Miscarile orogenice

Miscarile orogenice

Prin orogeneza se intelege procesul de formare a muntilor, iar zonele orogenice in care se desfasoara acest proces sunt de o mare varietate si provin din geosinclinale. Acestea sunt regiuni marine, alungite, de extindere regionala in care se produce o sedimentare intensa si unde prin miscari tectonice iau nastere muntii de cutare.

Miscarile tectonice sunt deplasari extrem de lente, de durata geologica, a unor mase solide de importanta regionala din scoarta, deplasari generate de cauze interne si care duc la schimbari importante ale invelisului extern al Pamantului.

In evolutia unui geosinclinal se deosebesc trei perioade : perioada geosinclinala, perioada geosinclinala tarzie si perioada postgeosinclinala (fig. 11). Perioada geosinclinala se caracterizeaza prin individualizarea cuvetei geosinclinalului, delimitate de falii profunde si care sufera un proces de subsidenta. Scufundarea este mai activa decat sedimentarea si geosinclinalul se adanceste, totodata prin fracturile din zona centrala care afecteza patura granitica, patrund topituri bazice pana in patura sedimentara (magmatism initial). Intr-un stadiu ulterior, in interiorul cuvetei apare o ridicare sub forma unei cute alungite numita geoanticlinal sau rid care imparte geosinclinalul in doua fose ce vor continua sa se adanceasca si sa se largeasca.

Fig. 11. Reprezentarea schematica a etapelor de evolutie a unui geosinclinal

a - individualizarea cuvetei geosinclinale insotita de acumularea de sedimente; b - formarea cordilierelor urmata de eroziune si depunerea depozitelor de flis ; c - faza de orogeneza in care se produce cutarera sedimentelor insotita de depunerea depozitelor de molasa, urmata de formarea depresiunilor intramuntoase si de manifestari vulcanice.

Creasta geoanticlinala ajungand deasupra apelor formeaza cordiliere (lanturi muntoase) sau arhipelaguri, ce vor fi intens afectate de eroziune. Materialul detritic rezultat va fi sedimentat in fose si pe flancurile cordilierelor sub forma unor alternante de strate, constituind depozite de flis. Urmeaza faza de orogeneza in care se produce cutarea sedimentelor depuse, datorita unor forte de comprimare (rezultate in zonele de convergenta sau de subductie a placilor) fomand o inaltime de cute (anticlinorii si sinclinorii). In zonele marginale miscarile de coborare continua, fiind insotite de formarea unor serii terigene de mare grosime cu intercalatii de depozite lagunare (depozite de molasa).

In perioada a doua de evolutie a geosinclinalului, perioada geosinclinala tarzie, se produc scufundari ale unor sectoare, de-a lungul unor linii de fracturi datorita carora se formeaza bazine intramuntoase, in care formatiunile detritice si cele calcaroase alterneaza cu intercalatii de carbuni, uneori sare gema si gips. Manifestarile vulcanice sunt reprezentate prin dacite si andezite.

Evolutia geosinclinalului se incheie cu perioada postgeosinclinala, in care au loc numai miscari pe verticala ce dau nastere la compartimente ridicate si compartimente cazute dupa linii de falii. Fracturile deschid calea de patrundere a unor topituri bazice (vulcanism final), cu care se incheie si seria de procese magmatice.

O data cu edificarea lanturilor muntoase, acestea vor fi supuse proceselor de eroziune datorita carora are loc o reducere treptata a inaltimilor muntilor si de transformare a regiunii intr-o zona de relief slab ondulat numita peneplena. Ea nu si-a pierdut complet mobilitatea, miscarile tectonice pot genera forme structurale coborate si ridicate (grabene si horsturi, sineclize si anteclize). Cu timpul regiunea devine rigida, luand treptat un caracter de platforma. Platformele sunt definite ca fiind portiuni din ariile continentale in a caror structura se disting in general doua etaje : fundamentul cutat sau soclul si invelisul sedimentar, dispus transgresiv si constituit din strate orizontale sau foarte slab inclinate.

Caracteristicile generale ale platformelor sunt : lipsa manifestarilor magmatice intruzive si efuzive, slaba manifestare sau lipsa miscarilor seismice, lipsa miscarilor de cutare, grosimea mica a depozitelor sedimentare care pot lipsi in anumite sectoare. Varsta platformei se determina in functie de varsta cutarii si rigidizarii fundamentului ; de exemplu platforma epiproterozoica (Platforma Moldoveneasca), platforma epihercinica (Platforma Moesica).