ORIGINILE IDEOLOGICE ALE REVOLUTIILOR AMERICANA SI FRANCEZA. MONTESQUIEU, ROUSSEAU

Originile ideologice ale revolutiilor americana si franceza.

Montesquieu, Rousseau

Deja teoreticienii dreptului natural, prin ideile contractului social si dreptului la revolta al supusilor nemultumiti de incalcarea contractului, au pus o piatra fundamentala la temelia ideologica a revolutiilor americana si franceza.

Pe urmele acestora si-a inceput analizele Charles de Secondat, baron de la Brede, cunoscut sub numele de Montequieu (1689-1755), filozof, moralist, istoric si teoretician politic, a carui influenta asupra revolutiei franceze s-a exercitat de o maniera mult mai directa decat in cazul celor mentionati. Ne referim aici la lucrarea Despre spiritul legilor (1748), dar teorii interesante aflam si in Consideratii asupra maririi romanilor si decaderii lor, si Scrisori persane.

In ce priveste "spiritul legilor", este in afara discutiei ca Divinitatea, lumea materiala si umanitatea au propriile legi. Legea umana nu poate fi dedusa sau derivata din legele divina;

"Legea, in general, este ratiunea omeneasca, in masura in care ea guverneaza toate popoarele de pe pamant; iar legile politice si civile ale fiecarui popor nu trebuie sa fie decat cazurile particulare la care se aplica aceasta ratiune omeneasca";

"Legile trebuie sa corespunda naturii si principiului guvernamantului, statornicit sau care se planuieste a fi statornicit, fie ca au ca scop organizarea lui - ca legile politice, fie ca au ca scop mentinerea lui - ca legile civile";

"Ele trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii; cu clima - rece, calda sau temperata, - cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa; cu felul de viata al popoarelor - plugari, vanatori sau pastori; ele trebuie sa fie potrivite cu gradul de libertate pe care oranduirea o poate ingadui, cu religia locuitorilor, cu inclinarile, cu bogatiile, cu numarul, cu negotul, cu moravurile, cu deprinderile lor".

Diferitele guvernari se deosebesc pornind de la natura lor (modul de detinere si exercitare a puterii) si principiul lor (ansamblul de pasiuni umane specifice legate de moravurile si comunicarea umana). Astfel, exista:

Regimul republican: puterea e detinuta de popor (natura sa) si e condus de virtute (principiu). Atasamentul fata de regim e realizat prin educatie civica, cenzura, economie autarhica. Republica poate avea forma democratica (puterea e detinuta de intreg poporul) sau aristocratica (puterea apartine unui grup). E preferabila forma aristocratica, dar oricum regimul republican e depasit istoric.

Regimul monarhist este caracterizat prin guvernarea unei singure persoane cu ajutorul unor legi fixe si stabile (natura) conditionate de onoare (principiul). Regele are insa nevoie de un corp social care sa-l ajute in guvernare - acesta e nobilimea;

Regimul despotic este guvernarea unei persoane (natura), dar "acolo oamenii fiind toti egali, nu poti sa-ti dai intaietatea fata de ceilalti; acolo oamenii fiind cu totii sclavi, nu poti sa-ti dai intaietate fata de nimic"; principiul este teama.

In analiza despotismului, Montesquieu isi indreapta criticile spre zone geografice indepartate (persi, turci, chinezi), numai in subsidiar intelegandu-se apropierea si contemporaneitatea problematicii.

In privinta libertatii politice:

Nu se confunda cu puterea politica, ci este indisolubil legata de lege: "Libertatea este dreptul de face tot ceea ce ingaduie legile; si daca un cetatean ar putea sa faca ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru ca si ceilalti ar putea sa faca la fel";

Poate exista numai intr-o guvernare in care puterea este limitata. "orice om care detine o putere este inclinat sa abuzeze de ea si merge mai departe asa pana ce da de granite. Pentru ca sa nu existe posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca, prin randuiala statornicita, puterea sa fie infranta de putere."

Exista trei feluri de autoritati (puteri): legislativa, executiva, judecatoreasca:

Puterea legislativa trebuie incredintata pe de o parte, unui corp de reprezentanti ai poporului (care sunt capabili sa discute probleme obstesti, in timp ce poporul nu), iar pe de alta parte, reprezentantilor nobilimii (care "vor avea dreptul sa stopeze actiunile poprului, la fel cum acesta are dreptul sa le stopeze pe ale lor";

Puterea executiva, incredintata monarhului, va fi tinuta in frau de puterea legislativ;

Puterea judecatoreasca, "indivizibila si nula", in care "este respectata magistratura si nu magistratii".

Puterea este astfel distribuita armonios si moderat, intr-o colaborare dinamica, si nu intr-o separare care sa o paralizeze.

Contemporanul lui Montesquieu, Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), si-a expus teoriile in Discurs asupra originii inegalitatii oamenilor (1756) si Contractul social (1762).

Temele mari ale analizei sale sunt:

Inegalitatea intre oameni:

Contesta dreptul natural teoretizat de predecesori, care vorbesc despre omul salbatic in timp ce descriu omul modern;

Exista doua feluri de inegalitati: naturala (diferenta de varsta, sanatate, forta fizica, calitati spirituale) si morala sau politica;

Societatea civila este rezultatul unui sir de accidente, si nu al necesitatii. Diviziunea muncii, aparitia proprietatii s-au produs prin accident;

In consecinta, istoria nu este liniarǎ, ci este o succesiune a progresului si decaderii, uneori chiar contemporane: "fierul si graul au civilizat omul si au dus la pierzanie specia umana";

"Din clipa in care un om a avut nevoie de ajutorul altui om, din clipa in care el a observat ca este folositor ca unul sa aiba provizii pentru doi, egalitatea a disparut, a aparut proprietatea, munca a devenit necesara si padurile vaste s-au transformat in campii surazatoare ce trebuiau udate cu sudoarea oamenilor si pe care au incoltit scalvia si mizeria".

Pactul abuziv:

Societatea politica este fondatǎ pe baza unui contract rational intre membri ("In loc sa luptam unii impotriva celorlalti, sa ne reunim intr-o putere suprema care sa ne conduca dupa legi intelepte si care sa ii apere si sa ii protejeze pe toti membrii asociatiei");

Acest contract este abuziv intrucat impune noi constrangeri celui slab si sporeste puterile celui bogat. Saracii "s-au aruncat in temnita crezand ca aceasta le va asigura libertatea";

Omul poate sa denunte acest pact din moment ce nu este de origine divina, ci este conventional, artificial.

Contractul social:

Contractul social nu este un contract de guvernare, caci "inainte de a examina actul prin care un popor alege un rege, ar fi bine sa examinam actul prin care un popor este un popor";

Nu este un contract incheiat intre indivizi, ci contractul fiecaruia cu el insusi, care transforma fiecare individ in cetatean;

Clauza este una singura: transferul total al fiecarui asociat cu drepturile sale asupra comunitatii;

Supunerea, benevola si egala pentru toti, reda individului libertatea morala: "doar ea il face pe om cu adevarat stapan pe el insusi; stimularea doctrinelor inseamna sclavie, in timp ce supunerea in fata legii, pe care ne-am impus-o, inseamna libertate";

In urma acestui contract originar, care este unanim, toate delegarile ulterioare ale guvernantilor pe principiul majoritatii sunt indreptǎtite, iar cei putini trebuie sa se supuna celor multi.

Caracteristicile suveranitatii:

Este inalienabila: "nu poate fi niciodata instrainata, iar suveranul, care nu este decat o fiinta colectiva, nu poate fi reprezentat decat prin el insusi: puterea se poate transmite, vointa insa nu"; deputatii nu sunt reprezentantii poporului, ci sunt comisarii sai. "Orice lege care nu a fost ratificata de popor este nula";

Este indivizibila, pentru ca "vointa este generala sau nu; ea apartine intregului popor sau numai unei parti din el"; aici se opune lui Montequieu;

Este infailibila, pentru ca "vointa generala este intotdeauna dreapta si tine cont intotdeauna de utilitatea publica";

Este absoluta, dar exista totusi limite: cand puterea suverana incearca sa rupa egalitatea, cand impovareaza mai mult un supus decat pe altul, afacerea devine particulara, nu mai este nici suverana si nici absoluta.

Legea:

Este expresia vointei si generale si nu poate fi decat opera poporului;

Dar poporul nu poate vedea singur adevarul, are nevoie de calauze de felul lui Solon la Atena sau Calvin la Geneva (nici suveran, nici guvernant, ci simplu consilier in materie de ratiune);

Se cere o proportie corecta intre intinderea teritoriului si marimea populatiei, pentru a aplica mai corect legislatia;

Guvernul nu trebuie confundat cu suveranul, caci el este un functionar, ministru, ofiter. Poate fi democratic, aristocratic sau monarhic.

Interpretarile operei lui Rousseau raman dintre cele mai contradictorii: filozof iluminist care combate principiile luminilor; teoretician asupra dreptului natural care polemizeaza cu ceilalti sustinatori ai teoriei; promotor al revolutiei liberale in aceeasi masura in care ii arata dezavantajele; individualist categoric care a pus bazalele un or argumente ale totalitarismului.