Solutii globale la probleme globale: stoparea degradarii stratului de ozon

Solutii globale la probleme globale: stoparea degradarii stratului de ozon

Alternative la folosirea CFC‑urilor. Principala solutie a problemei distrugerii paturii de ozon este oprirea producerii si consumului de CFC. Bineinteles ca pentru aceasta trebuie sa existe alternative. Si alternative exista.

Pentru sistemele de racire - amestecul de propan/butan care se gaseste in noile modele de frigidere.

Pentru solventi - ape neionizate, gheata, curatire semiuda, gaze sub presiune - acestea sunt alternative pentru procesele de spalare a sistemelor electronice folosite pentru productia de computere.

Pentru aerosoli - pulverizatoare mecanice, non‑spray‑uri, gaze sub presiune si inhalatoare de praf uscat pentru folosinta medicala.

Pentru extinctoare - folosirea amestecurilor de gaze inerte precum azot/argon sau dioxid de carbon/azot/argon ce pot inlocui folosirea halonilor.

Protocolul de la Montreal

Datorita rapoartelor ingrijoratoare ale oamenilor de stiinta cu privire la marele pericol ce planeaza asupra unei componente esentiale ale ecosistemului terestru - patura de ozon - s‑au facut simtite primele reactii ale statelor lumii. Pasul de la inceput a fost semnarea Conventiei de la Viena in martie 1985, ratificata apoi de 20 de state.

Urmatoarea intalnire a avut loc in 1987, cand a fost semnat Protocolul de la Montreal care a intrat in vigoare pe 1 ianuarie 1989, si ratificat in timp de peste 130 de state.

Protocolul prevede diminuarea treptata urmata de oprirea productiei si utilizarii substantelor de tip CFC.

Exista tari cu politici chiar mai restrictive decat prevederile Protocolului de la Montreal, dar mai important este sa se puna in evidenta caile prin care fenomenul de deteriorare a stratului de ozon poate fi mai strict pus sub control. Dintre aceste cai se mentioneaza:

- scheme de reducere voluntara a consumului de CFC sau ODS initiate de guvern, la nivelul ramurilor si subramurilor industriale sau a marilor firme industriale si introducerea etichetarii ecologice;

- consolidarea activitatii de cercetare-dezvoltare, consumatorii si furnizorii de CFC/ODS fiind obligati sa apeleze la "cea mai buna tehnologie disponibila" in desfasurarea activitatilor productive;

- interzicerea fabricarii si utilizarii unor CFC lasand la dispozitia celor interesati sa-si adapteze productia;

- solicitarea de ajutor financiar strain sau mobilizarea unor fonduri financiare proprii (de tipul Fondului de Mediu) in favoarea conversiei industriei catre alternative la ODS;

- punerea sub control a importului de ODS. La aceasta masura eficace a apelat majoritatea tarilor ce au aderat la Protocolul de la Montreal, tarile Comunitatii Europene protejandu-si economia nationala prin controlul importurilor de ODS inca din anul 1988.

In ceea ce priveste Romania, vor trebui facute in continuare eforturi pentru incadrarea in prevederile Acordului de la Montreal, in privinta restructurarii industriei, adoptarea de programe de cercetare, controlul mai sever al importurilor de aparate, produse cosmetice etc.

- procesul de restructurare a industriei este necesar sa includa si criteriile protectiei stratului de ozon.

Oportunitatile economiei romanesti la obiectivul devansarii termenelor de punere sub control a stratului de ozon sunt urmatoarele:

initiative evidente la nivelul agentilor economici, Fabrica de Frigidere-Gaesti, devanseaza preocuparile decidentilor guvernamentali in domeniul controlului utilizarii CFC;

potentialul national de cercetare-dezvoltare are capacitatea de a se implica in elaborarea de solutii alternative la productia /consumul de CFC si de ODS in perspectiva;

In concluzie, obiectivul propus pentru o politica nationala de protectie a stratului de ozon, in lumina prevederilor Protocolului de la Montreal, este urmarirea graficului de reducere /sistare a utilizarii / fabricarii CFC si, in general a ODS, in conformitate cu cerintele acordurilor internationale.