Ape de zacamant - gospodarirea apelor

Geologie

Gospodarirea apelor

Gospodarirea apelor

Datorita importantei de netagaduit a apei pentru viata si societate (materie prima pentru activitati productive, sursa de energie,cale de transport, factor determinant in mentinerea echilubrului ecologic), orice govern sau stat are datoria sa desfasoare activitati de gospodarire a apelor, urmarindu-se indeosebi:

conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa, precum si asigurarea unei curgeri libere a apelor;

protectia impotriva oricarei forme de poluare si de modificare a caracteristicilor resurselor de apa, a malurilor si albiilor sau cuvetelor acestora;

refacerea calitatii apelor de suprafata si subterane;

consrevarea si protejarea ecosistemelor acvatice;

asigurarea alimentarii cu apa potabila a populatiei si a salubritatii publice;

valorificarea complexa a apelor ca resursa economica si repartitia rationala si echilibrata a acestei resurse, cu mentinerea si cu ameliorarea calitatii si productivitatii naturale a apelor;

apararea impotriva inundatiilor si oricaror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;

satisfacerea cerintelor de apa pentru agricultura, industrie, producere de energie, transporturi, turism;

Activitatea de gospodarire unitara, rationala a apelor se desfasoara pe 11 bazine hidrografice, ca entitati geografice indivizibile de gospodarire a resurselor de apa. In acelasi timp gospodarirea apelor trebuie sa considere ca un tot unitar apele de suparafata si subterane atat sub aspect cantitativ cat si calitativ, in scopul asigurarii dezvoltarii durabile a societatii.

Gospodarirea apelor se bazeaza pe principiul solidaritatii umane si interesului comun, realizabil prin colaborare si cooperare la toate nivelurile:administratie publica, utilizatori de apa, reprezentanti ai colectivitatilor locale si ai populatiei.

Gospodarirea resurselor de apa ale Romaniei cuprinde numeroase activitati tehnice, economice si legislative care constau in principal in urmatoarele:

a)       cunoasterea resureslor de apa;

b)      amenajarea bazinelor hidrografice;

c)       regimul de folosire a apelor;

d)      regimul de folosire si de protectie a albiilor, a malurilor si a lucrarilor de gospodarire a apelor;

e)       apararea impotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase si accidentelor la constructii hidrotehnice;

f)        mecanismul economic din domeniul apelor;

Cunoasterea resurselor de apa

In aceasta grupa de activitati sunt cuprinse :

cunoastrea cantitativa si calitativa a resurselor de apa ale tarii (activitate de supraveghere, observatii si masuratori asupra fenomenelor hidrometeorologice si resurselor de apa);

prognozele privind evolutia naturala a acestora;

efectele activitatilor antropice;

cercetari multi disciplinare;

Amenajarea bazinelor hidrografice In vederea stabilirii orientarii fundamentale privind gospodarirea resurselor de apa, se elaboreaza scheme-cadru de amenajare si gospodarire a apelor, pe bazine sau grupe de bazine hidrografice. In conformitate cu schemele-cadru, se elaboreaza programe de dezvolare a lucrariilor, instalatiilor si amenajarilor de gospodarire a apelor.

Lucrarile si amenajarile care se realizeaza pe ape sau care au legatura cu apele sunt:

lucrari, constructii si instalatii care asigura gospodarirea complexa a apelor, inclusive atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum ar fi: baraje, acumulari permanente sau nepermanente, derivatii de debite;

lucrari de folosire a apelor, cu constructiile si instalatiile aferente:alimentary cu apa potabila,industriala si pentru irigatii, amenajari piscicole, centrale hidroelectrice, amenajari balneare, turistice sau pentru agrement;

traversari de cursuri de apa cu lucrarile aferente:poduri, conducte, linii electrice;

lucrari si instalatii pentru urmarirea parametrilor hidrologici sau urmarirea automata a calitatii apelor;

lucrari, constructii si instalatii care se executa pe malul marii, pe fundul apelor maritime interioare si ale marii teritoriale, pe platou continental sau lucrari pentru apararea tarmului;

Regimul de folosire a apelor

Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apa (cu exceptia apelor geotermale), indifferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului.

Dreptul de folosinta a apelor de suprafata sau subterane, inclusiv al celor arteziene, se stabileste prin autorizatia de gospodarire a apelor. Acest drept include si evacurea(in resursele de apa) a apei uzate , a apei provenite din desecari ori drenaje.

Dupa scopul si modul in care se utilizeaza apa, folosintele de apa pot fi grupate in:

folosinte consumatoare de apa: alimentarile cu apa potabila si industriala, inclusive termocentralele, irigatiile;

folosinte neconsumatoare de apa: hidroenergetica, navigatia, sportul si turismul de apa(utilizeaza apa fara prelevarea ei din sursa sau restituie practice integral cantitatile de apa prelevate);

folosinte ale anumitor caracteristici calitative ale apelor( ape termale si minerale);

In vederea protectiei resurselor de apa nu sunt premise:

punerea in functiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea in functiune de noi ansambluri de locuinte, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de productie modificate care maresc gradul de inacrcare a apelor uzate, fara punerea concomitenta in functiune a retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurare;

realizarae de lucrari noi pentru alimentarea cu apa potabila sau industriala ori de extindere a celor existente, fara realizarea sau extinderea corespunzatoare a retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurarea necesare;

aruncarea sau introducerea in orice mod, in albiile cursurilor de apa, in cuvetele lacurilor sau ale baltilor, in Marea Neagra si in zonele umede, precum si depozitarea pe malurile acestora a deseurilor de orice fel;

evacuarea de ape uzate, in apele subterane, naturale sau de acumulare, iazuri, in balti sau in helestee;

utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuarile    ori scurgerile de apa menajere sau cu un continut periculos;

spalarea in cursuri de apa sau in lacuri si pe malurile acestora a vehiculelor, autovehiculelor a altor utilaje si aggregate mecanice, precum si a ambalajelor sau a obiectelor care au continut pesticide sau alte substante periculoase;

spalarea animalelor domestice dezinfectate cu substante toxice in afara locurilor special amenajate in acest scop;

aruncarea sau varsarea in instalatii sanitare sau in retele de canalizare a reziduurile petroliere sau a substantelor periculoase;

spalarea in cursurile de apa sau in lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a obiectelor de uz casnic, cu folosirea substantelor chimice de orice fel;

depozitarea si folosirea de fertilizanti, pesticide sau alte substante periculoase in zonele de protectie;

In scopul folosirii rationale si protejarii calitatii resurselor de apa, utilizatorii de apa au numeroase obligatii cum ar fi:

sa adopte tehnologii de productie cu cerinte de apa reduse si cat mai putin poluante, sa economiseasca apa prin recirculare sau folosire repetata, sa elimine risipa sis a diminueze pierderile de apa, sa reduca poluantii evacuate o data cu apele uzate si in namoluri;

sa asigure realizarea, intretinerea si exploatarea statiilor si instalatiilor de prelucrare a calitatii apelor la capacitatea autorizata, sa urmareasca eficienta acestora prin analize de laborator si sa intervina operativ pentru incadrarea indicatorilor de emisie in limitele admise pentru evacuarea apelor uzate;

sa respecte cu strictete disciplina si normele tehnologice in activitatile de productie care folosesc apa si evacueaza ape uzate, precum si in statiile si instalatiile de prelucrare a calitatii apelor;

sa urmareasca, prin foraje de observatii si control, starea calitatii apelor subterane din zona de influenta a depozitelor de reziduuri de orice fel;

Utilizatorii de apa, amplasati pe teritoriul localitatilor sau pe platforme industriale pot evacua apele uzate in retelele de canalizare publica sau in cele ale platformelor industriale numai cu respectarea conditiilor stabilite de detinatorul acestor retele si numai daca statiile de epurare finala ale localitatilor sau platformelor industriale respective au profil tehnologic necesar si capacitati disponibile. In taote cazurile este obligatorie preepurarea locala a apelor uzate provenite de la acesti utilizatori.

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia asigurarii gospodariri eficiente a apei distribuite in localitati, precum si colectarea apelor meteorice, canalizarea si epurarea apelor uzate.

Realizare alimentarii centralizate cu apa a satelor si comunelor cu distributie stradala, fara bransamente la locuinte, este conditionata numai de asigurarea scurgerii apei din rigolele stradale.

Apele de mina sau de zacamant pot fi evacuate in cursuri de apa, numai dupa epurarea lor corespunzatoare astfel incat sa fie respectate limitele admise pentru evacuarea in receptorii naturali de suprafata.

Apele uzate industriale,ca si apele de mina sau de zacamant pentru care nu exista tehnologii sau procedee de epurare eficiente, pot fi injectate numai in straturi de mare adancime, pe baza unor studii speciale.

Topirea teiului, canepii, inului si a altor plante textile in cursuri de apa, canale, lacuri artificiale, lacuri naturale sau in balti este interzisa.

Administratorii porturilor fluviale si maritime au obligatia de a realiza instalatii specializate pentru colectarea, preluarea si epurarea corespunzatoare a apelor uzate provenite de la nave    si instalatii plutitoare sau din scapari accidentale.

Folosirea, transportul si manipularea de deseuri si substante periculoase in zonele din jurul apelor si in alte locuri din care acestea ar putea ajunge in apele de suparafata, subterane sau marine se pot face numai in astfel de conditii incat sa nu aiba loc poluarea apelor.

Utilizatorii de apa care au produs o poluarea accidentala sunt obligatii sa ia masuri urgente pentru inlaturarea cauzelor si efectelor acestora si sa informeze imediat cea mai apropiata unitate de gospodarire a apelor asupra acestei poluari.

Gospodarirea apelor la nivel international

La nivel international, gospodarirea apelor este abordata in agenda 21, document elaborat in urma conferintei de la Rio (1992). In cele 40 de capitole sunt prezentate programe de dezvoltare durabila a celor mai importante domenii de activitate ale societatii umane.

Obiectivul general al palnului de actiune in domeniul apelor il reprezinta alimentarea cu apa de calitate corespunzatoare pentru intreaga populatie a planetei, odata cu conservarea functiilor hidrologice, biologice si chimice ale ecosistemelor, prin adaptarea activitatilor umane la capacitatile limitate ale naturii si prin combatarea vectorilor purtatori de boli, transmise prin intermediul apelor.

Gospodarirea integrata a resurselor de apa dulce este impusa de urmatoarele argumente :

resursele de apa sunt limitate;

distrugerea graduala si poluarea tot mai accentuata a resurselor de apa;

sporirea activitatilor incompatibile utilizatoare de apa;

Gospodarirea integrata trebuie sa acopere din punct de vedere cantitativ si calitativ atat apele de suprafata cat si cele subterane. In acest sens Agenda 21 propune programe pentru urmatoarele sectoare din domeniul gospodaririi apei dulci:

a)       dezvoltarea si gospodarirea integrata a resurselor de apa;

b)      evaluarea resurselor de apa;

c)       protectia resurselor de apa, calitatea apei si ecosistemele acvatice;

d)      alimentarea cu apa potabile si salubritatea;

e)       apa ca resursa pentru productia durabila de hrana si dezvoltare rurala;

f)        impactul schimbarilor climatice asupra resurselor de apa;

Dezvoltarea si gospodarirea integrata a resurselor de apa

Cresterea demografica si extinderea activitatilor economice genereaza aparitia conditiilor de diminuare a resurselor da apa, fapt ce afecteaza dezvoltarea economica a numeroase tari. Cererea de apa este in crestere, avand o distributie medie de aproximativ 70%-80% pentru irigatii, 20% pentru industrie si sub 6% pentru consumul casnic.

Resursele de apa dulce sunt finite si vulnerabile si prin urmare, devine extrem de importanta gospodarirea durabila a acestor resurse si integrarea planurilor si programelor sectoriale de utilizare a apelor in cadrul politicii economice si sociale la nivel national.

Obiectivul general urmarit il reprezinta satisfacerea necesitatilor de apa dulce ale tuturor tarilor, in vederea asigurarii unei dezvoltari durabile.

Evaluarea resurselor de apa

Evaluarea resurselor de apa constituie suportul practic al unei gospodariri durabile si o conditie prealabila pentru estimarea posibilitatilor de dezvoltare a acestor resurse.

La nivel global, cand necesitatea detinerii unor informatii cat mai precise si de maxima certitudine privind resursele de apa devine extrem de importanta, se constata o crestere a incapacitatilor serviciilor hidrologice si a organismelor asociate de a furniza astfel de informatii, in special legate de calitatea apelor subterane si de suprafata. Cauza principala o reprezinta lipsa resurselor financiare necesare pentru evalaurea reusrselor de apa, fragmentarea serviciilor hidrologice si lipsa personalului calificat. Astfel, tarile in curs de dezvoltare au acces tot mai limitat la noile tehnologii pentru colectarea datelor si contrlul gestiunii resurselor de apa.

Protectia resurselor de apa, calitatea apei si ecosistemele acvatice

Programele din aces sector au in vedere    urmatoarele aspecte:

gestiunea pe termen lung a resurselor de apa dulce ale globului necesita o gospodarire integrata a acestora, admitand existenta unei profunde interdependente intre cantitatea si calitatea apelor dulci. Astazi exista putine regiuni pe Pamant care nu se confrunta cu probleme, cum ar fi, piederea unor potentiale surse de alimentare cu apa dulce sau degradarea calitatii apelor si poluarea surselor de apa de suprafata si subterane;

principalele probleme care afecteaza calitatea raurilor si lacurilor sunt generate de diverse situatii, precum: neepurarea sau epurarea improprie a apelor uzate menajere, evacuarea necontrolata a apelor uzate industriale, piederea si distrugerea zonelor de captare;

consecintele masurabile constau in efectele negative asupra sanatatii umane si a ecosistemelor, desi in multe tari mijloacele pentru monitorizarea acestor efecte sunt inadecvate sau inexistente;

existenta unor perceptii incorecte asupra legaturilor existente intre dezvoltarea, managementul, utilizarea si tratarea resurselor de apa si a ecosistemelor acvatice;

Astfel obiectivul general al programelor din acest sector il reprezinta sanatatea oamenilor, si in acest scop trebuie evauate consecintele pe care diferiti utilizatori de apa le produc asupra mediului, in vederea aplicarii unor masuri care vizeaza controlul bolilor transmisibile pe calea apei si protectia ecosistemelor.

Alimentarea cu apa potabila si salubritatea

Obiectivele programelor din acest sector au in vedere faptul ca in tarile in curs de dezvoltare, aproximativ 80% din boli si peste 33% din cazurile de deces se datoreaza consumului de apa contaminata. De asemenea 33% din populatia tarilor in curs de dezvoltare nu beneficiaza de servicii de alimentare cu apa potabila si salubritate. In asemenea conditii obiectivul principal il reprezinta furnizarea pentru intreaga populatie a lumii, pe o baza durabila, a accesului la apa potabila in cantitati adecvate si la o salubritate corespunzatoare.

Acest obiectiv este fundamentat pe un set de patru principii:

protejarea mediului si a sanatatii printr-o gospodarire integrata a resurselor de apa si a deseurilor lichide si solide;

realizarea reformelor institutionale care sa asigure modificarea metodelor, atitudinilor si a comportamentelor in domeniul gospodaririi apelor;

gestionarea serviciilor la nivelul comunitatilor, urmarindu-se totodata implicarea tot mai accentuata a institutiilor locale in aplicarea si sprijinirea programelor din domeniul apelor si a celor destinate salubrizarii;

promovarea unor practici financiare functionale, realizabile printr-o mai buna gestionare a bunurilor existente, precum si prin utilizarea tehnologiilor adecvate;

Apa ca resursa pentru productia durabila de hrana si dezvoltare rurala

In acest sector se au in vedere urmatoarele considerente:

productia agricola depinde din ce in ce mai mult de eficienta metodelor de utilizare si conservare a apei, care constau in principal din dezvoltarea si exploatarea ssitemelor de irigatii, alimentarea cu apa a sectorului zootehnic si a pisciculturii;

realizarea securitatii alimentare constituie o prioritate majora pentru multe tari, care se confrunta in acelasi timp cu dificultati in economisirea apei chiar si pentru alte folosinte in afara celor agricole

erozunea solurilor, gestionarea deficienta si supraexploatarea resurselor naturale, precum si competitia severa pentru resursele de apa au influentat extinderea saraciei si a foametei in tarile in curs de dezvoltare;

Gospodarirea apelor statatoare de suprafata.

Gospodarirea apelor statatoare de suprafata se ocupa de apele din lacuri , balti si alte zone cu exces de umiditate; unii specialisti considera ca in domeniul de preocupari al acestei discipline trebuie incluse si marile inchise, care nu au legatura cu oceanul planetar cum sunt de exemplu Marea Caspica sau Marea Aral. Alimentarea acestor corpuri de apa fiind realizata in cea mai mare parte prin cursuri de apa, aceasta ramura nu poate fi complet separata de gospodarirea apelor curgatoare de suprafata, multe din lucrarile si masurile discutate anterior, fiind aplicabile si pentru apele statatoare.

Gospodarirea apelor statatoare se concentreaza asupra proceselor care au loc in lacuri si balti si care sunt specifice acestor forme ale apei. De exemplu, unele fenomene, cum ar fi stratificarea termica a apei, care au o influenta redusa in gospodarirea apelor curgatoare, pot fi mult mai importante pentru lacuri.

Multa vreme zonele mlastinoase erau considerate improprii pentru activitati economice productive si faceau obiectul unor proiecte de desecare si ameliorare, care sa asigure aducerea lor in circuitul productiv. In prezent, acest punct de vedere a fost modificat si importanta ecologica deosebita a acestor zone a fost recunoscuta. De aceea, in prezent, actiuni cum sunt mentinerea si protectia zonelor cu exces de umiditate sau restaurarea lor (adeseori prin revenirea la situatia anterioara executarii lucrarilor de desecare) au devenit obiective majore ale acestei ramuri a gospodaririi apelor. Exista insa si o interdependenta cu apele subterane din vecinatate si, in general, cu mediul subteran limitrof al lacurilor si baltilor, care face obiectul preocuparilor gospodaririi apelor statatoare.

Pe de alta parte, vegetatia din unele zonele umede, cum sunt diferite forme de stufaris, au un efect pozitiv asupra calitatii apelor. Aceste plante extrag din apa unele substante poluante. In multe zone de coasta, vegetatia din zonele umede are un efect de protectie a litoralului de efectele negative ale marii sau oceanelor. Gospodarirea apelor se are ca obiect si creerea artificiala a unor zone umede pentru a genera pe cale naturala asemenea efecte.

Deoarece evacuarea apelor din zonele statatoare se face mai mult prin evaporatie si infiltratii, in multe din aceste zone se constata o acumulare de substante, care nu mai pot fi evacuate. De aceea, gospodarirea calitatii apelor in aceste ape capata o importanta deosebita. De asemenea procesele biologice din apele statatoare au o amploare mai mare decat in apele curgatoare. Cresterea continutului de substante nutritive poate determina dezvoltarea excesiva a anumitor alge sau altor plante acvatice, care la randul lor influenteaza intregul ecosistem acvatic si pot genera noi procese biologice. Gospodarirea calitatii apelor statatoare are in vedere ansamblul de lucrari si de masuri necesare pentru a mentine sub control aceste fenomene si, daca este posibil, restaurarea corpurilor de apa si revenirea la situatiile anterioare deteriorarii calitatii.

Gospodarirea debitelor solide

Gospodarirea debitelor solide are drept obiect materialele solide antrenate de apa. Aceasta ramura se ocupa de influentarea tuturor proceselor legate de aluviuni, cum sunt cele de formare a debitelor solide pe versanti, de morfologie a albiilor, de utilizare a materialelor solide din albii si altele. Unele din caracteristicile calitative ale apelor cum sunt continutul in materiale in suspensie si turbiditatea sunt si parametrii de calitate a apelor, astfel incat intre gospodarirea apelor de suprafata si gospodarirea debitelor solide exista unele suprapuneri.

In analizele debitelor solide trebuie avut in vedere ca raurile au o anumita capacitate de transport a aluviunilor, capacitate care variaza de la un sector la altul functie de caracteristicile albiei. Daca, pe un anumit sector al raului, aluviunile aduse din amonte depasesc capacitatea de transport solid, excesul de aluviuni se depune, determinand ridicari ale fundului albiei; acest proces este denumit colmatare. Invers, in situatiile in care raurile cu albii in materiale aluvionare nu sunt alimentate cu aluviuni suficiente din amonte, aceste rauri vor antrena din albie materiale solide pana la acoperirea capacitatii de transport, ducand la eroziuni. In plus, capacitatea de transport solid depinde de debitele raurilor, fiind, in general, cu atat mai mare cu cat debitul este mai mare. Drept urmare, albiile raurilor se colmateaza la debite mici si se erodeaza la debite mari, in special in cazul viiturilor.

Aluviunile aduse de rauri au si un rol util. Ele sunt frecvent utilizate ca balast, pentru diferite lucrari de constructii, aluviunile aduse de rau alimentand cu noi materiale zonele de extragere, denumite balastiere. Printr-o gospodarire corespunzatoare a debitelor solide se poate ajunge la o mentinere a echilibrului natural, astfel incat sa nu se produca nici depuneri nici eroziuni excesive. Actiuni irationale, cum ar fi exploatarea excesiva de material aluvionar poate insa genera efecte nedorite, in general eroziuni al albiei, care sa pericliteze diferitele constructii din albii sau riverane. Alte efecte negative apar in situatiile in care albiile raurilor sunt barate, fie pentru a permite captarea apei, fie pentru realizarea unui lac de acumulare. Indiferent de scopul lor, lucrarile de barare a albiilor reduc vitezele de scurgere si, ca urmare, reduc si capacitatile de transport solid, determinand depuneri de materiale solide in amonte de baraje. Lucrari corespunzatoare de actionare asupra debitelor solide, cum ar fi realizarea unor senale de spalare a aluviunilor pot atenua aceste efecte, desi eliminarea lor totala nu este posibila decat in cazuri cu totul particulare.

O problema aparte este cea a stabilitatii albiilor. Adeseori, raurile care curg in materiale aluvionare isi modifica cursul. Aceste modificari pot fi relativ reduse, de exemplu cele provocate prin erodarea locala a malurilor sau pot fi de mare amploare, ducand la formarea unor albii cu totul noi. Asemenea modificari sunt determinate uneori si de fenomenul de meandrare, cursul raurilor fiind serpuit si formand meandre care se dezvolta in timp, devenind din ce in ce mai pronuntate pana in momentul in care ating un regim de instabilitate; in acest moment, raurile ajung sa taie cotul care formeaza meandrul respectiv, dar, pentru a ajunge iar intr-o stare de echilibru, creeaza un nou meandru in amonte sau in aval. Instabilitatea este de obicei mai pronuntata la debite mari, cand si vitezele de scurgere ale apei cresc. De aceea, multe din fenomenele de instabilitate se manifesta in perioadele de viitura. Problemele de instabilitate pot fi stapanite fie actionand asupra regimului debitelor lichide, reducand debitele mari in timpul carora albiile au tendinte accentuate de a-si modifica cursul fie prin lucrari de consolidare a albiilor.

BIBLIOGRAFIE

→ Ghiga, "Infrastructura teritoriala si dezvoltare urbana", Ed. Uranus, Bucuresti;

http/www.google.com;