STRATEGII SI POLITICI DE MEDIU

STRATEGII SI POLITICI DE MEDIU

Conceptele de strategie si politica

Strategia de mediu este ansamblul obiectivelor majore, pe termen lung, al modalitatilor principale de realizare ca si al resurselor alocate pentru protectia mediului.

Pricipalele componente ale strategiei sunt:

a)      Obiectivele ce au in vedere orizonturi mai indelungate de timp, de regula 5-10 ani, care se refera la ansamblul activitatilor si actiunilor de protectie si conservare a mediului sau la componentele majore ale acestuia, respectiv protectia si conservarea factorilor de mediu (aer, apa, sol, biodiversitate). Un asemenea obiectiv il reprezinta, de exemplu, prevenirea riscurilor naturale (cutremure, uragane, surpari de teren etc) sau limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera;

b)      Modalitatile de realizare a obiectivelor indica mijloacele sau caile care trebuie urmate pentru atingerea scopurilor (obiectivelor) propuse. Alegerea unei modalitati sau a alteia dintre variantele existente depinde de caracteristicile cantitative si calitative ale activitatii de protectia mediului;

c)      Resursele alocate sunt prevazute in strategii, de regula, sub forma globala, respectiv sub forma fondurilor de investitii, eventual cu precizarea partii ce revine resurselor umane si materiale necesare. Totodata se indica si sursa de alimentare (surse private, guvernamentale, imprumuturi din banci sau    agentii internationale);

d)      Termenele se refera, de regula, la data declansarii aplicarii strategiei, termenele intermediare ce marcheaza evolutii semnificative in realizarea obiectivelor strategice, precum si termenul final cand se prevede incheierea implementarii strategiei.

Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor de mediu. De exemplu, politica de folosire a apei potabile.

Politica cuprinde un set de norme sau ghiduri pentru realizarea obiectivelor strategice care se refera la ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale acestora.

Strategii si politici de mediu in tarile dezvoltate

Obiectivul fundamental al strategiilor si politicilor nationale de mediu il constituie prevenirea si combaterea poluarii sub toate formele de manifestare. Acest obiectiv apare enuntat in toate actele si documentele oficiale legislative, elaborate de catre autoritatile guvernamentale.

De exemplu, in Actul Unic European (1987) se stipuleaza necesitatea atestarii politicilor comune la nivelul celor 12 state membre ale Comunitatii Economice Europene.

De ce a fost necesara o politica comuna in domeniul protectiei mediului?

Din cel putin trei ratiuni, adica:

In primul rand, poluarea nu cunoaste frontiere, deci problemele de mediu nu pot fi rezolvate doar in cadrul strict national, ci necesita spatii mai intinse;

Necesitatea unei politici comune este justificata pe considerente economice;

In al treilea rand, necesitatea unei politici comune decurge din insusi obiectivul fundamental al crearii Pietei Comune (Tratatul de la Roma, 1956) prin care se mentiona "asigurarea conditiilor de viata si de munca ale cetatenilor tarilor membre si dezvoltarea armonioasa a activitatilor economice". Desi obiectivul nu face o referire expresa la protectia mediului, se considera ca acesta o implica.

Incepand cu anul 1972 (Prima Conferinta pentru mediu si dezvoltare de la Stockholm) au fost adoptate cinci programe la nivelul Uniunii Europene (fosta Piata Comuna), in care actiunile pentru protectia mediului sunt comune.

Principiile strategiilor si politicilor de mediu

Enuntate la nivel national, principiile care orienteaza elaborarea strategiilor si politicilor de mediu stau si la baza tuturor actiunilor intreprinse pe plan mondial. Selectam urmatoarele principii:

a)      Principiul actiunii preventive consta in luarea unor masuri "in amonte", adica a masurilor care urmaresc sa preintampine efectele nocive chiar la sursa, pritr-o reducere graduala a sarcinii poluante;

b)      Principiul "poluatorul plateste" cere ca costurile poluarii sa fie suportate de cel ce o provoaca, respectiv de catre posesorul instalatiilor industriale care emit poluanti cu repercursiuni asupra sanatatii umane si a mediului inconjurator;

c)      Principiul "consumatorul plateste" cere transferarea costurilor de mediu asupra consumatorilor prin includerea in preturile de vanzare;

d)      Principiul regenerarii mediului impune ca masurile intreprinse pentru reducerea poluarii la sursa sa fie asociate cu stabilirea unor obiective de limitare a noxelor, limite care nu pot fi depasite decat cu riscul degradarii intregului sistem ecologic.

Pentru tarile membre ale Uniunii Europene, se aplica si alte principii cum ar fi:

e)      Principiul subsidiaritatii se caracterizeaza prin inlocuirea unor actiunicu caracter ecologic intreprinse la nivel national cu cele realizate la nivel comunitar. Aplicarea acestui principiu face ca statele membre sa asigure finantarea si realizarea la nivel national a altor masuri decat cele preconizate pe ansamblul UE;

f)        Principiul reducerii poluarii prin folosirea celor mai avansate tehnologii utilizabile in prezent cere ca lupta contra degradarii mediului sa fie coroborata cu rezultatele tehnologice de varf si a "ecotehnologiilor", ca si cu progresele stiintifice pentru limitarea efectelor nocive asupra sanatatii umane si a mediului natural.

Ca urmare a Agendei 2000 si a Declaratiei de la Rio (Rio de Janeiro, 1992) au fost incluse si alte principii cum ar fi:

g)      Principiul conducerii si coordonarii directe de catre guvern a politicilor si strategiilor nationale de mediu, parti componente ale programelor economice;

h)      Principiul obligativitatii participarii si responsabilitatii societatii civile la luarea deciziilor si sustinerii actiunilor privind mediul.