CHELTUIELILE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

Clasificarea cheltuielilor

Volumul si structura cheltuielilor cu protectia mediului difera de la o tara la alta, chiar de la o regiune la alta in interiorul aceleiasi tari, in functie de potentialul economic si structura sectoriala a economiei nationale pe de o parte si de prioritatile mediului pe de alta parte.Din punct de vedere structural, cheltuielile cu protectia mediului se impart in doua categorii:

A.     cheltuielile curente

B.     cheltuielile de investitii

A.     Cheltuielile curente cu protectia mediului cuprind:

Cheltuielile pentru epurarea (neutralizarea sau tratarea) poluantilor

Exprima efortul material, financiar si uman legat de functionarea statiilor si a instalatiilor de epurare a reziduurilor nocive: materii prime, materiale, energie, combustibil, amortizare, reparatii, salarii si alte cheltuieli de manopera. Se suporta de poluator.

Cheltuieli pentru controlul si expertizele privind gradul de poluare

Aceasta grupa cuprinde valori mari la capitalul de amortismente, pentru ca aparatura si expertizele sunt foarte costisitoare. Se mai include cheltuielile cu personalul ce deserveste aparatura si cheltuielile de intretinere si reparare. Cand aceasta activitate se desfasoara la nivel de intreprindere, atunci toate cheltuielile sunt suportate din costurile de productie.

Cheltuielile pentru transportul si depozitarea reziduurilor

Cuprind in principal consumul de carburanti, salariile personalului si cheltuielile cu depozitarea. Trebuie suportate de poluator. In cazul deseurilor foarte toxice (radioactive), aceste costuri se suporta atat din buget, cat si de catre poluator.

Cheltuielile pentru recuperarea si valorificarea deseurilor si a reziduurilor

Se include cheltuielile de prelucrare, fie ca acestea se realizeaza in cadrul unitatii economice respective, fie contra plata in unitati specializate. In cadrul acestor cheltuieli pot sa apara si economii (de exemplu, prin valorificarea unor deseuri materiale, namoluri rezultate din procesul de epurare si ape uzate pentru agricultura). Cand recuperarea si valorificarea se face in cadrul firmei, cheltuielile se suporta de catre aceasta, iar cand se desfasoara in interesul altora, atunci costul revine beneficiarilor.

Cheltuielile de cercetare si dezvoltare tehnologica in domeniul protectiei mediului inconjurator

Cuprind salariile personalului ce lucreaza in acest domeniu, cheltuielile cu materialele, energia, amortismentele, reparatiile. Aceste cheltuieli se suporta din costurile de productie atunci cand se desfasoara la nivel de firma sau de la buget daca au loc in institute publice specializate.

Penalitati pentru depasirea gradului admis de poluare

Se efectueaza de catre poluator din veniturile incasate, datorita nerespectarii reglementarilor de mediu. Ele reprezinta mijloace banesti ce se varsa la bugetul statului sau la bugetul local. Se acopera din costurile de productie. Uneori poluatorii considera mai avantajos sa plateasca penalitati dacat sa efectueze cheltuieli cu epurarea poluantilor. De aceea este necesar ca acestea sa fie astfel corelate incat sa-l determine pe poluator sa adopte o atitudine activa de depoluare (de exemplu, schimbarea tehnologiilor).

Cheltuieli pentru refacerea daunelor provocate de poluarea neanihilata

Acestea sunt foarte diverse, in functie de efectele pe care le are poluarea sau de natura poluantului si difera de la o perioada la alta si de la o zona la alta. In acest caz este foarte importanta valoarea prejudiciilor, delimitarea lor pe cauze si identificarea poluatorului care trebuie sa suporte refacerea lor.

B.     Cheltuielile de investitii in capital fix pentru protectia mediului (statii de epurare, instalatii si aparatura de masura si control etc)

Reprezinta ponderea cea mai mare (70-75%) in totalul cheltuielilor cu protectia mediului. In unele ramuri cu impact deosebit asupra mediului, investitiile in mijloace tehnice de epurare ajung la 10-15% din volumul total al investitiilor, cum este cazul intreprinderilor chimice sau metalurgice. Aceste cheltuieli se recupereaza de la beneficiarii intreprinderii prin includerea lor in costurile de productie sub forma de amortismente.

Eficienta economica a cheltuielilor cu protectia mediului

Cheltuielile ce se fac in scopul mentinerii calitatii mediului depind de mai multi factori, precum:

-volumul si structura productiei materiale;

-structura tehnicilor si tehnologiilor utilizate;

-amploarea procesului de reciclare a subproduselor si valorificare a deseurilor;

-dimensiunea activitatii propriu-zise de protectie a mediului.

Asa de pilda, costurile pentru neutralizarea poluantilor cresc odata cu cresterea volumului reziduurilor nocive, care la randul lor depind de volumul fizic al productiei, de structura acesteia, de tipul tehnologiilor folosite, de natura materiilor prime s.a.m.d. De aici se desprinde concluzia ca eficienta economica a cheltuielilor cu protectia medilui este influentata de o serie de factori exogeni activitatii de poluare.

In legatura cu eficienta cheltuielilor pentru mediu se impun doua precizari:

nu este posibila inlaturarea completa si definitiva a poluarii, atat din punt de vedere tehnologic, cat si economic; cheltuielile ar fi atat de mari incat nici o societate nu si-ar putea permite acest fapt;

procesul de mentinere a calitatii mediului la un nivel acceptabil si foarte bun necesita cheltuieli insemnate, fapt ce afecteaza mersul general al economiilor si al afacerilor, influenteaza productivitatea muncii, in unele cazuri cu consecinte nedorite asupra nivelului salariilor si preturilor.

De aceea, este deosebit de importanta urmarirea riguroasa a eficientei economice a cheltuielilor cu protectia mediului. Eficienta (E) economica se obtine prin raportarea efectelor obtinute in directia imbunatatirii calitatii factorilor de mediu la eforturile, respectiv cheltuielile efectuate cu masurile de depoluare, respectiv

E=E_f   

C_t

unde E_f - efectele

C_t - cheltuielile totale (investitii si cheltuieli curente) cu

protectia mediului

sau invers

E'=C_t

E_f

Conditia de eficienta este ca E ≥ E lim, unde

E lim - efiecienta limita sub care nu se poate cobori deoarece ar insemna o pierdere pentru orice proprietar de capital

E lim = r _d     + r _i + r _r, unde

r _d = rata dobanzii

r _i = rata inflatiei

r _r = rata riscului

Problema cea mai semnificativa este determinarea optimului economic, adica a eficientei maxime a activitatii de protectie a mediului, dat fiind faptul ca intotdeauna exista si un optim tehnic, iar poluarea nu poate fi anihilata in totalitate.

Prin urmare nivelul optim al eficientei se obtine atunci cand raportul dintre efecte si cheltuieli este maxim, respectiv

Ec(x) /C(x) - maxim, unde

Ec(x) - economiile ce apar prin inlaturarea pagubelor;

C(x) - cheltuielile antipoluante

x - gradul de puritate a mediului (indirect este randamentul statiilor de epurare)

Sub forma inversa:

C(x) / Ec(x) - minim,

adica cheltuielile cu protectia mediului au eficienta cea mai mare atunci cand valoarea lor raportata la valoarea pagubelor inlaturate (economiile obtinute) este minima.