Controlul calitatii mediului

Controlul calitatii mediului

Un control real al calitatii mediului trebuie realizat pe baza unor principii si reguli stricte si unitare, unanim acceptate.

Supravegherea mediului se face de foarte multa vreme, dar nu in mod organizat. In acest sistem se incadreaza observatiile privind schimbarile climatice, secetele, inundatiile si alte fenomene naturale pe care le gasim in scrierile cuneiforme, egiptene sau romane precum si in diferitele cronici din Evul Mediu. Aceste observatii au putut fi sintetizate in lucrari de previziune a vremii si productiilor agricole (in tara noastra un asemenea rol l-a avut o carte populara - Gromovnicul - care in urma cu decenii era urmarita cu toata seriozitatea de tarani).

Odata cu dezvoltarea stiintei, observatiile se fac sistematic si metodic, se creaza aparate si sisteme de masurare prin intermediul carora sunt inregistrate pe perioade lungi unii parametri ai mediului cu ar fi temperatura, umiditatea, radiatia solara, nivelul si viteza de curgere a apelor. Ulterior specialistii diferitelor discipline se organizeaza pentru a crea sisteme de masura unitare pentru climatologie, hidrologie, pedologie, etc. iar mai tarziu pentru masurarea poluarii. Se trece astfel de la perioada empirica la cea de urmarire sistematica pe baza stiintifica a principalilor parametri ai mediului inconjurator.

Datele cele mai vechi si mai numeroase sunt cele inregistrate in climatologie. Ele sunt urmate apoi de cele din hidrologie, pedologie, chimia aerului, apei, solului sau biologie. In ultimele decenii, sistemul de control al calitatii mediului a evoluat rapid, s-a organizat si pus pe baze stiintifice, a capatat o importanta transnationala si a atins dimensiuni planetare. In prezent o componenta majora a acestui sistem de control o au masuratorile satelitare prin teledetectie.

Supravegherea mediului se realizeaza de catre oameni de stiinta. La inceput acestia lucrau mai mult sau mai putin independent unii de altii, folosind metode si tehnici diferite, uneori chiar sisteme proprii, sau in cel mai bun caz standardele tarii respective. Rezultatele muncii lor erau publicate in diferite reviste, fapt ce ingreuna coroborarea si compararea datelor. De aceea doar rareori se ajungea la concluzii unanim acceptate; uniformizarea metodelor iar apoi compararea pe aceasta baza a rezultatelor a devenit treptat o problema prioritara. Ca urmare s-au organizat conferinte, comitete de experti si intalniri intre specialisti care trebuiau sa analizeze, sa compare si sa realizeze o corelare a datelor, sa precizeze reguli unanim acceptate pe baza carora sa se faca masuratorile anumitor parametri, cu anumite aparate si la anumite perioade de timp. Rezultatele astfel obtinute urmau sa fie puse la dispozitia tuturor celor interesati.

Framantarile generate de aceste probleme au impus crearea unui sistem de control (monitorizare) unitar care functioneaza la nivel planetar. Acest sistem a fost generat de necesitatea de a da raspuns la cateva intrebari fundamentale si anume:

A.     Probleme legate de colectarea datelor:

Cine realizeaza si finanteaza sistemul de control al calitatii mediului?

Care sunt scopurile si obiectivele programului de monitoring?

Ce metode trebuie folosite in masurarea sistematica in timp a variabilelor si proceselor?

La ce scara de timp se realizeaza monitoringul si care este frecventa de colectare a datelor?

Ce variabile si procese au fost alese si care sunt cele mai bune variabile care pot satisface obiectivele programului de monitorizare a mediului?

B.     Probleme legate de analiza, prezentarea si interpretarea datelor:

Ce metode sunt folosite pentru analiza datelor?

Au fost datele interpretate bine si corect?

Care sunt datele si cum sunt acestea prezentate pentru a da maximum de informatii in conditiile realizarii unei audiente maxime?

La trecerea in revista a principalelor momente care au dus la crearea sistemului global de monitorizare a mediului, cateva date sunt semnificative:

1948 - infiintarea Uniunii Internationale pentru Protectia Naturii (IUPN) care in 1957 se transforma in Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale (IUCN);

1962 - apare cartea scriitoarei Rachel Carson "Silent spring", o zguduitoare avertizare a dezastrelor pe care le poate determina omul daca nu ia masuri eficiente de protectie a naturii;

1964 - se infiinteaza Consiliul International al Uniunilor Stiintifice (ICSU);

1968 - UNESCO organizeaza prima conferinta asupra Biosferei;

- UNESCO creaza o comisie insarcinata cu stabilirea parametrilor ce ar trebui urmariti in activitatea de control a calitatii mediului;

1971 - UNESCO lanseaza programul "MAB" (Man & Biosphere);

1972 - sub egida ONU se organizeaza la Stockholm prima conferinta asupra mediului inconjurator, la care se lanseaza conceptul de Sistem de Monitoring Global (GEMS) si se decide lansarea Programului Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (UNEP);

- apare prima carte a Clubului de la Roma - " Limitele cresterii" ( sub redactia lui Meadows);

1973 - apare sub redactia lui Munn cartea "Sistemul global de control al mediului inconjurator" care va sta la baza organizarii ulterioare a sistemului global de monitoring al mediului (GEMS). In aceasta carte se face pentru prima data o clasificare a principalilor factori importanti pentru controlul global al mediului (asa numita matrice Batelle - tab.1). Pe aceasta baza se demareaza organizarea diferitelor sisteme de control al calitatii mediului.

1980 - apare "Global 2000" - un raport elaborat de Departamentul de Stat si Consiliul pentru Calitatea Mediului din SUA si prezentat pentru prima data de presedintele Carter. Ulterior, an de an, presedintii SUA prezinta in fata natiunii un raport asupra starii mediului.

- apare "Strategia pentru conservare la nivel planetar" publicata de IUCN in care sunt precizate 3 obiective prioritare:

mentinerea proceselor ecologice si a sistemelor de suport a vietii;

pastrarea diversitatii genetice si conservarea speciilor salbatice;

asigurarea utilizarii pe timp indelungat a speciilor si ecosistemelor si folosirea cu grija a tuturor resurselor naturale tinand seama de considerentul ca ele sunt necesare nu numai acum ci si generatiilor viitoare.

1982 - Conferinta ONU de la Nairobi organizata pentru a constata progresele realizate in cei 10 ani care au trecut de la Conferinta de la Stockholm;

- ONU adopta Carta Mondiala a naturii;

- Holdgate, Kassas si White publica "Starea mediului 1972-1982";

- Uniunea Internationala a Stiintelor Biologice (IUBS) initiaza programul de bioindicatori;

1983 - Adunarea Generala ONU creaza Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare;

- are loc primul din seria de simpozioane dedicate monitoringului organizat de IUBS;

1985 - se adopta Directiva Uniunii Europene cu privire la gestionarea impacturilor asupra mediului;

1987 - este publicat raportul comisiei Bruntland "Viitorul nostru comun" in care se pun bazele conceptului de dezvoltare durabila;

1989 - IUCN publica "De la strategie la actiune" - un raspuns la raportul Bruntland;

1992 - are loc la Rio de Janeiro Conferinta ONU pentru Mediu si Dezvoltare;

1993 - la initiativa Societatii Internationale de Ecologie (INTECOL), se lanseaza la Cuernavaca programul de cercetari ecologice "Initiativa Internationala pentru o Biosfera Durabila (ISBI)".

Urmare a acestor activitati, de la nivel ONU la cel al organizatiilor create de aceasta cat si de la nivelele locale si regionale a aparut si s-a conturat un sistem coerent si unitar de supraveghere a calitatii mediului. El a fost pus in practica de 2 organizatii internationale:

Ø   Programul Natiunilor Unite pentru Mediul inconjurator (PNUE) si

Ø   Consiliul International al Uniunilor Stiintifice care actioneaza pentru Comitetul Stiintific pentru Poblemele Mediului (SCOPE)

Programul de monitorizare a mediului la nivel planetar are 4 componente:

Sistemul global de monitorizare a mediului (Global Environmental Monitoring System - GEMS)

Monitoringul de fond, global integrat (Integrated Global Background Monitoring - IGBM)

Registrul International pentru substante chimice potential toxice (International register of Potential Toxic Chemicals - IRPTC)

Sistemul de informatii privitoare la mediu - INFOTERRA

Tabel 1. Clasificarea factorilor importanti in matricea Batelle (1973)

I.            SFERA ECOLOGICA

II.         SFERA PERCEPTIILOR

Pe uscat

roci, la suprafata

forme de relief si caracterul biotopurilor, sistematizarile si dispunerea structurilor

In aer

mirosuri

zgomote

In apa

ingrediente

granita apa-uscat

emisiuni plutitoare si mirosuri

suprafata apelor

raporturi padure-apa

Biota

animale domestice

animale salbatice

tipuri de vegetatie

variabilitatea in limita tipurilor de vegetatie

Obiecte artificiale

universul civilizatiei materiale

Adjuvante complexe

efectul complexitatii

complexitate unicat

III.       SFERA ACTIVITATILOR UMANE SI SOCIALE

Invatamant - stiinta

arheologie

economie

Aspecte istorice

arhitectura si stil

evenimente

oameni

religie si cultura

granita dintre traditional si revolutionar

Aspecte etico - religioase

nationalitati si obiceiuri

grupari etnice si politice

grupari religioase

Aspecte ale vietii culturale

viata culturala de grup

viata in retragere, izolare

problematici de viitor

simtul unitatii cu natura

Particularitatile vietii oamenilor

posibilitatea gasirii unui loc de munca

posibilitatea gasirii unei locuinte

interactiuni sociale