Reprezentarea grafica a datelor geologice

Reprezentarea grafica a datelor geologice

Cartografia geologica reprezinta operatiunea de transpunere pe o baza topografica a raporturilor geologice dintre diferitele formatiuni, de intocmire si interpretare a hartilor geologice. Aceste date geologice sunt colectate in munca de teren in care se studiaza geologia unui teritoriu pe baza examinarii deschiderilor existente in limitele perimetrului respectiv. Datele de observatie sunt notate in carnetul de teren servind la descifrarea structurii geologice a zonei investigate.

Pentru cartarea geologica a unui perimetru este necesara o harta topografica pe care se vor nota toate elementele geologice cunoscute, printr-o codificare speciala, folosindu-se in acest scop o serie de culori si semne conventionale a caror semnificatie este aratata printr-o legenda.

Harta topografica reprezinta o parte din suprafata sferoidala a Pamantului, figurata in plan orizontal. Transpunerea cu un grad de deformare cat mai redus a unei suprafete sferoidale pe o suprafata plana se numeste proiectie cartografica. Pentru cartarea geologica se folosesc harti la scari diferite, cel mai adesea utilizandu-se scara 1:25000, in care, relieful este redat cu ajutorul curbelor de nivel cu echidistantele trasate din 25 in 25 m, iar curbele ajutatoare din 5 in 5 m. Alegerea bazei topografice pentru lucrul pe teren este importanta, harta trebuie sa fie cat mai precisa si mai clara iar gradul de detaliu respectiv scara depinde de cat de detaliata se doreste a fi harta geologica.

Harta geologica a unei regiuni reda cu ajutorul semnelor si culorilor conventionale pe o baza topografica, extinderea la suprafata Pamantului a corpurilor de roci care alcatuiesc subsolul acelei regiuni, varsta lor geologica si relatiile spatiale in care se afla ele. Ea reprezinta o sinteza a ansamblului de date privind componenta petrografica, succesiunea stratigrafica si caracteristicile structurale obtinute in cadrul lucrarilor de cartare desfasurate pana la un moment dat, reflectand gradul de cunoastere a geologiei unei zone la data intocmirii hartii. La realizarea hartii sta astfel cartarea geologica, activitatea de teren desfasurata de geologi pentru inregistrarea tuturor datelor legate de corpurile de roci, extindere, relatii spatiale, eventuale accidente tectonice.

Prin analizarea hartii geologice, geologul are posibilitatea de a-si forma o imagine tridimensionala a structurii respectivului sector al scoartei terestre. Hartile geologice au o deosebita importanta teoretica si practica. Practic, ele servesc la descoperirea de zacaminte de minereuri, carbuni, petrol sau gaze, iar teoretic, servesc la studierea structurii si a istoriei geologice a unei portiuni din scoarta terestra.

Scara hartilor geologice

Hartile geologice se realizeaza la scari diferite. Alegerea scarii depinde de intinderea teritoriului a carui structura geologica este investigata si urmeaza a fi reprezentata si de scopul in care este intocmita harta respectiva. Hartile geologice pot fi astfel grupate in harti la scara mica, harti la scara mijlocie si harti la scara mare.

Hartile la scara mica (1:1000000-1:1500000) sunt harti de sinteza care redau trasaturile generale ale alcatuirii geologice a unor tari, continente sau a globului terestru in ansamblu.

Hartile la scara mijlocie (1:750000-1:200000) sunt harti regionale care redau structura geologica a unor tari, lanturi muntoase sau regiuni.

Hartile la scara mare (>1: 200000) sunt harti detaliate sau foarte detaliate, care redau amanuntit structura geologica a unor perimetre limitate. Se observa asadar ca o reprezentare cat mai detaliata presupune o scara cat mai mare si o suprafata cat mai redusa.

Scara hartilor reprezinta de fapt proportia in care este redusa suprafata studiata pentru a putea fi reprezentata pe harta la un anumit grad de detaliu convenit. Astfel, scara 1:100000 a unei harti inseamna reprezentarea a 10000 m de teren pe harta printr-un centimetru, respectiv 1 cm pe harta este echivalentul a 10 km de teren. In mod similar, scara 1:25000 reprezinta transpunerea pe harta a 250 m de teren printr-un centimetru.

Sectiunea geologica

Sectiunea geologica este reprezentarea grafica, la o anumita scara, a structurii geologice a unei regiuni, asa cum rezulta ea din intersectia cu un plan vertical. In construirea unei sectiuni se utilizeaza atat datele de observatie directa, redate pe harta geologica, cat si ansamblul de informatii geologice obtinute cu ajutorul forajelor, al lucrarilor miniere si al prospectiunilor geofizice. De obicei, sectiunile geologice se construiesc la aceeasi scara cu scara hartii geologice pe care o insotesc. In anumite cazuri, se poate insa admite o exagerare a scarii inaltimilor in raport cu cea a lungimilor, pentru a scoate in evidenta succesiunea depozitelor. Cele doua scari folosite vor fi notate separat, scara lungimilor si scara inaltimilor. Traseul sectiunilor se indica pe harta fie prin linii subtiri, continue, fie prin segmente de dreapta plasate la capetele fiecarei sectiuni, precum si in punctele de schimbare a directiei sectiunii. Aceste segmente de dreapta se noteaza cu cifre sau litere pentru recunoasterea lor.

Coloana stratigrafica

Coloana stratigrafica este o reprezentare a succesiunii formatiunilor geologice dintr-o regiune studiata, care reda grosimile normale, caracteristicile petrografice si raporturile stratigrafice dintre diferitele depozite. Ea se construieste, de regula, la o scara mai mare decat cea a hartii pe care o insoteste, pentru a putea reda detaliat constitutia zonei respective. La stanga coloanei se indica subdiviziunile stratigrafice si simbolurile adoptate pentru ele, iar la dreapta coloanei, se indica limitele de variatie a grosimii, caracteristicile litologice si principalele fosile caracteristice pentru fiecare subdiviziune. Pe coloana propriu-zisa se reprezinta, prin semne conventionale, constitutia litologica si raporturile de concordanta sau discordanta sau eventualele variatii laterale ale depozitelor.

Legenda hartii geologice

Reprezentarea grafica a datelor geologice cunoscute intr-o regiune data se bazeaza pe utilizarea unei serii de culori, simboluri si semne conventionale. Acestea sunt folosite la realizarea hartilor geologice, iar semnificatia lor se explica sub forma unei legende care se ataseaza hartii geologice. Numarul si tonul culorilor, simbolurile si semnele conventionale variaza de la o harta geologica la alta, in functie de tipurile de roci care trebuie reprezentate, de varsta lor, de gradul de detaliu al cunoasterii geologiei regiunii respective. Acesta este motivul pentru care fiecare harta geologica este insotita de o legenda proprie, valabila si pentru anexele hartii, respectiv pentru coloanele stratigrafice si sectiunile geologice atasate.

Culorile, simbolurile si semnele conventionale utilizate la intocmirea hartilor geologice au fost standardizate asa incat interpretarea unei harti geologice sa fie posibila in orice parte a globului terestru. Chiar daca la ora actuala exista totusi diferente intre Europa si SUA, tendinta generala este aceea de uniformizare a tuturor culorilor, simbolurilor si semnelor conventionale utilizate. Standardele de culoare ale principalelor varste de roci sedimentare cuprinse in scara geocronologica apar in harta stratigrafica internationala din anul 2000, fiind realizata de comisia care alcatuieste harta geologica a lumii in cadrul Uniunii Internationale a Stiintelor geologice.