si de constructie de orice natura fara autorizatie; sa nu se recolteze sau sa se distruga ouale pasarilor salbatice; sa nu se distruga cuiburile sau locurile de cuibarit ale acestora; sa nu se produca - indiferent prin ce mijloace - zgomote intense in perimetrele zonelor de cuibarit sau de adapost al pasarilor; sa nu se fotografieze sau filmeze in scop comercial sau fara plata taxelor legale (daca exista) etc.

Raspunderi si sanctiuni

In acest domeniu al protectiei mediului, problema raspunderii civile (reparatorii) pentru prejudiciile cauzate se solutioneaza potrivit principiului "poluatorul plateste" si regulilor raspunderii obiective (care are loc independent de culpa).

Raspunderea contraventionala intervine foarte des pentru nerespectarea regulilor referitoare la protectia ariilor protejate si monumentelor naturii.

Raspunderea penala poate sa intervina atunci cand fapta savarsita este incriminata de legea penala.