Interactiunea omului cu mediul

Interactiunea omului cu mediul

APA

Un factor binecunoscut si evident de deteriorare a mediului sub influenta omului il constituie folosirea nejudicioasa de catre acesta a apei de suprafata, a apei subterane, a apei provenite din atmosfera. Rezulta o poluare la niveluri diferite a apelor de suprafata si subterane. Incepem sa intelegem ca solutia numeroaselor probleme hidrogeologice implica abordarea integrata a tuturor aspectelor legate de ciclul apei (Fig. 11.4 pentru apa de suprafata, 11.7 si 11.8 pentru cea subterana).

Apa este una din cele mai abundente si importante resurse naturale regenerabile (spre deosebire de resursele metalifere, nemetalifere si energetice). Totusi, peste 99% din apa pamantului nu este disponibila direct sau nu corespunde standardelor de utilizare in folosul omului din cauza salinitatii sau localizarii sale. Ansamblul de factori vizand alimentarea cu apa si utilizarea acesteia intr-o anumita zona de pe suprafata pamantului implica interactiuni intre ciclurile biochimic, hidrologic si petrografic. Evaluarea resurselor acvifere ale unei regiuni si caracteristicile modului de folosire se fac pe baza unui buget al apei dezvoltat pentru a defini variabilitatea naturala si disponibilitatea in apa.

In tarile industrializate, cu grad de urbanizare ridicat, volumul total de apa din ape curgatoare si subterane pentru consum se va restrange gradat, deoarece se preconizeaza echilibrarea necesitatilor ecologice ale acestor medii, de ex. habitatul vietii naturale locale, mai ales piscicole, de asemenea navigatia.

Poluarea apei este reprezentata de degradarea calitatii sale masurata pe baza criteriilor fizice, chimice si biologice Aceste criterii reprezentative iau in consideratie utilizarea preconizata a apei, abaterea de la normele standard, efectele asupra sanatatii publice si impactul ecologic.

Principalii poluanti ai apei sunt substantele organice in descompunere, ce consuma oxigenul, bacteriile / microorganismele, agentii patogeni, fertilizatorii si detergentii continand N si P, compusii sintetici organici si anorganici, uleiurile, metalele grele, substantele radioactive, emanatiile termice si sedimentele. Toate aceste tipuri de poluare trebuie monitorizate pe baza de programe nationale care sa conduca la cresterea calitatii apei.

Deplasarea descendenta a apei catre nivelul panzei freatice si prin acvifere este o parte integranta a ciclurilor hidrologice si petrografice. Prin migrare printr-un acvifer apa subterana isi poate imbunatati calitatea. Totusi, ea poate deveni pe alocuri nefasta pentru utilizare de catre oameni daca este contaminata natural sau artificial. In cazul poluarii apelor subterane, mediile fizic, biologic si geologic sunt diferite fata de cele specifice apelor de suprafata. Daca poluarea apelor superficiale de catre soluri este bine studiata, mai putin cunoscute sunt procesele subiacente din masa argilelor de a capta sau schimba anumite elemente chimice.

Poluarea unui acvifer poate rezulta din depozitarea deseurilor la suprafata sau in subteran (fig. 11.26 prezinta o asemenea situatie si posibilul remediu). Acest tip de poluare poate proveni si din pomparea in exces a apelor subterane in zona litorala, conducand la infiltrarea apei sarate in acviferele de apa dulce. Apa poluata poate fi tratata pentru refolosire (fig. 11.27).

In ansamblu, buna gospodarire a resurselor acvifere solicita o noua filozofie, care considera factorii combinati geologic, geografic si climatic, utilizand alternative creatoare.

Apa este parte integranta a ecosistemelor, alaturi de climat, soluri, consumul de agenti nutritivi. Orice modificare a acestor factori afecteaza ecosistemele. In general populatia se comporta in sensul degradarii ecosistemelor la scara regionala si chiar globala. Conditiile hidrologice, in particular calitatea si procesele specifice apelor de suprafata, devin factori limita in multe sisteme. Chiar si sistemul hidrologic global limita, adica oceanele, se confrunta cu problematica poluarii. Fig. 11.29 prezinta zonele majore de pe glob care evidentiaza poluarea oceanica sau asociata marilor lacuri. Regiunile respective coincid, in linii mari, cu zone puternic industrializate / poluante limitrofe mediului.

Construirea de mari baraje si rezervoare pe cursuri de apa importante, cum ar fi Mississippi, Nil sau Amazon, a determinat sau este pe cale sa determine modificari substantiale de mediu la ecosisteme regionale de mare anvergura.

Resursele acvifere in zonele cu mare umiditate ale globului (de ex. jungla amazoniana, care contine peste 50% din numarul speciilor de pe pamant) sunt toarte importante pentru productivitatea biologica, mai ales pentru peste si organisme cochiliforme ce reprezinta o importanta sursa de hrana a populatiei.